VIDEO Lucrătorii medicali vorbesc: salarii insuficiente, muncă peste program, epuizare vs dedicație și dragoste pentru profesie

Salarii demotivante, zeci de kilometri parcurși până la locul de muncă, un program cu peste 32 de ore de muncă consecutive, mai multe joburi concomitente pentru a-și putea asigura un trai decent, suprasolicitarea și epuizarea. Aceasta este realitatea în care activează mulți lucrători medicali din R. Moldova.

Cu ocazia Zilei profesionale a lucrătorului medical și a farmacistului, marcată anual în a treia duminică a lunii iunie, mai mulți angajați din sistem vorbesc despre problemele și provocările cu care se confruntă zi de zi în exercitarea profesiei.

Deși în ultimii ani s-au făcut unele investiții în sistemul medical, iar salariile au fost majorate, oamenii din medicină spun că așteaptă în continuare reforme și majorări salariale, dar sunt conștienți că trăiesc într-o țară săracă și că „nu își permit să viseze la salarii ca cele ale medicilor din Uniunea Europeană”. Lucrătorii medicali cer autorităților să investească în pregătirea cadrelor medicale, dar și în aparate moderne, care să asigure un diagnostic și un tratament cât mai exact. 

Sistemul de sănătate din R. Moldova se confruntă cu o criză a resurselor umane: îmbătrânirea și migrația cadrelor medicale. Fiecare al patrulea medic din R. Moldova este la vârsta de pensionare, iar tot mai mulți tineri care absolvesc aleg să profeseze peste hotare. În unele sate, pacienții pot fi consultați doar în anumite zile ale săptămânii. Tinerii care profesează în R. Moldova nu au certitudinea că vor rămâne. Chiar și așa, toți cei care au depus jurământul lui Hippocrate vorbesc cu pasiune despre visul și satisfacția de a fi medic, în pofida greutăților și neajunsurilor.

„Tinerii nu solicită doar salarii majorate. Ei vor un mediu bine dezvoltat în instituții medicale bine dotate și un mediu social bine dezvoltat pentru familii și copii”

„Una din problemele primordiale care există astăzi în sistemul de sănătate sunt resursele umane. Aici mă refer la îmbătrânirea și la migrația cadrelor medicale din sistemul de sănătate. Acest lucru se petrece de mulți ani și a devenit unul foarte alarmant.

Pe de o parte, 27,9% dintre cadrele medicale sunt la vârsta de pensionare, iar 38% dintre cadrelele medicale au în medie 55 de ani și sunt aproape de vârsta de pensionare. Iar tinerii care absolvesc studiile în instituțiile medicale nu mai doresc să rămână să activeze în sistemul de sănătate din R. Moldova. Circa 50% dintre cei care au absolvit Universitatea de Medicină nu au depus dosarul pentru a efectua rezidențiatul în R. Moldova”, spune Aurel Popovici, președintele Federației Sindicale „Sănătatea”.

Potrivit acestuia, „nu avem niște salarii motivante, iar cea mai apropiată țară unde migrează tinerii din R. Moldova este România, fiindcă acolo salariile sunt mult mai bune (…).  În pofida majorărilor salariale din ultimii ani, salariile angajaților din sistemul de sănătate nu sunt motivante. În sectorul bugetar, în sistemul de sănătate, salariul mediu pe instituții constituie circa 9787 de lei, iar în instituțiile implicate în asigurările medicale, salariul mediu constituie circa 10557 de lei. Salariul medicilor din instituțiile asigurate constituie circa 16600 de lei. În cele bugetare – 14790 de lei. Alți specialiști din domeniul asistenței medicale ridică salarii între 8887 și 10458 lei”, punctează Aurel Popovici. 

„Vreau să spun că tinerii nu solicită doar salarii majorate. Ei vor un mediu bine dezvoltat în instituții medicale bine dotate și un mediu social bine dezvoltat pentru familii și copii. (…) Avem un număr mult prea mic de lucrători medicali decât este necesar în sistemul de sănătate, iar fluxul de pacienți a crescut, ceea ce pune o presiune pe cadrele medicale care au rămas să activeze în sistem. În acest context, tot mai mulți lucrători medicali se confruntă cu epuizarea profesională.

Angajații din sistemul de sănătate au de suferit în urma stresurilor psiho-emoționale și a fluxului enorm de activități pe care le îndeplinesc, în detrimentul sănătății lor. Noi solicităm ca să fie luate în considerare toate aceste aspecte, ca să schimbăm ceva și să aducem sistemul de sănătate la un sistem performant și bine pregătit, astfel încât lucrătorii medicali să aibă satisfacție din activitatea profesională”, conchide președintele sindicatului în sănătate.

„Nu știm următoarea pandemie în cine o să lovească și trebuie să manifestăm vigilență”

„Lucrători medicali la nimeni niciodată nu sunt suficienți. Avem necesitate și de asistente medicale, și de doctori. Ne străduim să îi pregătim și noi. Evident că avem nevoie de o mărire a salariului, dar este un lucru care trebuie să se întâmple la nivel central. Fiindcă salariile noastre sunt reglementate prin hotărâri de guvern și nu putem să mărim sau să micșorăm salariul angajaților. Ca să fie mai atractivă profesia de medic, evident că avem nevoie în primul rând de o educație a societății. Vrem ca societatea să aibă încredere în noi și să înțeleagă că baricada care ne desparte este doar boala. Noi vrem să atragem de partea noastră părinții și pacienții, în așa fel ca această luptă să fie cu puteri îndoite din partea noastră, și nu din partea bolii. În momentul când părinții sunt pe cealaltă parte, este foarte greu să faci față maladiei”,  zice Ludmila Bîrca, directoarea Spitalului Clinic Municipal de Boli Contagioase pentru Copii din Chișinău.

„Ceea ce ține de specialiști, este nevoie de salariu și de posibilități de a se dezvolta. Specialistul trebuie să aibă posibilitatea de a merge la perfecționări.

Pentru noi se deschide Europa și România și am avea nevoie de mai mulți bani, de proiecte care ne-ar permite să ne trimitem specialiștii peste hotare să mai facă carte și să implementăm și la noi unele metode care sunt destul de eficiente”, spune Bîrca.

Potrivit ei, în sistem ar exista mai multe probleme, dar cea mai stringentă, pentru a cărei rezolvare „insistă de mai mulți ani”, este cea legată de lipsa „nivelului trei republican bine determinat pentru pacientul sever cu boală infecțioasă pediatrică”. „Vine aviația sanitară, merg specialiștii de la noi pentru copii sub 5 ani cu boala infecțioasă acută severă și mai departe apare dilema unde ducem acest copil dacă este necesar ca el să fie transportat”, bate un semnal de alarmă directoarea Spitalului Clinic Municipal de Boli Contagioase pentru Copii, menționând că „nu știm următoarea pandemie în cine o să lovească și trebuie să manifestăm vigilență și să facem în așa fel ca sistemul de sănătate să reziste. Spitalul Clinic Municipal de Boli Contagioase pentru Copii este unicul din țară și ar fi posibil de mărit capacitățile, atât ca suprafață, cât și ca dotare cu aparatură și personal medical calificat, astfel încât să poată fi preluate cazurile severe”, conchide Ludmila Bîrca.

„Sunt mulțumită că avem un colectiv foarte bun, prietenos, omenos, bine format, în care se cultivă o cultură instituțională bazată pe empatie față de pacient”, spune cu mândrie Ludmila Bîrca.

„De ce tinerii specialiști nu doresc să vină să lucreze în sat? Pentru că sunt mai puține posibilități pentru copii și familie”

Irina Poclitari locuiește cu familia în orașul Chișinău, iar după absolvirea facultății de medicină a fost repartizată ca medic de familie în două sate din raionul Strășeni. „Am fost repartizată aici 5 zile lucrătoare, dintre care trei zile – în satul Țigănești și două zile – în Onești. La început mă deplasam zilnic dinspre și la Chișinău. Era iarnă. Era frig și foarte greu, deoarece îi luam și pe copii cu mine. Acum stau în Codreanca. Periodic mă deplasez în oraș, dar e greu și obositor. Drumul care îmi consumă timp și energie, nici nu este unul bun ca să vii în fiecare zi. Din septembrie însă, băiatul va merge în clasa întâi și va trebui să mă deplasez zilnic la Chișinău. De fapt, încă nu suntem siguri. Nu știu cum să procedez, pentru că mă gândesc și la ei, și la mine”, povestește doctorița Irina Poclitari.

Spune că este „relativ mulțumită” de condițiile de muncă și salariu, deși cheltuielile sunt multe. „Mă deplasez cu mașina proprie. Acceptăm ceea ce este. Ar fi de dorit un salariu mai motivant, dar e bine și așa de la început”, spune doctorița. Întrebată ce ar trebui să se schimbe în sistemul medical pentru ca viața medicilor să se îmbunătățească, Irina decide să ne spună în primul rând despre greutățile pacienților săi: „Aici sunt doar un medic de familie. E greu să programez pacienții la alți medici specialiști sau la investigații. Pentru o ultrasonografie pacienții pot aștepta o lună, apoi trebuie să se deplaseze în alt sat”, spune ea. 

„De ce tinerii specialiști nu doresc să vină să lucreze în sat? Pentru că sunt mai puține posibilități pentru copii și familie. Nu poți să lași familia acolo și să vii aici. Dar și aici au nevoie…”, conchide Irina Poclitari.

Violeta Tcaci, asistenta medicală și farmacista din satul Țigănești, are un salariu de 5400 de lei și spune că este mulțumită de salariul pe care îl primește, „deoarece sunt acasă lângă copii, iar copiii au mamă lângă ei. Ar fi bine să fie un pic mai mare, însă ne mulțumim”.

Larisa Slănină are un stagiu de muncă de 36 de ani și este medic de familie în satele Codreanca și Lupa-Recea din raionul Strășeni. De șase ani este la pensie, dar spune că „munca este viața ei”. Dânsa a povestit reporterilor ZdG cum „18 ani veneam și plecam pe jos spre Codreanca la Lupa-Recea. Acum este transport care mă duce și aduce. Munca este grea. E responsabilitate multă, dar se poate de lucrat”, consideră ea. 

„Când pacientul îmi spune „mulțumesc, mă simt bine” – e o plăcere sufletească care mă înaripează”

Daniela Moraru este șefa secției internări la Spitalul Raional Strășeni. Ea locuiește în satul Bubuieci și zilnic parcurge circa 40 de km ca să ajungă la serviciu. „Avem pacienți diferiți. Unii sunt agresivi, alții vor totul și acum. Majoritatea pacienților sunt cei care nu vor să se ducă la medicul de familie și ajung la noi în stare gravă, spunând că „m-am gândit că o să treacă”. Avem gărzi liniștite, dar și gărzi în care vin pacienți gravi care trebuie stabilizați de urgență. Când vine un pacient cu edem pulmonar, trebuie să faci totul repede ca pacientul să supraviețuiască. Fișa completată, măsurarea tensiunii, evaluarea valorilor funcționale, pacientul ridicat în reanimare… Aici e o adrenalină foarte puternică, exagerată… Cel mai motivant pentru un om este salarizarea, apoi dorința de a obține experiență și dorința de a face bine pacienților. Muncim și câte 32 de ore consecutiv – este o suprasolicitare, dar când pacientul îmi spune „mulțumesc, mă simt bine” – e o plăcere sufletească care mă înaripează”, spune Daniela Moraru. 

„Am avut timpuri când munceam la trei joburi. Mă trezeam și nu știam încotro să o apuc”

„Pe pacienți nu îi interesează greutățile noastre. Îi interesează să fie un medic profesionist și să-și hotărască întrebările. Greutățile pe care le întâlnim sunt legate de problemele organizatorice și de interferența între pacient și specialist. Părinții copiilor sunt bulversați și în diferite stări psiho-emoționale, iar comunicarea în acest anturaj este foarte grea, pentru că trebuie să te adaptezi inteligenței, educației, suferinței și problemelor cu care ei au venit. Aceasta cere de la noi un efort suplimentar pe lângă abilitățile profesionale”, spune Ludmila Prușinscaia, doctoriță chirurgă urgențe la Spitalul de Copii „Valentin Ignatenco” din Chișinău.

„Cât noi nu ne-am plânge – acum profesional e mai bine. Noi, medicii, am trecut prin perioade foarte complicate: fără salarii, fără condiții de muncă, fără plată, fără foarte multe lucruri care trebuie să le aibă orice om care muncește. Medicul trebuie să fie remunerat. Nu poți să vorbești numai de voluntariat în medicină. Când îți alegi această profesie, îți dai seama că foarte multă muncă nu o să fie plătită. În orice țară, de exemplu, urgența este plătită cu un spor. La noi, urgența care este legată de pericolul de viață și sănătate, de acționare promptă, calitativă, profesională și rapidă, nu este plătită. În general, salariul lasă de dorit la medici. Toți medicii o să spună aceasta. Nici un medic nu o să spună că salariul este suficient la volumul de muncă și la responsabilitatea pe care o are un medic”, zice Ludmila Prușinscaia.

„Foarte mulți medici au o viață cât de cât decentă, pentru că muncesc mai mult decât pe un salariu. Practic toți medicii au cumul extern. Astfel, compensează golul care nu este plătit inițial din salariul care ar trebui să-l primească orice persoană care muncește la noi în țară. Personal, am avut timpuri când munceam la trei joburi. Mă trezeam și nu știam încotro să o apuc. Ne place ceea ce facem. O facem cu mare plăcere, ne este și interesant și ne aduce o satisfacție și o fascinație. Ești mulțumit când cineva îți mulțumește sau vezi că este copilul sănătos și privește în ochii tăi cu bună dispoziție”, povestește Ludmila Prușinscaia. 

„Pe timpuri, mulți dintre colegii mei lucrau suplimentar în calitate de hamali sau șoferi, fiind nevoiți să supraviețuiască”

Igor Parcalab este medic la Spitalul de Copii „Valentin Ignatenco” din Chișinău, având 28 de ani de experiență în chirurgia de urgență pentru copii. „În sfârșit, și-au îndreptat fața spre noi, spre medici. Pe timpuri, mulți dintre colegii mei lucrau suplimentar în calitate de hamali sau șoferi, fiind nevoiți să supraviețuiască. Acum este medicina privată. Dar știți cum, medicina privată este medicina privată – credeți-mă, că tot la noi sunt trimise cazurile cele mai complicate, la medicina de stat. De greu este destul de greu, pentru că profesia de medic este o profesie cu o responsabilitate majoră. Munca cu copiii este interesantă și grea, pentru că el nu știe să-ți prezinte ce îl doare”, spune Igor Parcalab.

Vorbind despre greutățile din sistem, medicul Parcalab face referire la „salariile mici și lipsa echipamentelor medicale. Acum se mai îmbunătățesc sălile de operație și instrumentarele, dar tot e greu. Lucrăm cu ce a rămas încă de pe timpul sovietic. Când ne uităm cum lucrează colegii noștri de peste hotare – noi încă lucrăm cu toporul de piatră. Mulți vin și se miră „cum voi cu mâinile puneți și diagnoze, și operați…”

Totuși, el crede că medicina este un dar, iar mulți doctori nu ar renunța să profeseze pentru nimic în lume. „Dacă s-ar pune o taxă la intrarea în spital pentru medici, ei tot o să vină la muncă. Salariul nu are așa o mare importanță pentru medicii care își iubesc munca – când vezi cum se duc copiii bucuroși și sănătoși acasă. Trebuie să-ți iubești profesia. Dar salariile într-adevăr sunt mici, pentru că avem familii care tot vor să mănânce și să plece în vacanță. Un medic bun trebuie să aibă posibilități pentru a se perfecționa continuu, timp liber pentru a citi și a examina, resurse pentru a participa la conferințe și congrese internaționale”, conchide Igor Parcalab.

„Visul meu este să rămân să lucrez în țară, dar câteodată existența te pune la încercare”

Iurie Noroc este medic rezident în ultimul an, la specialitatea otorinolaringologie (ORL) în cadrul Spitalului Clinic Republican „Timofei Moșneaga”. Are doi copii și o soție care este și ea doctoriță rezidentă. El spune că „anii de rezidențiat sunt destul de grei. Trebuie să  muncești destul de mult ca să obții ceva. (…) Dacă săptămânal ar trebui să muncesc circa 35 de ore, eu fac aceste ore într-o zi și jumătate. Fizic încă nu simțim, pentru că suntem tineri, dar emoțional începem să simțim că cedăm”. El susține cu fermitate că ar face aceleași alegeri în domeniul profesional, dar cu referire la planurile de viitor spune că e „greu de spus ce voi face peste jumătate de an, când termin rezidențiatul. E un moment în care aștepți. Visul meu este să rămân să lucrez în țară, dar câteodată existența te pune la încercare, pentru că copiii și serviciile comunale nu te întreabă ce lucrezi și cum lucrezi”, zice Iurie Noroc.

„Nu doar la rezidentură, dar în general nu cred că sunt medici care să fie mulțumiți de salariul pe care îl primesc. Aceasta este realitatea și nu avem ce să ascundem. Asta ne și impune să mai lucrăm în afara orelor de lucru la rezidențiat. În ziua de azi, un venit de circa 20 000 de lei pe lună, pe care îl avem împreună cu soția – nu este atât de mult. Iar pentru o familie de patru membri, iarna, cu tarifele la serviciile comunale era destul de dificil. Cam greu de existat. De aceea, majoritatea de la rezidentură mai activează și în alți părți. (…) Este important să investim în oamenii care lucrează în sistemul medical. Oamenii care au învățat în proiecte, în perfecționări peste hotare, trebuie ademeniți. Ei trebuie pur și simplu lăsați să-și facă treaba și atunci medicină noastră o să crească”, spune Iurie Noroc. 

În pofida tuturor greutăților, Iurie susține că „medicina e ca un drog. Dacă ai intrat și ai simțit gustul din el, cât de obosit n-ai fi, oricum continui să-l faci. Chiar dacă oboseala mentală este prezentă…”

În fiecare a treia duminică a lunii iunie, în R. Moldova este marcată Ziua profesională a lucrătorului medical și a farmacistului, care a fost instituită prin decret prezidenţial în anul 1994, pentru a oferi ocazia de a onora, în mod oficial, oamenii care stau la straja sănătăţii publice.

La sfârșitul anului 2022, în sistemul medical lucrau 12 600 de medici şi 23 687 de cadre medicale cu studii medii. Dintre aceștia, cu statut de pensionari erau 2595 de medici și 3190 de cadre medicale, potrivit datelor furnizate de Ministerul Sănătății.