Editorial Ar putea Șor să cumpere R. Moldova?
Pe 5 noiembrie, R. Moldova intra în alegeri locale. Concluzia generală după primul tur de scrutin: alegerile ne-au prins nepregătiți. E vorba și de alegători, dar mai ales, de partide. A fost o campanie apatică, cu vizibilitate redusă (excepție făcând Ion Ceban la Chișinău) și cu cele mai „grele” abateri de la norme în practica electorală de la noi. Echipa centrală a Misiunii de Observare a alegerilor de la Promo-LEX a semnalat în ziua alegerilor sute de incidente, chiar dacă mai multe Misiuni Internaționale de observare a alegerilor au remarcat că acestea au fost „calme”…, „ordonate și transparente de la deschidere până la numărare”.
Cele 898 de mandate de primari și 11 058 – de consilieri locali, au fost disputate pe 5 noiembrie de 35 de partide și un bloc electoral. Potrivit Comisiei Electorale Centrale, în 623 de localități primarii au fost aleși din primul tur, pentru alte 265 de primării urmând să fie organizat turul doi de scrutin. Un clasament prealabil ne dă și numele partidelor care s-au ales cu un scor electoral mai bun în primul tur: PAS, PSRM, PSDE, PDCM, PCRM și Partidul Nostru. Cel puțin, așa arată situația la zi.
La această etapă nu avem în față decât niște cifre sumare, nimic în plus, așa că e devreme să împărțim pielea ursului. Ce va fi după turul doi – greu de spus, pentru că în continuare concurența e destul de strânsă pentru cele 265 de locuri în primării la care aspiră cele 37 de partide și unde încearcă să-și facă loc (prin cumpărare de candidați) și „Șansa” lui Șor, eliminată încă până la primul tur din cursa electorală. Amintim aici că înainte cu două zile de lansarea scrutinului, Comisia pentru Situații Excepționale (CSE), la solicitarea SIS, a decis anularea înregistrării în alegeri a candidaților partidului „Șansă” (unul din partidele-clonă ale lui Șor) pentru „finanțarea ilicită din afară” (din Rusia, nota SIS) a campaniei electorale, „coruperea alegătorilor” și „cumpărarea de voturi”.
Avem cazul unei diversiuni politice cu scopul de a destabiliza R. Moldova și a prelua controlul asupra puterii centrale la Chișinău. Ceea ce nu au reușit Moscova și Ilan Șor prin protestele din primăvara și vara anului 2023, încearcă s-o facă acum pe căi „democratice”, deși nimeni nu știe ce ar putea urma după aceste alegeri murdare. Și cât e de la ele până la o lovitură de stat. Să mai încerce Moscova să ne convingă că R. Moldova nu intră în planurile de război ale Rusiei. Da, în cazul R. Moldova nu avem ceea ce face ea în Ucraina, dar asta nu înseamnă că am fi scutiți de astfel de acțiuni în cazul în care Moscovei nu i-ar conveni anumite politici ale Chișinăului. Altfel, ce ar însemna declarația ambasadorului Rusiei la Chișinău, Oleg Vasnețov, cu privire la faptul că „Rusia are interesele ei în R. Moldova și dacă va trebui, ea și le va apăra”. Și le va apăra cum? Ca peste tot? Unde cu război armat, unde – cu războaie-hibrid sau cu diversiuni electorale?
Chișinăul, indiferent cine l-a administrat, nu e problema noastră cea mai mare, pentru că a avut întotdeauna cu cine se apăra. Nici Orheiul, câștigat de o nouă interpusă a lui Șor. Problema cea mai mare e că Găgăuzia a votat candidații lui Șor și avem toate șansele să ne pomenim cu o sucursală a Transnistriei în Sud. Și asta în situația în care Rusia se pregătește pentru deschiderea unui coridor militar terestru spre Chișinău, care nu-i exclus să pornească de la Vulcănești. Sau ca în 1991, de la Comrat.
Sub aspectul ordinii și corectitudinii, alegerile din 5 noiembrie sunt (din tot ce avem adunat în practica noastră electorală) cele mai vulnerabile pentru R. Moldova. De ce vulnerabile? În primul rând, fiindcă PAS (și nu doar PAS) a fost prins nepregătit pentru o situație absolut neelectorală ca asta, când partidele-satelit ale Moscovei au mers „va-banque” în campanie cu sacii de dolari după ei, ca Moși Crăciunii de Revelion, au parcelat R. Moldova în zone de influență și au cumpărat sau au încercat s-o cumpere acolo unde au considerat că le trebuie s-o facă, fără vreo jenă. Este R. Moldova de vânzare? Doi: serviciile noastre speciale au reacționat cu întârziere la acest „fenomen” al dezmățului comercial în alegeri. Șor a reușit pe durata campaniei să schimbe de câteva ori scenariile pentru a-și păstra candidații în scrutin. SIS-ul, Poliția și Anticorupția au intervenit cu percheziții pe ultima sută de metri. S-ar putea să nu fie vina serviciilor. S-ar putea să nu li se fi permis „de undeva” sau și mai mult – să fi intervenit cineva „din afară”, ținând cont de relațiile „speciale” ale lui Șor și cu Rusia, și cu Israelul și dincolo de Israel.
Ce a fost, contează deja mai puțin. Acum e important ca serviciile să-și facă treaba în turul doi mai bine decât a fost posibil s-o facă în primul, iar pe cât de mult a reușit Șor (Moscova) în operațiunea sa electorală va deveni clar după terminarea alegerilor, când se vor crea alianțele și vor începe a lucra consiliile. Atunci va fi clar pe cât de adânc a reușit să se infiltreze Șor cu „aliații” în guvernarea locală din R. Moldova. Riscant, dacă ținem cont că după electorala 2023 vin altele două – prezidențialele 2024 și parlamentarele 2025. Rusia va căuta să profite de aceste alegeri pentru a-și consolida prezența si influențele în R. Moldova și a se pregăti de cele două campanii mari – prezidențialele din 2024 și parlamentarele din 2025.
Lucrurile se complică și prin faptul că PAS nu doar că nu a câștigat Primăria Chișinău, dar nu are o majoritate decizională nici în Consiliu. Chișinăul a rămas cu Ion Ceban și MAN, care nu e clar ce va face mai mult în cel de-al doilea mandat – administrare publică sau politică (ținând cont că, mai nou, e și președinte de partid)? Și dacă politică, cu cine? Dar Chișinăul, indiferent cine l-a administrat, nu e problema cea mai mare, pentru că a avut întotdeauna cu cine se apăra. Nici Orheiul, câștigat de o nouă interpusă a lui Șor. Problema cea mai mare e că Găgăuzia a votat candidații lui Șor și avem toate șansele să ne pomenim cu o sucursală a Transnistriei în Sud. Și asta în situația în care Ion Chicu de la PDCM cheamă opoziția anti-PAS să facă front comun împotriva guvernării, iar Rusia se pregătește pentru deschiderea unui coridor militar terestru spre Chișinău, care nu-i exclus să pornească de la Vulcănești. Sau ca în 1991, de la Comrat.
