Scriitoarea care a găsit „chimia” între litere și cifre

Migrația este o problemă majoră în R.Moldova, care de cele mai multe ori se resfrânge negativ asupra tinerilor rămași fără supravegherea părinților plecați peste hotare, pentru un trai mai bun. Tânăra Mariana Răileanu, în 2015, a publicat romanul de debut „Singur în întuneric”, unde a reușit să reflecteze toate trăirile, flustrările și problemele cu care se confruntă tinerii rămași acasă.

„Singur în întuneric” este un roman despre tineri, despre trăirile, emoţiile şi încercările pe care le trăiesc aceştea după plecarea părinţilor peste hotare. Tânăra autoare, Mariana Răileanu, a atins cea mai sensibilă problemă a socităţi contemporane, migraţia: plecarea părinţilor şi problemele cu care se confruntă copiii rămaşi acasă. Rareş, personajul principal, este un tânăr,din generaţia copiilor loviţi de acest fenomen. El, împreună cu prietenul său, Andrei, se lasă dus de val, tentaţii de tot ce-i nou, fără a ţine cont de consecine. Aceşti doi tineri, împreună cu alţi colegi, prieteni de-ai lor (pe care îi veţi întâlni în roman) oglindesc perfect viaţa tinerilor din sec XXI. Fără prea multe griji, interesaţi doar de sentimentele personale, fără să le pese de ce se întâmplă în jurul lor. Aroganţa, intrigile şi violenţa permit cu greu luminii să iasă la rampă, deoarece fiecare din ei, sunt în căutare de sine, impunâdu-şi fiecare din ei, vehement idealurile în faţă, neţinând cont de nevoile celuilalt.

– Când ai început să scrii? Ce te-a motivat să începi să scrii?
– Poezii scriu de când eram elevă. Mă inspira orice: o melodie frumoasă, zgomotul picăturilor de ploaie sărutând asfaltul, imaginea dintr-o carte, un pom, o piatră, o persoană cu o anumită fizionomie, un anotimp, o pereche de cuvinte, un sentiment. La proză am trecut mai târziu. În cadrul atelierului de creație pe care l-am avut la facultatea de jurnalism, am avut curajul să scriu câteva capitole dintr-un roman și să le prezint profesorului. Nicolae Dabija a apreciat textul și a publicat un fragment în săptămânalul „Literatura și Arta”. Grație imboldului pe care mi l-a dat ulterior, m-am ambiționat să muncesc serios la romanul meu și astfel să-mi îndeplinesc unul din cele mai frumoase visuri!

– Deci, Nicolae Dabija, este mentorul tău care te-a încurajat să scrii?
– Da. Este foarte important să ai un mentor, mai ales dacă ești la inceput de drum. Un om capabil să te citească printre rânduri, cum s-ar spune.

– Cum a apărut ideea primului tău roman „Singur în întuneric?”
– Idei pentru romane vin din orice și de oriunde. Mai dificil e să le dezvolți, să creezi din acestea ceva care să merite. Subiectul romanului ține de istoria unei familii obișnuite, ca multe altele din Moldova, unde unul din părinți este nevoit să plece la muncă peste hotare pentru a-și putea întreține familia, iar cel de-al doilea părinte crește singur un copil. E o problemă actuală în țara noastră. Și dureroasă. Am considerat că acesta este un subiect mai puțin abordat în literatura basarabeană contemporană, în ciuda materialului amplu existent, și că pune o sumă de întrebări la care se merită de contemplat, analizat și găsit soluții.

– De unde a venit ideea titlului?
– Protagonistul romanului, Rareș, care crește într-o familie precum cea amintită adineauri, trece în viața sa prin încercări pe care nu orice tânăr de vârsta lui poate să le aibă. Să trăiască de mic departe de părinți presupune să-și formeze pe cont propriu o educație și o personalitate. Unii, în asemenea condiții, pot să-și fortifice caracterul și să devină exemple, alții, din contra, pot să decadă într-un hal demn de milă. Întunericul, în cazul lui Rareș, semnifică lipsa speranței la o răscruce de drumuri, încrederea slabă în sine sau în semeni, gânduri la granița între frumos și urât. Alegerile pe care le va lua în acest context și felul cum va trece peste impedimente ne va arăta cel fel de om a crescut în lipsa părinților.

– Ai avut și tu, de suferit în urma migrării părinților, fapt care te-a motivat să scrii despre aceasta?
-Și la mine în familie unul din părinți este plecat peste hotare. Mulți dintre prietenii mei au, de asemenea, unul din părinți sau ambii plecați peste hotare. Și la facultate am avut colegi în asemenea situație. Din aceste perspective am avut posibilitate să văd rezultate diferite în formarea tinerilor ca efect al migrării părinților.

– Știu că ai studiat la ULIM, Jurnalism și Stiințe ale Comunicari, dar ai absolvit și Facultatea de Științe Economice. Cum se împacă cifrele cu cuvintele?
-Mulți mi-au pus această întrebare. Probabil pentru că oamenii văd între științele economice și cele umaniste o diferență mai mare decât este. De fapt mulți scriitori cu nume notorii din istoria universală au făcut școli care au puține tangențe cu lumea subtilă și absolut fermecătoare a cuvântului. Au și cifrele o muzică a lor. Un mister ispititor, care nu te mai lasă dacă-i pătrunzi esența. În cazul meu scrisul este ceva indispensabil, vital ca și aerul, ceva independent de rolul jucat în societate, fie că este de jurnalist, economist sau altceva.

– La moment te afli peste hotare, în Italia, este doar o escapadă pentru a te inspira pentru următoarele opere literare, ori te gândești să rămâi definitiv?
– Romanul „Singur în întuneric” l-am scris în atmosfera molcomă și caldă a Bologniei, în primăvara când împlineam 23 de ani. Al doilea roman îl scriu fiind tot în sânul familiei, de această dată în Torino. E un sentiment frumos să scriu alături de persoanele care îmi sunt dragi, care mă susțin și mă încurajează cel mai mult. Foarte curând voi reveni în țară pentru pregătirile succesoare etapei de scriere a cărții. Și aici urmează partea cea mai delicată, mai puțin ușoară. Căci să scrii un roman e abia începutul, să negociezi cu editurile și librăriile e muncă într-adevăr nu dintre cele mai plăcute. Dar ambiția și perseverența remunerează efortul muncii cu un rezultat pe măsură!

-În viitor unde te vezi, în Moldova sau alegii totuși Italia?
-În Moldova, desigur. În Chișinău am lucrat o perioadă de timp în presa scrisă, după facultate, apoi m-am reprofilat rapid în contabilitate. Intenționez să mă reintegrez în același domeniu curând după sosirea în țară și publicarea celui de-al doilea roman.

-Ce surprize literare pregătești de acestă dată pentru cititori și ce subiecte dorești să atingi?
-Rămân la proză, evident, și următoarea carte pe care o scriu este tot un roman. De această dată scriu un thriller cu elemente de fantastic și detectiv, așa cum sunt genuri mai aproape de sufletul meu. Din această ramură, mă inspiră enorm scriitori precum Agatha Christie, Stephen King, James Peterson, Teresa Solana și alții. Deoarece va fi un detectiv, e de la sine înțeles că organele legii vor lupta împotriva faptelor ilicite întreprinse de varii subiecți. Mai multe detalii în acest sens voi da mai târziu.

-Că tot ai enumerat prozatorii preferați din literatura universală, care sunt scriitorii români care te inspiră și îi citești?
-Citesc, admir și urmăresc poetii, precum și prozatorii lansați recent în lumea frumoasă a literelor basarabene, precum Lilia Calancea, Zina Zen, Tatiana Țîbuleac, Crina Popescu. Dar patima mea cea mai mare o formează scriitorii pe care i-am descoperit și îndrăgit încă de pe vremea liceului: Octavian Paler, Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Camil Petrescu, Nicolae Esinencu, Emil Cioran și mulți alții.

-Care a fost feedback-ul cititorilor după publicarea romanului „Singur în întunerci”?
-Am fost foarte fericită să primesc cuvinte de laudă de la nume sonore din literatura țării noastre, fapt ce mă ambiționează și îmi crește aripile cel mai mult. De la cititorii tineri feedback-uri primesc diverse. Unii dintre ei, considerând că n-am spus tot ce am vrut în acest roman, mă îndeamnă să continui cu volumul doi. E un sentiment plăcut și în același timp, motivant. Până la urmă feedback-urile continuă să vină, și asta e cel mai important.

Reporter: Viorica Tcaci, studentă ULIM
Sursă foto: arhivă personală


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. moca

    Stiti de ce maldavenii pleaca peste hotare? Foarte simplu maldavanul e o natie care nu poate gasi limba comuna tot cu maldavanul. El la cine vrei se inchina in jenunchi la rus la romin la uzbek da cu maldavanul un maldavan nu gaseste limba comuna. El e prea mindru si invidios de asta si dumnezeu lo trasnit si lo facut sa plece mai departe sa invete omenia. Sincer asa si este. Si traim asa de oarece suntem maldaveni sciobeni si o sa traim pina la moarte asa si vinoveti de asta sunt doar maldavenii sciobenni. Eu nu am nici o mila fatsa de cei care au imigrat. E problema lor ca nu sau unit asa cum fac Evreii. De asta si cineva de la conducere liber ii poate trasni ca pe animale. Cum maldavenii is astern asa si dorm. DESI PACAT A PLECAT O GENERATIE DE AUR dar mai mare pacat e invidia maldaveneasca si alte naravuri pur maldavenesti. Prostia maldavanului dicteaza tot. Eu sincer nu compatimesc pe nimeni pentru ca si copiii acelor imigrati traiesc viata lor nu in realitate da acolo undeva in lumea lor interioara si totul e bazat pe pareri de rau si amintiri cind mama te tinea in brate si din punctul lor de vedere vinovat e oriceine in afara de ei. Daca ne urcam mai sus vedem moldovenizmul care a si dus la ceea ce este azi. Damu si rusul e mai unit. AZI SE INTIMPLA ACELAS LUCRU DOAR CA CU COPII CELOR IMIGRATI. Parintii mei nu au imigrat si eu am o alta educatie ceea ce a cere pina mi se va da si de a lua chiar daca nu mi se da si o fac asta legal. Daca trebuie ridic toti dracii din mormint ca ei sa faca legea in locul meu. DIN PACATE MIGRANTII sI COPII LOR nu au avut asa scoala pentru ca ei nu se simt stapini la ei acasa. DAR DACA SE SIMT CARE E PROBLEMA? DE CE REALITATEA E ALTA? mai invatativa sa plecati capul in jos si nu incercati sa trageti mai mult de cit puteti duce. Dumnezeu no facut toti regi pe pamint. Sincer mai nemultumit neam ca moldovanul este numai moldovanul. Acuma sper ca intelegeti de ce moldovanul este un neam dezbinat si asa si va ramiine in vecii vecilor pina mesia nu se va scobori peste tara asta blestemata. Daca cumva va uita de noi saracia si nevoile vor fi la ordinea zilei in vecii vecilor atit in cer cit si pe pamint pentru orice maldavan.
    E DOAR PAREREA MEA PROPRIE CARE COINCIDE 100% CU REALITATEA. Esiti pe drum si ceea ce am scris e realitatea cruda a natiei noastre.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *