Scriitoarea care a găsit „chimia” între litere și cifre

Migra­ția este o pro­ble­mă majo­ră în R.Moldova, care de cele mai mul­te ori se resfrân­ge nega­tiv asu­pra tine­ri­lor rămași fără supra­ve­ghe­rea părin­ți­lor ple­ca­ți pes­te hota­re, pen­tru un trai mai bun. Tână­ra Mari­a­na Răi­lea­nu, în 2015, a publi­cat roma­nul de debut „Sin­gur în întu­ne­ric”, unde a reu­șit să reflec­te­ze toa­te tră­i­ri­le, flus­tră­ri­le și pro­ble­me­le cu care se con­frun­tă tine­rii rămași aca­să.

„Sin­gur în întu­ne­ric” este un roman des­pre tine­ri, des­pre tră­i­ri­le, emoţi­i­le şi încer­că­ri­le pe care le tră­iesc aceş­tea după ple­ca­rea părinţi­lor pes­te hota­re. Tână­ra autoa­re, Mari­a­na Răi­lea­nu, a atins cea mai sen­si­bi­lă pro­ble­mă a soci­tă­ţi con­tem­po­ra­ne, migra­ţia: ple­ca­rea părinţi­lor şi pro­ble­me­le cu care se con­frun­tă copi­ii răma­şi aca­să. Rareş, per­so­na­jul prin­ci­pal, este un tânăr,din gene­ra­ţia copi­i­lor lovi­ţi de acest feno­men. El, împre­u­nă cu pri­e­te­nul său, Andrei, se lasă dus de val, ten­ta­ţii de tot ce-i nou, fără a ţine cont de con­se­ci­ne. Aceş­ti doi tine­ri, împre­u­nă cu alţi cole­gi, pri­e­te­ni de-ai lor (pe care îi veţi întâl­ni în roman) oglin­desc per­fect via­ţa tine­ri­lor din sec XXI. Fără prea mul­te gri­ji, inte­re­sa­ţi doar de sen­ti­men­te­le per­so­na­le, fără să le pese de ce se întâm­plă în jurul lor. Aro­ganţa, intri­gi­le şi vio­lenţa per­mit cu greu lumi­nii să iasă la ram­pă, deo­a­re­ce fie­ca­re din ei, sunt în cău­ta­re de sine, impunâdu-şi fie­ca­re din ei, vehe­ment ide­a­lu­ri­le în faţă, neţinând cont de nevo­i­le celui­lalt.

– Când ai înce­put să scrii? Ce te-a moti­vat să înce­pi să scrii?
– Poe­zii scriu de când eram ele­vă. Mă inspi­ra ori­ce: o melo­die fru­moa­să, zgo­mo­tul pică­tu­ri­lor de ploa­ie săru­tând asfal­tul, ima­gi­nea dintr-o car­te, un pom, o pia­tră, o per­soa­nă cu o anu­mi­tă fizio­no­mie, un ano­timp, o pere­che de cuvin­te, un sen­ti­ment. La pro­ză am tre­cut mai târ­ziu. În cadrul ate­li­e­ru­lui de cre­a­ție pe care l-am avut la facul­ta­tea de jur­na­lism, am avut cura­jul să scriu câte­va capi­to­le dintr-un roman și să le pre­zint pro­fe­so­ru­lui. Nico­lae Dabi­ja a apre­ciat tex­tul și a publi­cat un frag­ment în săp­tămâ­na­lul „Lite­ra­tu­ra și Arta”. Gra­ție imbol­du­lui pe care mi l-a dat ulte­ri­or, m-am ambi­țio­nat să mun­cesc seri­os la roma­nul meu și ast­fel să-mi înde­pli­ne­sc unul din cele mai fru­moa­se visu­ri!

– Deci, Nico­lae Dabi­ja, este men­to­rul tău care te-a încu­ra­jat să scrii?
– Da. Este foar­te impor­tant să ai un men­tor, mai ales dacă ești la ince­put de drum. Un om capa­bil să te citeas­că prin­tre rân­du­ri, cum s-ar spu­ne.

– Cum a apă­rut ide­ea pri­mu­lui tău roman „Sin­gur în întu­ne­ric?”
– Idei pen­tru roma­ne vin din ori­ce și de ori­un­de. Mai difi­cil e să le dezvol­ți, să cre­e­zi din aces­tea ceva care să meri­te. Subiec­tul roma­nu­lui ține de isto­ria unei fami­lii obiș­nu­i­te, ca mul­te alte­le din Mol­do­va, unde unul din părin­ți este nevo­it să ple­ce la mun­că pes­te hota­re pen­tru a-și putea între­ți­ne fami­lia, iar cel de-al doi­lea părin­te creș­te sin­gur un copil. E o pro­ble­mă actu­a­lă în țara noas­tră. Și dure­roa­să. Am con­si­de­rat că aces­ta este un subiect mai puțin abor­dat în lite­ra­tu­ra basa­ra­bea­nă con­tem­po­ra­nă, în ciu­da mate­ri­a­lu­lui amplu exis­tent, și că pune o sumă de între­bă­ri la care se meri­tă de con­tem­plat, ana­li­zat și găsit solu­ții.

– De unde a venit ide­ea titlu­lui?
– Pro­ta­go­nis­tul roma­nu­lui, Rareș, care creș­te într-o fami­lie pre­cum cea amin­ti­tă adi­nea­u­ri, tre­ce în via­ța sa prin încer­că­ri pe care nu ori­ce tânăr de vâr­sta lui poa­te să le aibă. Să tră­i­as­că de mic depar­te de părin­ți pre­su­pu­ne să-și for­meze pe cont pro­priu o edu­ca­ție și o per­so­na­li­ta­te. Unii, în ase­me­nea con­di­ții, pot să-și for­ti­fi­ce carac­te­rul și să devi­nă exem­ple, alții, din con­tra, pot să deca­dă într-un hal demn de milă. Întu­ne­ri­cul, în cazul lui Rareș, sem­ni­fi­că lip­sa spe­ran­ței la o răs­cru­ce de dru­mu­ri, încre­de­rea sla­bă în sine sau în seme­ni, gân­du­ri la gra­ni­ța între fru­mos și urât. Ale­ge­ri­le pe care le va lua în acest con­text și felul cum va tre­ce pes­te impe­di­men­te ne va ară­ta cel fel de om a cres­cut în lip­sa părin­ți­lor.

– Ai avut și tu, de sufe­rit în urma migră­rii părin­ți­lor, fapt care te-a moti­vat să scrii des­pre aceas­ta?
-Și la mine în fami­lie unul din părin­ți este ple­cat pes­te hota­re. Mul­ți din­tre pri­e­te­nii mei au, de ase­me­nea, unul din părin­ți sau ambii ple­ca­ți pes­te hota­re. Și la facul­ta­te am avut cole­gi în ase­me­nea situ­a­ție. Din aces­te per­spec­ti­ve am avut posi­bi­li­ta­te să văd rezul­ta­te dife­ri­te în for­ma­rea tine­ri­lor ca efect al migră­rii părin­ți­lor.

– Știu că ai stu­di­at la ULIM, Jur­na­lism și Sti­in­țe ale Comu­ni­ca­ri, dar ai absol­vit și Facul­ta­tea de Ști­in­țe Eco­no­mi­ce. Cum se împa­că cifre­le cu cuvin­te­le?
-Mul­ți mi-au pus aceas­tă între­ba­re. Pro­ba­bil pen­tru că oame­nii văd între ști­in­țe­le eco­no­mi­ce și cele uma­nis­te o dife­ren­ță mai mare decât este. De fapt mul­ți scri­i­to­ri cu nume noto­rii din isto­ria uni­ver­sa­lă au făcut șco­li care au puți­ne tan­gen­țe cu lumea sub­ti­lă și abso­lut fer­me­că­toa­re a cuvân­tu­lui. Au și cifre­le o muzi­că a lor. Un mis­ter ispi­ti­tor, care nu te mai lasă dacă-i pătrun­zi esen­ța. În cazul meu scri­sul este ceva indis­pen­sa­bil, vital ca și aerul, ceva inde­pen­dent de rolul jucat în soci­e­ta­te, fie că este de jur­na­list, eco­no­mist sau alt­ce­va.

– La moment te afli pes­te hota­re, în Ita­lia, este doar o esca­pa­dă pen­tru a te inspi­ra pen­tru urmă­toa­re­le ope­re lite­ra­re, ori te gân­dești să rămâi defi­ni­tiv?
– Roma­nul „Sin­gur în întu­ne­ric” l-am scris în atmosfe­ra mol­co­mă și cal­dă a Bolog­ni­ei, în pri­mă­va­ra când împli­neam 23 de ani. Al doi­lea roman îl scriu fiind tot în sânul fami­li­ei, de aceas­tă dată în Tori­no. E un sen­ti­ment fru­mos să scriu ală­tu­ri de per­soa­ne­le care îmi sunt dra­gi, care mă sus­țin și mă încu­ra­jea­ză cel mai mult. Foar­te curând voi reve­ni în țară pen­tru pre­gă­ti­ri­le suc­ce­soa­re eta­pei de scri­e­re a căr­ții. Și aici urmea­ză par­tea cea mai deli­ca­tă, mai puțin ușoa­ră. Căci să scrii un roman e abia înce­pu­tul, să nego­cie­zi cu edi­tu­ri­le și libră­ri­i­le e mun­că într-adevăr nu din­tre cele mai plă­cu­te. Dar ambi­ția și per­se­ve­ren­ța remu­ne­rea­ză efor­tul mun­cii cu un rezul­tat pe măsu­ră!

-În vii­tor unde te vezi, în Mol­do­va sau ale­gii totuși Ita­lia?
-În Mol­do­va, desi­gur. În Chi­și­nău am lucrat o peri­oa­dă de timp în pre­sa scri­să, după facul­ta­te, apoi m-am repro­fi­lat rapid în con­ta­bi­li­ta­te. Inten­țio­nez să mă rein­te­grez în ace­lași dome­niu curând după sosi­rea în țară și publi­ca­rea celui de-al doi­lea roman.

-Ce sur­pri­ze lite­ra­re pre­gă­tești de aces­tă dată pen­tru citi­to­ri și ce subiec­te dorești să atin­gi?
-Rămân la pro­ză, evi­dent, și urmă­toa­rea car­te pe care o scriu este tot un roman. De aceas­tă dată scriu un thri­l­ler cu ele­men­te de fan­tas­tic și detec­tiv, așa cum sunt genu­ri mai aproa­pe de sufle­tul meu. Din aceas­tă ramu­ră, mă inspi­ră enorm scri­i­to­ri pre­cum Aga­tha Chris­tie, Ste­phen King, James Peter­son, Tere­sa Sola­na și alții. Deo­a­re­ce va fi un detec­tiv, e de la sine înțe­les că orga­ne­le legii vor lup­ta împo­tri­va fap­te­lor ili­ci­te între­prin­se de varii subiec­ți. Mai mul­te deta­lii în acest sens voi da mai târ­ziu.

-Că tot ai enu­me­rat pro­za­to­rii pre­fe­ra­ți din lite­ra­tu­ra uni­ver­sa­lă, care sunt scri­i­to­rii româ­ni care te inspi­ră și îi citești?
-Citesc, admir și urmă­resc poe­tii, pre­cum și pro­za­to­rii lan­sa­ți recent în lumea fru­moa­să a lite­re­lor basa­ra­be­ne, pre­cum Lilia Calan­cea, Zina Zen, Tatia­na Țîbu­leac, Cri­na Popes­cu. Dar pati­ma mea cea mai mare o for­mea­ză scri­i­to­rii pe care i-am des­co­pe­rit și îndră­git încă de pe vre­mea lice­u­lui: Octa­vi­an Paler, Liviu Rebrea­nu, Mir­cea Eli­a­de, Camil Petres­cu, Nico­lae Esi­nen­cu, Emil Cio­ran și mul­ți alții.

-Care a fost feedback-ul citi­to­ri­lor după publi­ca­rea roma­nu­lui „Sin­gur în întu­ner­ci”?
-Am fost foar­te feri­ci­tă să pri­mesc cuvin­te de lau­dă de la nume sono­re din lite­ra­tu­ra țării noas­tre, fapt ce mă ambi­țio­nea­ză și îmi creș­te ari­pi­le cel mai mult. De la citi­to­rii tine­ri feedback-uri pri­mesc diver­se. Unii din­tre ei, con­si­de­rând că n-am spus tot ce am vrut în acest roman, mă îndeam­nă să con­ti­nui cu volu­mul doi. E un sen­ti­ment plă­cut și în ace­lași timp, moti­vant. Până la urmă feedback-urile con­ti­nuă să vină, și asta e cel mai impor­tant.

Repor­ter: Viori­ca Tca­ci, stu­den­tă ULIM
Sur­să foto: arhi­vă per­so­na­lă


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. moca

    Sti­ti de ce mal­da­ve­nii plea­ca pes­te hota­re? Foar­te sim­plu mal­da­va­nul e o natie care nu poa­te gasi lim­ba comu­na tot cu mal­da­va­nul. El la cine vrei se inchi­na in jenun­chi la rus la romin la uzbek da cu mal­da­va­nul un mal­da­van nu gaseste lim­ba comu­na. El e prea min­dru si invi­di­os de asta si dum­ne­zeu lo tra­s­nit si lo facut sa ple­ce mai depar­te sa inve­te ome­nia. Sin­cer asa si este. Si traim asa de oare­ce sun­tem mal­da­ve­ni scio­be­ni si o sa traim pina la moar­te asa si vino­ve­ti de asta sunt doar mal­da­ve­nii scio­ben­ni. Eu nu am nici o mila fat­sa de cei care au imi­grat. E pro­ble­ma lor ca nu sau unit asa cum fac Evre­ii. De asta si cine­va de la con­du­ce­re liber ii poa­te tra­s­ni ca pe ani­ma­le. Cum mal­da­ve­nii is astern asa si dorm. DESI PACAT A PLECAT O GENERATIE DE AUR dar mai mare pacat e invi­dia mal­da­ve­neas­ca si alte nara­vu­ri pur mal­da­ve­ne­s­ti. Pros­tia mal­da­va­nu­lui dic­tea­za tot. Eu sin­cer nu com­pa­ti­mesc pe nime­ni pen­tru ca si copi­ii ace­lor imi­gra­ti tra­iesc via­ta lor nu in rea­li­ta­te da aco­lo unde­va in lumea lor inte­ri­oa­ra si totul e bazat pe pare­ri de rau si amin­ti­ri cind mama te tinea in bra­te si din punc­tul lor de vede­re vino­vat e ori­ce­i­ne in afa­ra de ei. Daca ne urcam mai sus vedem mol­do­ve­ni­zmul care a si dus la ceea ce este azi. Damu si rusul e mai unit. AZI SE INTIMPLA ACELAS LUCRU DOAR CA CU COPII CELOR IMIGRATI. Parin­tii mei nu au imi­grat si eu am o alta edu­ca­tie ceea ce a cere pina mi se va da si de a lua chiar daca nu mi se da si o fac asta legal. Daca tre­bu­ie ridic toti dra­cii din mor­mint ca ei sa faca legea in locul meu. DIN PACATE MIGRANTII sI COPII LOR nu au avut asa scoa­la pen­tru ca ei nu se simt sta­pi­ni la ei aca­sa. DAR DACA SE SIMT CARE E PROBLEMA? DE CE REALITATEA E ALTA? mai inva­ta­ti­va sa ple­ca­ti capul in jos si nu incer­ca­ti sa tra­ge­ti mai mult de cit pute­ti duce. Dum­ne­zeu no facut toti regi pe pamint. Sin­cer mai nemul­tu­mit neam ca mol­do­va­nul este numai mol­do­va­nul. Acu­ma sper ca inte­le­ge­ti de ce mol­do­va­nul este un neam dez­bi­nat si asa si va rami­i­ne in vecii veci­lor pina mesia nu se va sco­bo­ri pes­te tara asta bles­te­ma­ta. Daca cum­va va uita de noi sara­cia si nevo­i­le vor fi la ordi­nea zilei in vecii veci­lor atit in cer cit si pe pamint pen­tru ori­ce mal­da­van.
    E DOAR PAREREA MEA PROPRIE CARE COINCIDE 100% CU REALITATEA. Esi­ti pe drum si ceea ce am scris e rea­li­ta­tea cru­da a nati­ei noas­tre.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *