Editorial 9 noiembrie 1989. Axa Berlin-Chișinău
Acum 34 de ani, pe 9 noiembrie 1989, în Germania cădea Zidul Berlinului. Ruinarea acestui Zid a început imediat după ce Günter Schabowski, membru al Biroului Politic al Partidului Socialist Unit din Germania (SED), a anunțat într-un fel spontan, într-o conferință televizată de presă, despre acordarea libertății de călătorie pentru cetățenii RDG (Republica Democrată Germană). Presa a comentat atunci că Günter Schabowski ar fi făcut anunțul mai devreme decât ar fi trebuit, dar asta nu mai conta, căci Zidul se prăbușea nemaiașteptând vreun verdict oficial.
În aceeași zi de 9 noiembrie, și la Chișinău avea loc o ședință a Biroului Politic al Partidului Comunist de atunci. În cadrul acelei ședințe, prim-secretarul comuniștilor, Simion Grossu, a ordonat structurilor milițienești să inițieze urmărirea penală și arestarea persoanelor considerate responsabile pentru protestele din 7 noiembrie 1989, când membri ai Mișcării de Eliberare Națională s-au opus fastuoasei parade militare, cu soldați și cu tancuri, organizate tradițional în ziua de 7 noiembrie pentru a celebra revoluția leninistă din octombrie. Șeful comuniștilor a mai insistat atunci ca toți cei arestați pentru participarea la acele proteste să fie deportați din RSSM. Nu a mai avut însă timp să se ocupe de organizarea deportărilor, pentru că în ziua imediat următoare protestatarii, în număr mult mai mare de această dată, au incendiat sediul Ministerului de Interne, iar pe străzile Chișinăului s-au dus adevărate lupte: cu pietre, cu bâte, cu pumnale și cu pumni.
În aceeași zi de 9 noiembrie 1989, în Europa, datorită germanilor, Cortina de Fier care separa cele două lumi, una dominată de dictatură, iar cealaltă – de libertate, s-a prăbușit. Sigur, au urmat procese de conștiință, dar și de judecată, dar Germania și germanii nu au mai avut cale întoarsă către trecut. În același an, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria și Bulgaria se detașau de povara comunismului.
La 9 noiembrie 1989, atunci când șeful comuniștilor din RSSM ordona arestări și deportări, șeful de la Interne, Vladimir Voronin, era de negăsit, ascunzându-se, potrivit martorilor acelor evenimente, în clădirea centrală a partidului – actualul sediu al Parlamentului R. Moldova. De la începuturile Mișcării de Eliberare Națională și până în prezent, în urma numeroaselor confruntări care au avut loc între putere și cetățenii anti-regim, singurii care au avut de suferit au fost oamenii ce se aflau în rândul celor porniți împotriva regimului și niciodată, deloc, vreun reprezentant al partidului sau al statului.
În Germania, Günter Schabowski a fost exclus în 1990 din partid. Acesta fusese tratat cu ostilitate de către foștii săi colegi, pentru că a recunoscut că este co-responsabil pentru crimele regimului şi că poartă vină morală pentru ceea ce s-a întâmplat în anii comunismului. Mai târziu, în 1997, un tribunal german l-a condamnat la 3 ani de închisoare, găsindu-l vinovat de complicitate la instaurarea regimului de frontieră, fapt soldat cu sute de victime, morți și răniți, în urma tentativelor germanilor din RDG de a evada din țară.
În Moldova sovietică, dar și în cea post-sovietică, niciun fost lider de partid nu a fost cercetat, anchetat, condamnat pentru abuzurile și atrocitățile comise în raport cu cei care s-au aflat în prima linie a frontului de eliberare națională, deși vina acestora a fost mereu la suprafață.
Căderea Zidului Berlinului s-a soldat cu unificarea Germaniei și cu eforturi comune necontenite din partea societății și a autorităților pentru ca cetățenii acestei țări să trăiască în prosperitate.
Pentru Moldova, anul 1989 și tot ce a urmat a însemnat și mai înseamnă o continuă luptă pentru democrație, dreptate și adevăr, pe de o parte și o continuă agonie după bani și averi – pe de altă parte.
În cei 34 de ani câți au trecut de la căderea Zidului Berlinului, la nivel mondial, Germania a ajuns să dețină locul opt la capitolul calitatea vieții. Totodată, aceasta deține locul 13 în lume la nivelul de fericire.
Unde suntem noi la aceiași indicatori? În prezent, R. Moldova deține locul 80 din 191 de state ale lumii incluse în aceeași cercetare la capitolul calitatea vieții și locul 63 în clasamentul fericirii.
În Germania, speranța de viață e de 81 de ani, în R. Moldova – de 69 de ani, fiind în continuă descreștere.
Deși, după căderea Zidului Berlinului în 1989, istoria a aliniat ambele părți la aceeași linie de start, Axa Berlin-Chișinău a deviat constant, lăsând R. Moldova în continuare între ziduri.
