Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Cum sunt recuperate activele fraudate

Cum sunt recuperate activele fraudate

Premierul s-a ţinut de cuvânt şi, după mai multe promisiuni, a apărut o „ferestruică” on-line, având genericul „Recuperarea activelor fraudate”. Ultima informaţie actualizată aici nu e de azi sau de ieri, ci de la 1 august şi conţine date extrem de triste, care dezvăluie perspective deloc optimiste privind şansele de recuperare a miliardului de dolari fraudat. Deci, către 1 august, s-a reuşit recuperarea a 1 263 000 000 lei, ceea ce constituie 63 915 386 USD sau a 15-a parte din miliardul furat. Din suma totală, 732 milioane lei (37 043 597 USD) o constituie banii rambursaţi din creditul de urgenţă, iar 531 milioane lei (26871789 USD) sunt bani acumulaţi din vânzarea activelor proprii şi a celor luate în posesie. Deci, către 1 august, din miliardul furat rămăseseră nerecuperată suma de 936 000 000 USD.

Dacă lucrurile vor evolua în aceleaşi ritmuri, de cât timp am avea nevoie ca să asistăm la minunea ce s-ar chema recuperare definitivă a banilor furaţi de la cetăţeni? Cu siguranţă, astăzi nimeni nu are un răspuns la această întrebare: nici premierul, nici miniştrii de profil, nici guvernatorul Băncii Naţionale care, de când a fost învestit în funcţie, tace comod ori de câte ori presa insistă să afle detalii despre miliard, despre rezultatele celei de-a doua investigaţii Kroll sau, la urma urmei, despre evoluţiile la subiectul recuperării banilor fraudaţi. Singurul prilej cu care guvernatorul Cioclea apare în faţa presei este cel în care găseşte util să anunţe date noi (sau vechi?) despre ratele medii ale inflaţiei. Ultima dată, pe 11 august, bunăoară, am aflat că „IPC va avea o tendinţă de diminuare până la sfârşitul anului 2016, spre ţinta de 5% anual. În medie, inflaţia va atinge nivelul de 7.0% în anul curent şi de 4.8% în anul viitor”. Din raportul guvernatorului am mai aflat că preţurile s-au majorat în proporţie mai mică decât simt cetăţenii în buzunarele lor, că exportul de bunuri şi servicii a fost cu 14.9% inferior celui din perioada similară a anului 2015, că volumul transferurilor de mijloace băneşti din străinătate a fost cu 11.9% sub nivelul înregistrat în iunie 2015.

Singura deviere de la raport a fost cea în care guvernatorul a dezvăluit că a avut o întrevedere cu coordonatorul, primind asigurări că, în activitatea sa, va beneficia de tot sprijinul coaliţiei. Cu sprijinul coaliţiei coordonatorului, guvernatorul nu acceptă categoric să vorbească despre recuperarea miliardului şi nici despre bănuielile vehiculate în societate, potrivit cărora furturile din sistemul bancar ar continua.

Să revenim, însă, la modul în care sunt recuperaţi banii furaţi. Deocamdată, cele trei bănci falimentate încearcă să-şi comercializeze activele. Şi aici, însă, comercializarea pare a fi în detrimentul contribuabililor. Bunăoară, aflăm că, pe 2 septembrie, lichidatorul „Elita-5-Altepi” SRL, în proces de faliment, va desfăşura o licitaţie „cu reducere” pentru comercializarea bunurilor ipotecate în favoarea BEM, aflată în proces de lichidare. Astfel, mai multe construcţii comerciale şi depozite cu suprafaţa totală de 4 219 m.p., un teren de pământ aferent cu suprafaţa de 1.0128 ha, amplasate în cartierul Botanica din Chişinău, sunt scoase de vânzare la un preţ de 1 225 000 euro, iar o clădire administrativă, depozit şi clădire de producere cu suprafaţa totală de 2 056.70 m.p. cu teren aferent de 0.7508 ha, amplasate tot în Chişinău, se vând cu 980 000 de euro. La acest preţ, în Chişţinău, se vinde o casă cu 2-3 nivele.

Şi Banca Socială îşi vinde proprietăţile. La 23 august, printr-o licitaţie „cu strigare”, se vor vinde mai multe imobile şi autoturisme. Bunăoară, o casă de vacanţă la Tohatin, cu o suprafaţă de 103 m.p., se vinde la un preţ de 28 mii de euro. Tot atunci, un automobil Chevrolet AVEO, produs în 2011, ar putea fi cumpărat cu doar 2500 de euro. La preţuri derizorii sunt scoase de vânzare şi alte proprietăţi în urma comercializării cărora, peste un timp, statul ne va raporta că „a recuperat” nişte bani din acel miliard furat. Dar, şi povestea acestor bani e extrem de interesantă. Dacă, aşa cum s-a demonstrat, banii au fost furaţi de cei vizaţi în primul Raport Kroll, ce au persoane din Rezina, Ceadîr-Lunga, Badragii Noi sau Işcălău cu acest miliard? Or, acum, printre proprietăţile băncilor, se vând şi obiectele puse gaj la solicitarea unor credite de către mici întreprinzători sau persoane fizice, aflate în incapacitate de a rezista în faţa unor probleme existenţiale. Să înţelegem că banii furaţi de la cetăţeni sunt „recuperaţi” tot din sărăcia acestora?