Principală  —  Investigatii  —  Dosar   —   VIDEO/ Lupta unui tată pentru…

VIDEO Lupta unui tată pentru custodia copilului care a fost luat de la părinți imediat după naștere

Un copil care va împlini un an la începutul lunii iunie a fost ținut în brațe de mama sa doar 13 zile. În brațele tatălui său nu a fost niciodată. La aproape două săptămâni după ce s-a născut, autoritățile au decis ca acesta să fie luat de la sânul mamei și au pornit o acţiune în instanţa judecătorească privind decăderea părinților din drepturi.

Avocata Poporului pentru protecția drepturilor copilului, dar și alți experți în drepturile omului, afirmă însă că în acest caz copilul ar fi trebuit „să fie plasat într-un centru maternal împreună cu mama” și că în astfel de situații „rolul autorităților este să intervină să ajute familia și să-i ofere suport” pentru a-l menține în familie. 

Valerii Curencov a crescut la orfelinat. El nu și-a cunoscut niciodată părinții. De trei ani locuiește într-o casă care i-a fost dată în folosință gratuită de către o cunoștință. Lucrează zilier și se declară mulțumit de munca pe care o prestează. Spune că nu este consumator de alcool, nu fură și că oamenii ar avea încredere în  el. 

„I-am spus că lupt să demonstrez că suntem părinți buni”

În noiembrie 2021 Valerii s-a căsătorit cu Nadejda, iar în luna iunie 2022 în familia lor s-a născut primul copil. La 13 zile de la nașterea copilului însă, autoritățile din Ceadîr-Lunga au decis luarea imediată a nou-născutului din maternitate și plasarea acestuia în „Centrul de plasament și reabilitare pentru copii de vârstă fragedă” din mun. Chișinău. Totodată, autoritățile au intentat o acțiune în instanța de judecată pentru decăderea din drepturile părintești a soților Curencov. Procesul este pe rol la Judecătoria Comrat de aproape un an, fără a avea o finalitate. 

Valerii spune că ar fi „întreprins toate măsurile posibile ca să-și aducă copilul acasă”, iar în martie 2023 soția sa „s-a sinucis pentru că și-a pierdut speranța că le vor mai reîntoarce copilul”.  „În ultima perioadă mă tot întreba: „Zaia, nu ne vor da copilul, da? Nu ni-l vor da…”.  Am încercat să o consolez, chiar dacă aveam propria povară sufletească. I-am spus că lupt să demonstrez că suntem părinți buni. Ea (soția Nadejda, n.r.) era deprimată și mânca foarte puțin în ultima perioadă”, relatează Valerii. 

În luna martie curent, Nadejda a fost găsită fără suflare în curtea casei în care familia Curencov locuia. Pe cazul morții Nadejdei a fost deschis un dosar penal pentru clarificarea tuturor circumstanțelor. La solicitarea de informații a ZdG, Inspectoratul General al Poliției a spus că inițial  „procurorul din Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Ceadîr-Lunga, a emis ordonanță de neîncepere a urmăririi penale pe faptul decesului femeii de 20 de ani și de clasare a procesului penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Ordonanța a fost anulată în aceeași zi (…) din motiv că expertiza medico-legală nu a fost finalizată”. Cauza penală nu are încă o finalitate. 

Valerii Curencov nu și-a văzut și nu și-a îmbrățișat niciodată fiul. „Toată dragostea și tot ce nu am primit cândva de la părinții mei voi dărui copilului meu”

Foto / ZdG

Valerii povestește că soția sa, deși avea grad de dizabilitate încă de la naștere (grad de dizabilitate intelectuală), „era foarte fericită când era însărcinată și se simțea deja mamă”, iar el era gata să-i ofere copilului său „toată dragostea și afecțiunea” de care a fost lipsit în copilăria pe care și-a petrecut-o la casa de copii.

„Până la 3 iunie, fiind însărcinată, era foarte fericită. Se simțea deja mamă. Și eu eram fericit până la cer. 13 zile a stat în maternitate. Nu m-au lăsat nici măcar o dată să mă apropii de ea, deși am făcut tot posibilul să ajung acolo și să-mi văd fiul. Este primul meu născut. Eram atât de fericit că în sfârșit mi s-a născut un fiu.

Eu am crescut singur. Părinții mei, încă pe timpul sovietic, au fost decăzuți din drepturile părintești. Nu știu din ce motive. Mi-am spus că toată dragostea și tot ce nu am primit cândva de la părinții mei voi dărui copilului meu”, spune Valerii.

Motivul luării copilului din custodia părinților – lipsa unei locuințe în proprietate și a vizei de reședință 

În actele și explicațiile oficiale, motivul invocat de autorități pentru luarea copilului din custodia părinților este că soții Curencov nu au în proprietate o locuință și nici viză de reședință permanentă unde reprezentanții sistemului medical ar fi putut monitoriza copilul după naștere. 

Echipa ZdG a mers la Ceadîr-Lunga pentru a vedea casa în care locuiește Valerii Curencov, casă  despre care reprezentanții Direcției asistență socială și protecție a familiei Ceadîr-Lunga ne spun, neoficial, că ar avea „condiții precare și antisanitare”. La fața locului am găsit o casă modestă, dar aranjată cu lucruri strict necesare pentru trai. 

„El nu dorește copilul, dar banii și ajutoarele pe care le-ar primi pentru acest copil”

Solicitați de ZdG, reprezentanții Direcției asistență socială și protecție a familiei Ceadîr-Lunga au refuzat să ofere informații oficiale pe acest caz, motivând că „acest lucru este imposibil atât timp cât procesul de decădere din drepturile părintești a lui Valerii Curencov este pe rol”. Pe de altă parte, în discuții neoficiale, aceștia îl acuză pe bărbat de faptul că „locuiește în condiții precare și antisanitare” și că „el nu dorește copilul, dar banii și ajutoarele pe care le-ar primi pentru acest copil”. Potrivit acestora, după nașterea băiatului, tatăl copilului „a fugit și nu a vrut să-l ia din maternitate”.

Tatiana Vornicova, medica pediatră de la Centrul de Medicină Ceadîr-Lunga unde a născut Nadejda, a declarat pentru ZdG că familia Curencov „era la evidență ca familie defavorizată” și că „în maternitate copilul a fost văzut de mama, tata și bunica”, dar că „nu exista un loc unde ar fi putut fi externat copilul din maternitate și nici unde să locuiască”, deoarece în locuința familiei „nu existau condiții pentru copil. Nu era apă, nu era lumină, nu era nimic”. Potrivit acesteia, „în interesul copilului a fost înființată o comisie raională unde s-au expus serviciile sociale, poliția, lucrătorii medicali”.

Ministerul Muncii și Protecției Sociale: „Părinții copilului nu au fost cooperanți”

„Autoritatea tutelară teritorială a informat că acest caz se află în vizorul Direcției principale a sănătății și protecției sociale Comrat din motiv că familia respectivă duce un mod de viață ce prezintă risc social, iar copilul familiei vizate a fost separat de familie din cauza unor circumstanțe prezente în sânul familiei ce reprezentau riscuri iminente pentru viața și sănătatea acestuia.

Astfel, copilul prenotat a fost separat de familie și a beneficiat de o formă optimă de protecție, în conformitate cu legislația. (…) A fost creată o echipă multidisciplinară și s-au întreprins un șir de acțiuni pentru asigurarea condițiilor adecvate pentru creșterea, educarea și dezvoltarea armonioasă a copilului în familia biologică, inclusiv și în vederea pregătirii familiei pentru nașterea copilului, însă părinții copilului nu au fost cooperanți în acest sens”, se arată în răspunsul Ministerului Muncii și Protecției Sociale la solicitarea ZdG de a furniza informații despre acest caz. 

Valerii Curencov combate însă ipoteza lipsei de cooperare cu autoritățile și afirmă că familia sa a depus cerere pentru a-i permite copilului să stea împreună cu mama sa la un centru de plasament, doar că autoritățile ar fi ignorat această solicitare. 

„Dacă acest copil va ajunge în mâinile lui, încă o moarte va fi pe conștiința acestui om”

ZdG a constatat că după nașterea băiatului, mama Nadejdei, cât și mătușa acesteia, Maria, au scris la maternitate o declarație, conform căreia ele nu vor participa la creșterea și educația copilului. Pe de altă parte, Maria susține cu vehemență că „Valerii trebuie decăzut din drepturile părintești”.

Valerii și Maria, potrivit acestora, mereu ar fi avut o relație tensionată. Maria, care a locuit cu Nadejda și cu mama ei până la vârsta de 18 ani și care își atribuie creșterea și educația nepoatei sale, a fost de la început împotriva relației lor. Cei doi își aduc un șir de acuzații reciproce referitoare la controlul și abuzul emoțional pe care l-ar fi exercitat asupra Nadejdei. 

„El vrea copilul doar pentru bani. Dacă acest copil va ajunge în mâinile lui, așa cum Nadejda a plecat într-un an și jumătate, încă o moarte va fi pe conștiința acestui om. Medicii sunt împotrivă (ca copilul să fie dat în grija lui Valerii Curencov, n.r.), Consiliul municipal este împotrivă, administrația este împotrivă, toată lumea este împotrivă, dar nu știu de ce instanța noastră este atât de lentă.

Lăsați copilul să meargă în altă familie, pentru că el (Valerii, n.r.) va continua să manipuleze cu acest copil. Va merge și va cere bani, va pretinde, dar nu va face nimic bun pentru acest copil”, declară revoltată Maria, mătușa Nadejdei. 

Faptele prezentate de Valerii ca dovadă de iubire și atașament față de soția lui sunt văzute de mătușa Nadejdei drept formă de abuz emoțional și control. Mătușa fetei îl prezintă pe Valerii drept un „parazit al societății”, căruia nu-i place să muncească, care nu a realizat nimic până la ai săi 42 de ani, care „vrea să trăiască pe spatele altor oameni și pe ajutoare sociale”, dar care „știe să vorbească frumos și manipulator atunci când interesul personal o cere”. Ea îl acuză pe Valerii că s-a folosit de tinerețea Nadejdei (între cei doi fiind o diferență de 22 de ani), că l-ar fi „interesat în mod special pensia acesteia de dizabilitate și că pentru a avea un control total asupra ei a îndepărtat-o pe Nadejda de familie”.

Dincolo de camera de filmat și de microfoane, și vecinii lui Valerii Curencov susțin că acesta este „oarecum o persoană neadecvată”, fără a intra în multe detalii. În comunitatea din Ceadîr-Lunga asupra lui Valerii Curencov planează stigma omului cu „trecut criminal” – în anul 2019 acesta timp de 5 luni a fost cercetat în stare de arest pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 Cod Penal (raport sexual, altul decât violul, comis asupra unei persoane despre care se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani și care se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani). Procesul penal nu are o finalitate, fiind încă pe rol la Judecătoria Comrat. 

Ce spun experții în drepturile omului și ale copilului

ZdG a discutat cu mai mulți experți în domeniul drepturilor omului și ale copilului pentru a clarifica dacă în cazul familiei Curencov a fost încălcată legislația, drepturile omului și ale  copilului și care sunt „riscurile iminente” care pot servi drept temei legal pentru ca autoritatea tutelară să ia de urgență un copil din custodia părinților imediat după naștere. 

După ce le-a fost luat copilul din custodie și a fost inițiat procesul de decădere din drepturile părintești, familia Curencov a solicitat și a beneficiat de consultanță juridică la linia fierbinte a Institutului pentru Drepturile Omului (IDOM). Avocatul Alexandru Cebanaș, care s-a ocupat nemijlocit de acest caz, a declarat pentru ZdG că din punct de vedere juridic și al respectării drepturilor omului, în acest caz au fost identificate „mai multe încălcări grave”, iar experții de la IDOM consideră „ilegală și nemotivată” decizia autorităților de a lua copilul de la familia Curencov.

Alexandru Cebanaș: „Decizia de a fi luat acest copil din familie noi personal o considerăm ilegală și nemotivată”

Alexandru Cebanaș, avocat IDOM; Foto / ZdG

Noi am investigat acest caz inclusiv din punct de vedere juridic și în urma evaluării cazului  s-au depistat mai multe încălcări ce țin de drepturile omului. În primul rând, vreau să menționez că decizia de a fi luat acest copil din familie noi personal o considerăm ilegală și nemotivată. Analizând actele juridice, s-a depistat un singur motiv sau argument pe care s-au bazat autoritățile. Ei motivează că această familie nu are în proprietate o locuință, motiv din care ei nu vor putea avea grijă de propriul lor copil, ceea ce, conform tuturor actelor internaționale și naționale, este insuficient de a motiva o astfel de decizie”, a punctat avocatul Alexandru Cebanaș.

Potrivit acestuia, o altă problemă în abordarea acestui caz a fost atitudinea nepăsătoare a autorităților față de mama copilului, căreia „nu i s-a acordat suport psihologic” și a cărei „stare psihologico-psihiatrică s-a agravat” după luarea copilului din familie.

„Pe parcursul acestei perioade mama nu și-a putut vedea propriul copil. Aceștia (soții Curencov, n.r.) au venit la Chișinău de mai multe ori și au încercat să viziteze copilul, însă le-a fost refuzat acest lucru, ceea ce considerăm că este o încălcare destul de gravă. Este încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului. Chiar dacă au existat formal unele temeiuri, nu puteau să fie îngrădite vizitele părinților în privința propriului lor copil.

Organele de asistență socială și de protecție a drepturilor copilului din Ceadîr-Lunga nu au monitorizat situația mamei acestui copil. Din cauza ruperii legăturii dintre copil și mamă, situația psihologico-psihiatrică a acesteia s-a agravat într-atât, încât a dus la sinucidere”, a conchis Cebanaș.


Maia Bănărescu, Ombudsman pentru drepturile copilului: „Este incompetența autorităților tutelare și a autorităților publice de a asigura familiile cu toate cele necesare pentru creșterea și dezvoltarea copilului în familie”

Maia Bănărescu, Avocata Poporului pentru drepturile copilului; Foto / ZdG

Maia Bănărescu, Avocata Poporului pentru protecția drepturilor copilului, a declarat pentru ZdG că „legislația națională și Convenția ONU pentru drepturile copilului obligă statul să ia măsuri foarte prietenoase copiilor și să țină cont de respectarea drepturilor copilului în interesul copilului”, iar „deciziile care nu țin cont de interesul superior al copilului sunt anulate în instanța de judecată”.

„În cazul pe care dvs îl investigați, copilul urma să fie plasat într-un centru maternal împreună cu mama, pentru că mama este cea care este necesară copilului în primele zile de viață. Motivul menționat în decizie, precum că nu au loc de trai stabil nu este temei pentru a ridica copilul din familie. Este o măsură temporară pe care orice părinte poate să o conteste și să-și obțină copilul înapoi.

Rolul autorităților este primordial aici, pentru că ele trebuie să intervină să ajute familia, să acorde suport sub toate formele: și financiar, și juridic, pentru ca familia să-și poată întoarce copilul”, precizează avocata pentru drepturile copilului. 

„Bunăstarea copilului nu este temei pentru lipsirea din drepturile părintești, doar riscul pe care îl are un părinte.

Sărăcia sau bunăstarea nu sunt temei de lipsire de drepturi părintești.

Aici mai degrabă, cum ne arată și jurisprudența Curții Europene, este incompetența autorităților tutelare și  a autorităților publice de a asigura familiile cu toate cele necesare pentru creșterea și dezvoltarea copilului în familie. Pentru că ele (autoritățile tutelare și autoritățile publice, n.r) sunt responsabile atunci când părinții sunt în imposibilitate de a asigura bunăstarea copilului”, consideră Maia Bănărescu.

Tamara Tentiuc: „Chiar și în situația când părintele depune cerere de abandon autorităților le revine responsabilitatea de a ajuta părintele să treacă peste această perioadă și să nu recurgă la abandon”

Tamara Tentiuc, șefa Direcției drepturile copilului din cadrul Oficiului Avocatului Poporului; Foto / ZdG

„Legislația R. Moldova prevede expres că în situațiile în care se constată un risc iminent pentru sănătatea și viața copilului, copilul este luat forțat de la părinți. Nu este indicat concret în care situații, dar competența revine autorității tutelare care examinează toate circumstanțele și constată dacă este necesară scoaterea forțată a copilului din familie”, precizează Tamara Tentiuc, șefa Direcției drepturile copilului din cadrul Oficiului Avocatului Poporului. 

Ea a enumerat o serie de riscuri care pot duce la decizia autorităților de a lua copilul din familie: în cazul în care părinții fac abuz de alcool sau de substanțe narcotice și nu sunt în situația de a acorda copilului condiții și siguranță, în cazul în care casa este într-o stare deplorabilă și în orice moment poate să cadă sau dacă pe timp de iarnă încăperea nu se încălzește și copii stau în frig etc. 

„Faptul că copilul a fost luat de la naștere de la mamă, nu mi-s clare nici circumstanțele și nici temeiurile. Autoritățile, din contra, ar trebui să urmărească scopul de a menține copilul cu mama pentru necesitățile stringente ale acestuia, începând de la alăptare, la crearea afecțiunii și a legăturii între mamă și copil.

Atunci când o mamă depune cerere de abandon, autorităților le revine responsabilitatea de a ajuta părintele să treacă peste această perioadă și să nu recurgă la abandon. Copilul trebuie să fie împreună cu mama și să li se acorde suport pentru depășirea situației de criză”, a conchis Tamara Tentiuc.

Liliana Rotaru: „Autoritățile trebuie să facă o prioritate din măsurile de a sprijini rămânerea copiilor în familie”

Despre eforturile conjugate care trebuie făcute de către autorități și societate în vederea menținerii copiilor în familie, dar și despre trauma emoțională a copiilor separați de părinți ne-a vorbit Liliana Rotaru, președinta organizației neguvernamentale „Copil, Comunitate, Familie”.

Liliana Rotaru, președinta CCF Moldova, Foto / ZdG

„Autoritățile trebuie să facă din măsurile de a sprijini rămânerea copiilor în familie o prioritate. În cazul în care familia se confruntă cu mari și grave probleme de sărăcie care pot să ducă și la alte probleme – lipsa unui loc de trai sau rămânerea mamei într-un concubinaj violent din cauză că nu are unde sta cu copilul – sunt servicii specializate pentru mame cu copii. Autoritățile trebuie să facă tot posibilul ca această familie să-și poată păstra copilul. Sunt programe de locuință socială și de sprijin familial prin care familia își poate achita chiria pentru o perioadă de timp, dacă trebuie să stea cu chirie”, a precizat Liliana Rotaru pentru ZdG.

Potrivit Lilianei Rotaru, în R. Moldova există servicii sociale în vederea ajutorării părinților aflați în dificultate și prevenirii separării copiilor de părinți. Astfel, în R. Moldova activează mai multe centre maternale la nivel de țară, unde mamele cu copii de până la șase luni pot sta și beneficia de asistență, iar în cazul mamelor singure există creșe sociale, unde pot fi lăsați copiii de 4-6 luni pentru o jumătate de zi – o zi, pentru ca acestea să poată merge la muncă, ca să-și întrețină copilul. 

„Se pornește de la premiza că mama își iubește copilul, își dorește copilul și are nevoie de ajutor ca să-l crească”

„Separarea și scoaterea copilului din familie este o traumă pentru acest copil. Aceste instituții rezidențiale sunt și foarte scumpe, iar efectul asupra copilului este dăunător. Copilul scos din familie, lipsit de atașamentul familiei este, din păcate, un copil traumat pe viață.  Nu înțeleg, nu văd, nu-mi pot imagina care ar putea fi motivul să scoți imediat după naștere un copil din familie, decât dacă această mamă ar fi fost un pericol iminent pentru viața și sănătatea acestui copil.

Altfel spus, să ne imaginăm cele mai groaznice lucruri, că această mamă nu dorea ca al ei copil să trăiască. Dacă nu a fost un asemenea caz, această mamă trebuia sprijinită prin foarte multă consiliere și ajutor, începând cu lucrurile minore, cum ar fi hăinuțe și produse igienice pentru copil, ajutor și servicii medicale, pentru ca mama să înceapă să între în acest rol de mamă”, consideră Liliana Rotaru.

„Pentru că e nevoie de timp, în mod special, dacă mama se confruntă și cu alte probleme: emoționale, fizice, de sănătate, economice, sărăcia sau poate nu o așteaptă nimeni acasă… Aceste lucruri pot fi văzute în cadrul unei evaluări complexe. Dar, se pornește de la premiza că această mamă își iubește copilul, își dorește copilul și are nevoie de ajutor ca să-l crească”, a punctat Liliana Rotaru.

Potrivit legislației R. Moldova privind protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi (Lege nr. 140), termenul de „pericol iminent” reprezintă „circumstanțe care indică în mod cert asupra existenței situației de risc, inclusiv asupra prezenței elementelor constitutive ale unei infracțiuni contra vieții și/sau sănătății copilului sau asupra riscului apariției acestora în perioada imediat următoare, care au sau pot avea impact grav asupra integrității fizice și/sau psihice a copilului”.

Potrivit unui „Raport cu privire la copiii aflați în situații de risc și copiii separați de părinți” realizat de Biroul Național de Statistică (BNS), la începutul anului 2022 în R. Moldova erau 8862 de copii „în situaţie de risc”, iar la finalul anului cifra acestora s-a ridicat la 13231 de copii. Potrivit datelor BNS, în anul 2022, 827 copii au fost separați de familii şi plasați într-un serviciu social, 402 dintre aceștia fiind „plasați în regim de urgență”.