Finlanda: călătorie prin cel mai bun sistem de educație din lume

În timp ce pentru mulți copii din Europa de Est școala este asociată cu un ghiozdan plin, stres și comparații, în Finlanda, elevii cresc într-un sistem educațional relaxat, dar extrem de eficient, după cum arată evaluările. În grădinițe, copiii se joacă nestingherit prin apă și noroi; în clasele primare, elevii sunt încurajați să-și trăiască copilăria, nu să facă teme pentru acasă; până la 13 ani, sistemul clasic de notare lipsește, iar cea mai mare pedeapsă pentru absențele nemotivate este ca elevul să stea după lecții în cabinetul directorului.

Cum toate aceste lucruri fac din modelul finlandez de educație unul dintre cele mai bune din lume și care sunt valorile care îl definesc, aflăm de la Victoria Chiriac, stabilită de aproape un deceniu într-un orășel din Finlanda.

Victoria Chiriac este în diasporă de douăzeci de ani. A locuit în mai multe țări, precum Emiratele Arabe Unite și Italia. Acum nouă ani, împreună cu soțul și cele două fiice, s-a stabilit în orașul Espoo din Finlanda. Familia a luat această decizie anume pentru sistemul de învățământ finlandez, care înseamnă joacă, încredere și multă afecțiune, iar în locul dictării și al notelor, oferă libertate, respect și mâncare caldă gratuită.

Am adunat o listă de curiozități despre viața de zi cu zi a elevilor finlandezi, văzută prin ochii Victoriei Chiriac, care explică de ce școala lor este una dintre cele mai bune, dar și ce putem învăța din acest model.

Grădinița – joacă și libertate

Copiii ies afară indiferent de vreme, chiar și la -20 °C. Regula finlandezilor spune că nu există timp urât, ci doar haine nepotrivite. Se joacă în noroi și apă, se murdăresc și mănâncă zăpadă. „Mi s-a părut incredibil când am văzut pentru prima dată cum îi spălau pe copii afară cu furtunul, ca pe niște purceluși jucăuși în glod”, spune Victoria. Educatoarele nu le interzic nimic, deoarece copiii poartă îmbrăcăminte impermeabilă, iar grădinițele și școlile sunt dotate cu uscătoare de haine și echipamente de rezervă, astfel încât peste câteva ore să poată îmbrăca din nou hainele.

„Copiii mei nu au plâns la grădiniță. În primele zile, chiar dacă nu știa limba, educatoarea o lua în brațe pe fiica mea și îi crea sentimentul de siguranță. Somnul copiilor este într-o încăpere cu saltele pe jos, iar educatoarea îi mângâie pe spate și ei adorm”, își amintește Victoria Chiriac, care îmbină rolul de mamă cu cel de administratoare a unei firme de contabilitate în orașul Espoo.

Ghiozdan ușor, școală fără costuri

În Finlanda, părinții nu cumpără nimic pentru școală. Cărțile, caietele, rechizitele, chiar și riglele speciale sunt oferite gratuit, în funcție de nivelul clasei. „Eu îmi trimit copiii la școală cu ghiozdanul gol. Tot ce au nevoie primesc acolo. Nici hârtie colorată nu cumpărăm”, spune Victoria Chiriac, care precizează totodată că taxele pe care fiecare cetățean le plătește sunt foarte mari.

În clasa pregătitoare pentru școală, copiii învață, prin joc și în ritm propriu, literele și cifrele. Ei sunt încurajați să socializeze și să se joace, de aceea, la șapte ani, mulți dintre ei nu prea știu literele, dar „nimeni nu-i face să se simtă mai puțin buni”.

„Temele pentru acasă în clasele primare la noi durau 5–10 minute pe zi. De multe ori le termină la școală, pentru că filosofia este simplă: copiii trebuie să aibă timp să se joace, să stea cu familia, să se plictisească”, exemplifică Victoria.

Copacul prieteniei și sistemul de „frați mai mari”

Profesorii inventează o mulțime de jocuri pentru a crea conexiuni între copii. De exemplu, în fața școlii este un copac al prieteniei. „Când vin în clasa I, copiii nu prea au prieteni și sunt mai triști. De aceea, profesorii au ales un copac în fața școlii, l-au marcat cu panglici și le-au spus tuturor că este un copac al prieteniei, îndemnându-i pe copiii care nu au cu cine să se joace să meargă acolo. De obicei, ceilalți elevi sunt receptivi și merg să le propună să se joace împreună”, explică Victoria.

În plus, elevii din clasele mai mari primesc „în grijă” câte un coleg mai mic, pe care îl însoțesc, îl ajută să se integreze și îl sprijină emoțional. „Când termină clasa a 6-a, copiii mai mici oferă «ghizilor» lor câte un trandafir și deja ei devin cei care vor avea în grijă «un frate mai mic». Acest sistem ciclic sporește sentimentul de apartenență și formează legături”, precizează Victoria.

„Parlamentul” și mediatorii școlii

Din clasa a treia, elevii își aleg reprezentanții în Consiliul Ideilor – un fel de mini-parlament care comunică cadrelor didactice dorințele elevilor. „Vor mai multă pizza la prânz? – vorbesc cu profesorii. Vor mai multe jocuri în curte? – se discută și se decide.” Astfel, învață democrația prin practică de mici.

Un alt proiect inedit, numit „Verso”, presupune ca elevii mai mari să devină „mediatori” în conflictele dintre colegi. „Dacă doi copii se ceartă, pot apela la un coleg mediator. Și 95% aleg această variantă. Se înțeleg mai bine între ei decât cu un adult”, subliniază Victoria. 

Lansat în 2001, acest program este adoptat în peste o mie de școli din Finlanda, respectiv, medierea prin colegi a redus semnificativ conflictele și a îmbunătățit atmosfera generală din școli. Copiii care participă la program dezvoltă abilități sociale mai bune, cum ar fi empatia, ascultarea activă și rezolvarea problemelor.

Statutul profesorului și mersul la veceu

Un lucru banal, dar care spune multe despre sistem și relația dintre elevi și profesori, este mersul la toaletă: „Dacă ai nevoie, te ridici și te duci la baie. Nu există frică să ceri voie. Copiii sunt tratați cu demnitate”, consideră Victoria și adaugă că orice copil este egalul adultului, chiar și la șase ani. 

Profesorii nu sunt autorități de neatins, nu există „doamna învățătoare” sau „domnul director”. Toți se adresează pe nume, iar „directorul știe fiecare copil din școală, pe stradă îi salută și le vorbește ca unor prieteni”, povestește Victoria.

În același timp, meseria de profesor este printre cele mai respectate, având un statut similar cu cel al medicilor și avocaților. Concursul pentru a deveni cadru didactic este extrem de competitiv – doar unul din zece candidați reușește. Salariile sunt pe măsură: aproximativ 3500 de euro. Iar libertatea profesională este uriașă – fiecare profesor își alege manualele, metodele de predare și ritmul.

Nu există școli „bune” sau „rele”

Majoritatea copiilor merg la școala din cartier. Nu există obsesia pentru școli de elită sau note mari. Școlile sunt echilibrate ca dotări, profesori și resurse. Un copil care locuiește într-un sat izolat va merge la o școală modernă, cu bibliotecă, cantină, sală de sport și conexiune la internet, la fel ca un copil din Helsinki. 

Manualele, de asemenea, sunt adaptate nevoilor elevului: poate fi o versiune mai simplă sau una cu exerciții suplimentare și proiecte speciale, dar fără presiune sau stres.

Toții copiii practică sportul: iarna, de exemplu, schiază și patinează, iar primăvara și toamna – fac înot. Dacă elevul nu are schiuri sau cască – i le oferă școala. „Începând din clasa I, toți copiii fac lecții de înot în bazinele municipale. Inclusiv ochelarii pentru apă sunt oferiți gratuit”, concluzionează Victoria.

Copiii ies afară în fiecare pauză. Există zone de joacă, mingi, frânghii, coarde, badminton. Teritoriul este bine delimitat, iar copiii învață să se organizeze, li se oferă libertate cu responsabilitate.

Telefoanele – interzise, tabletele – obligatorii

Din clasele a IV-a sau a V-a, fiecare copil are tabletă oferită de școală, cu acces limitat la conținutul recreativ. Lecțiile se fac frecvent pe platforme digitale, copiii scriu sau fac căutări pe internet. Este responsabilitatea copilului să aibă grijă de tabletă. Pe de altă parte, este interzisă utilizarea telefoanelor în timpul orelor, iar elevii din clasele primare nu au voie să le scoată din ghiozdane. Astfel, Finlanda a limitat timpul petrecut de elevi pe rețelele sociale, dar fără să respingă tehnologia.

Profesorii comunică cu părinții exclusiv online, iar sistemul educațional este sincronizat la nivel național.

Orele interdisciplinare

Disciplinele clasice nu sunt predate izolat, ci prin metode integrate, bazate pe proiecte, colaborare și teme reale. Chimia se face prin experimente, biologia – în pădure, ora de educație civică implică sortarea deșeurilor. Victoria Chiriac mai spune că elevii au libertatea să-și aleagă de două ori pe an discipline suplimentare pe care să le studieze, de exemplu, istoria orașului în care locuiesc. După ciclul primar, elevii au posibilitatea să decidă dacă vor mai multe sau mai puține lecții de matematică sau muzică, spre exemplu, și aleg obiecte opționale, experimentează meserii, discută cu pompieri, polițiști, antreprenori, meșteri.

Se pune accent pe abilitățile practice, de aceea există lecții de lucru manual, de croitorie, de prelucrare a lemnului, în cadrul cărora copiii fac scaune, învață să coasă ori să repare lucruri.

În clasa a treia, toți copii învață să cânte la fluier, pentru că asta îi ajută să-și dezvolte plămânii, iar fiecare copil primește gratis un fluier.

În unele școli, există săli dedicate în care elevii pot merge oricând să cânte singuri sau cu alții. Muzica nu e tratată ca o materie secundară, ci ca o parte vitală a educației.

„1 septembrie” la psiholog

Victoria povestește cu uimire despre cât de atent este tratat echilibrul emoțional al elevilor: „În primele săptămâni de școală, fiecare copil are o întâlnire cu psihologul. Părintele este prezent și se discută despre viața copilului: ce-l bucură, ce-l sperie, dacă îi place școala, dacă are prieteni.”

Întrebările nu sunt formale, ci sincere. Copilul e întrebat: „Cum te simți dimineața când vii la școală?” sau „Ce ai schimba în clasa ta?” Această abordare nu doar identifică din timp eventualele probleme, dar construiește o relație de încredere între școală și elev.

Libertatea religioasă

Religia se studiază din clasele mici, dar copilul alege dacă vrea să învețe despre religia familiei sau despre toate religiile. „Fiica mea s-a plictisit la religia ortodoxă și a cerut să învețe despre religiile lumii. Nu i-a zis nimeni nimic. A fost acceptată imediat”, explică Victoria, precizând că această libertate de alegere nu este doar simbolică – ea încurajează curiozitatea, toleranța și gândirea critică.

Recompense și pedepse

Fiecare profesor își organizează lecția cum dorește, atât timp cât elevii ating obiectivele de învățare.

Profesorii folosesc metode creative pentru a-i motiva pe elevi: „Dacă timp de o săptămână sunteți respectuoși și cooperanți, privim un film împreună și puteți aduce bomboane. Sau,  dacă timp de două luni n-ați stricat nimic, atunci într-o joi puteți să aduceți jucăria preferată de acasă și să organizăm ceva.”

Sunt descurajate absențele și întârzierile, fiind agreate modelele de bună purtare. „Cea mai aspră sancțiune? Să stai după lecții 15 minute în cabinetul directorului. Deci, nu îți spune nimeni nimic, nu te bate sau ceartă, tu, pur și simplu, după lecții stai acolo”, punctează Victoria.

„Căsuțe” de sprijin după școală

După ore, copiii pot merge într-o „casă de cartier” – o clădire simplă în care sunt camere de joc, apă, ceai, biscuiți și adulți supraveghetori. „Dacă părintele întârzie de la muncă, copilul poate sta acolo în siguranță. Nu se simte abandonat.” Astfel de servicii sunt amplasate în apropierea școlilor și  funcționează ca niște parcuri rezidențiale, unde copiii și familiile pot petrece timp, se pot cunoaște și se pot bucura de activități în interior și în aer liber.

Note confidențiale și examene finale solicitante

În clasele primare nu se dau note, iar elevii sunt evaluați prin observație, feedback și progres personal. Notele în clasele mai mari sunt confidențiale. Nu există examene naționale sau olimpiade care să creeze competiție între copii.

„Nimeni nu știe ce notă ai luat. Profesorul ți-o spune personal sau o vezi online. Nu se compară notele, nu se afișează”, precizează Victoria, subliniind că profesorul niciodată nu va generaliza în acest mod: „Ați dat testul foarte slab.”

Există un examen final la sfârșitul studiilor generale. Acesta durează mai multe zile și este format dintr-o mulțime de teste. Mulți elevi aleg să repete anul pentru a obține note finale mai mari, ceea ce le-ar asigura, respectiv, șanse mai mari de a accede la o universitate foarte bună, în capitală, explică Victoria: „Da, în clasele primare se învață lejer, dar odată cu creșterea, studiile sunt tot mai multe, mai diverse și mai grele.”

„Părerea copilului foarte mult contează aici. Și asta este ceea ce prețuiesc în acest sistem: investește copilul cu valoare, îi arată că este important, că are dreptul să-și manifeste opinia și că aceasta este auzită”, concluzionează Victoria Chiriac.