Ce-l așteaptă pe Constantin Botnari (și pe ceilalți politicieni fugari) la Londra?

Zilele trecute, Constantin Botnari, fost deputat, apărut în spațiul public pe vremea oligarhiei lui Vlad Plahotniuc și dispărut din spațiul public odată cu el, în 2019, a reapărut de bună voie, spontan, nedumerit, semănând la comportament cu Frumoasa Adormită care a fost trezită din visare de sărutul unui prinț.

Nu, Botnari nu s-a trezit în Moldova, a apărut la Londra, postând un video plin de revolte triste, dând de înțeles că ditamai omul de stat nu a știut nimic despre el însuși timp de vreo doi ani, anunțând pe un canal de Youtube unde există un singur video, că nu s-a ascuns de nimeni niciodată, dar, totuși, nu dă o adresă, niște date de contact pentru cei care ar vrea să stea un pic de vorbă cu el.

Constantin Botnari exprimă doleanța în acel video singular că, dacă tot există un dosar despre care nu a fost anunțat la adresa pe care nu o divulgă, ar vrea să fie audiat la Londra, nu la Chișinău. Desigur, fostul om de stat nu se arată deloc îngrijorat despre costurile posibilei comisii rogatorii de a călători la Londra și înapoi ca să-l menajeze pe el. Justiția la Londra e foarte costisitoare, o cunosc din comunicarea cu unii colegi jurnaliști care au fost victime ale unor demnitari cu averi ilicite și case de avocatură în capitala britanică. Dar parcă poate fi asta o îngrijorare pentru Botnari?

Constantin Botnari (și șeful său, alți ortaci sau fugari stabiliți în Marea Britanie care au cerut azil sau s-au ascuns fără menajamente acolo) ar trebui să se îngrijoreze. Nu mai e atât de simplu să fii îmbrățișat de dulcea libertate britanică, dacă ai fost expus politic în state cu nivel înalt de corupție.

De câțiva ani, autoritățile britanice sunt asaltate de către organizații importante din domeniul transparenței în privința cleptocraților din guvernelor corupte ale lumii care și-au găsit refugiu în capitala britanică și în împrejurimile ei, procurând averi grandioase pe bani opaci. Tot mai multe documente și baze de date devin publice și probează aceste furturi.

De exemplu, recentele tulburări și violențe armate din Kazahstan împotriva cetățenilor protestatari au adus în spațiul public liste noi de proprietăți deținute de marii corupți kazahi în străinătate. The Guardian a scris zilele trecute că „Marea Britanie este în continuare o destinație pentru banii ilegali ai cleptocraților”. Reporterii ziarului britanic îl citează pe Secretarul de Externe, David Lammy, care spune că „Londra este alegerea cleptocraților lumii care doresc să depoziteze bogățiile obținute ilegal de elitele care susțin și profită de pe urma regimurilor autocratice”.

Vestea proastă pentru Botnari e că registre există, ele nu mint, și sunt invocate tot mai des de către autorități. Un raport privind cleptocrația, publicat în decembrie 2021 la Londra, conține o anexă, în care sunt prezentate procurările de bunuri imobile de către elitele din fostele state sovietice și membrii familiilor lor, începând cu 1998 până în prezent. Suma totală se ridică la miliarde de lire sterline. Sunt banii cetățenilor sărăciți în statele ex-sovietice. Botnari ar fi putut să se preocupe de această problemă cât era deputat sau imediat după asta, dacă tot se află pe loc.

O veste mai proastă pentru Botnari este că legislația britanică urmează să se schimbe, căci sunt impuse noi reguli de transparență. În prezent, în Marea Britanie sunt peste 90.000 de companii proprietarii cărora sunt ascunși în offshore, beneficiind de secretul care acoperă și numele lor, și proveniența banilor. Istoriile cu Pandora papers au adus omenirea la punctul în care aceste ascunzișuri nu mai sunt tolerate, nu mai par etice și trebuie regândite din perspectiva transparenței. Un purtător de cuvânt al guvernului britanic a declarat recent pentru The Guardian că: „Guvernul va înființa un nou registru al proprietarului efectiv al entităților din străinătate care dețin proprietăți în Regatul Unit, pentru a combate spălarea banilor și pentru a obține o mai mare transparență pe piața imobiliară din Regatul Unit”.

O altă veste proastă e că Agenția Națională a Criminalității din Londra emite tot mai frecvent ordine de verificare a provenienței averilor, conacurilor, imobilelor de lux, a altor bunuri procurate peste noapte. Banii nu mai constituie singura condiție a unei vieți de lux la Londra. Iar restituirea bunurilor procurate din bani furați e un nou proiect britanic în desfășurare, spre nedumerirea lui Botnari, iar în numele lui, a „refugiaților” expuși politic de la Chișinău.