VIDEO „Un semn de respect față de poporul statului în care locuiesc”. Cum a învățat ambasadorul Japoniei limba română, de ce a visat să ne viziteze țara și cum a ajuns să reprezinte R. Moldova la unul dintre cele mai prestigioase concursuri de dans din lume

Katayama Yoshihiro, Ambasadorul Japoniei la Chișinău relatează, într-un interviu pentru ZdG, despre cum a reușit să studieze limba română, despre importanța cunoașterii limbii statului în care te stabilești, despre visul său de a vizita R. Moldova și emoțiile cu care a urmărit proclamarea independenței țării noastre, dar și despre cum a ajuns să ne reprezinte țara la unul dintre cele mai prestigioase concursuri internaționale pentru dans sportiv.

În calitate de diplomat, Katayama Yoshihiro, ambasadorul Japoniei în R. Moldova, și-a început cariera în România acum câteva decenii, apoi au urmat misiuni în Canada, Statele Unite (New York), Ucraina și Kenya. În ianuarie 2020, a fost numit ambasador în R. Moldova, unde a ajuns la jumătatea lunii februarie 2020. Deși cunoaște limba engleză, Excelența sa insistă să vorbească limba română în interacțiunile zilnice cu cetățenii R. Moldova și impresionează prin modul fluent în care o face. A început să studieze limbă română încă din 1981, atunci când a fost trimis în România, acolo unde a avut ocazia să traducă discursurile ultimului președinte al României socialiste, Nicolae Ceaușescu.

În luna martie, s-au împlinit 30 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre R. Moldova și Japonia, iar de-a lungul celor trei decenii, statul nipon s-a adeverit a fi un aliat important în procesul de dezvoltare al țării noastre și a făcut investiții generoase. În acest context, am discutat cu ambasadorul despre consolidarea relațiilor bilaterale dintre R. Moldova și Japonia, despre independență, dar și despre corupție.

• Domnule Ambasador, am remarcat că vorbiți foarte bine limba română. Cum ați reușit să învățați limba română și ce va determinat să o faceți?
• Eu sunt diplomat de carieră. În Japonia avem un sistem prin care trimitem tinerii diplomați în străinătate, astfel fiecare trebuie să învețe o limbă străină. Deși mai mulți sunt trimiși acolo unde se vorbesc limbi internaționale, avem nevoie de alți diplomați care să poată lucra și cu celelalte limbi străine. În cazul meu, ministerul nostru de externe m-a trimis la București. Ajuns la București, capitala României socialiste, în luna iulie 1981, am studiat limba română timp de doi ani. Imediat după ce am studiat limba română, am început să lucrez ca secretar la Ambasada Japoniei din România. În fiecare zi citeam, cu mare atenție, ziarul „Scânteia”, iar atunci când aveam musafiri din Japonia, lucram ca traducător. După ce am acumulat o asemenea experiență, am avut onoarea să traduc atunci când fostul prim-ministru al Japoniei a întreprins o vizită de curtoazie la președintele României de atunci, domnul Ceaușescu. Pot să vă spun că m-am pregătit înainte de eveniment, dimineața și seara citeam cu voce colecțiile de speech-uri ale domnului Ceaușescu. În ziua respectivă am fost destul de nervos, dar spre fericirea mea, nu am făcut nici o greșeală.

• De ce este important să cunoști limba statului în care trăiești?
• Este important din mai multe puncte de vedere. Trăim într-o țară străină, iar diplomatul trebuie să cunoască societatea respectivă, trebuie să stea de vorbă nu doar cu oficialii, dar și cu alți oameni sau cu jurnaliștii. Totodată, ar fi bine ca diplomatul să înțeleagă cultura și, în general, societatea. Și pentru aceste aspecte, ar fi mult mai ușor ca diplomatul să cunoască limba care este vorbită în țara respectivă.

• Cum credeți că am putea convinge persoanele care vin sau care se stabilesc în R. Moldova să învețe limba română? Cum se procedează în acest sens cu persoanele care emigrează în Japonia?
• Este vorba de motivație, și cei care înțeleg importanța cunoașterii limbii române, atunci când lucrează la Chișinău, ambasadorii sau diplomații în general, ei, de obicei, încearcă să învețe limba română. În Japonia, vă dau doar un exemplu. După ce a început războiul în Ucraina, și societatea japoneză a început să primească refugiați din Ucraina. Cunosc faptul în mai multe localități din Japonia, unde au început să trăiască refugiații ucraineni, au fost create condiții ca ei să învețe limba japoneză. Deși limba japoneză este total diferită de limbile europene, totuși numărul persoanelor care doresc să o învețe este în creștere, iar japonezii din jurul acestor ucraineni, de obicei, le oferă ajutor. Noi respectăm acest lucru pentru că este o încercare de a contribui la societatea noastră. În același timp, eu consider că este un semn de respect față de poporul statului în care locuiesc străinii.

• Care ar fi expresiile d-stră preferate în limba română?
• Indiferent de limbă, mie îmi place și, de fapt, întotdeauna îmi spun: „Hai să încercăm!”. Pentru că viața nu este deloc ușoară, iar atunci când ai descoperit în tine o motivație, e nevoie de curaj, să încerci și să depui eforturi pentru a realiza acest lucru.

• Cu alte ocazii ați menționat că a fost pentru d-stră un vis să ajungeți în R. Moldova. De ce v-ați dorit să vizitați țara noastră?
• Vă spuneam că am ajuns la București ca un diplomat foarte tânăr, care a început să studieze limba română. Încă de atunci știam, la începutul anilor ‘80, că în zona de sud-vest a Uniunii Sovietice, trăiește încă un popor care vorbește limba română. Astfel, ca un diplomat tânăr, japonez, plin de curiozitate, bineînțeles că mi-am dorit să văd cum este zona respectivă și cum acest popor vorbește aceeași limbă română. Dar, din păcate, un asemenea vis, era greu de realizat, pentru că R. Moldova era parte a Uniunii Sovietice, care avea reguli destul de severe față de diplomații străini, mai ales, față de acei diplomați care veneau din țările capitaliste. Astfel, am urmărit cu un interes sporit și cu emoție evenimentele istorice care au avut loc pe parcursul anilor ‘80 – ‘90. Apoi, R. Moldova a devenit un stat independent: „Vai, R. Moldova este un stat independent. Zona și poporul pe care am visat să le văd măcar o dată în viață cu ochii mei, acum sunt un stat independent!”. Visul meu s-a împlinit atunci când Guvernul Japoniei m-a trimis ca observator la alegerile parlamentare din R. Moldova, din luna martie 2005. Pe atunci, activam la Ambasada Japoniei din Kiev, care era responsabilă și de relațiile bilaterale cu R. Moldova. După ce am trecut granița și am traversat regiunea transnistreană, cred că vă puteți imagina când am început să văd cuvintele „vulcanizare”, „frizerie”, „alimentara”: „Wow, în sfârșit am venit în R. Moldova”. Eram foarte bucuros.

• Deși anul acesta marcăm mai mult de trei decenii de la proclamarea independenței, în continuare avem trupele unei armate străine pe teritoriul țării noastre. Care sunt în viziunea d-stră pilonii de bază a independenței unei țări și cum ne putem consolida independența?
•  Vreau să vă spun că și Japonia, și R. Moldova, amândouă sunt state independente, fără îndoială. Avem și noi o situație negativă. Teritoriile noastre din partea de nord ale Japoniei sunt încă ocupate, în mod ilegal, de către o țară vecină. Noi suntem membri ai Organizației Națiunilor Unite (ONU) și noi, ambele țări, avem relații diplomatice cu practic toate statele membre ale Națiunilor Unite. De aceea, eu personal nu am dubii că noi suntem țări independente pe deplin.

• Ați ajuns la Chișinău într-o perioadă destul de dificilă, mai întâi, pandemia, iar ulterior a urmat și invazia rusă din Ucraina. Cum ați reușit să vă acomodați în R. Moldova și cum vă simțiți aici, în special, sub aspectul securității?
• Sigur nu mi-a fost ușor, dar eu sunt șeful Ambasadei Japoniei, iar una dintre cele mai importante misiuni ale unei ambasade este de a-și proteja conaționalii din țara respectivă. Deși locuiesc un număr redus de japonezi în R. Moldova, trebuia să ne ocupăm de securitatea acestor oameni. În ceea ce privește securitatea, viața, este ceva ce nu depinde de noi. De aceea, am fost întotdeauna atent și voi continua să fiu atent, și urmăresc în fiecare zi situația care înconjoară R. Moldova.

• Anul acesta s-au împlinit 30 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre R. Moldova și Japonia. Care sunt motivațiile Japoniei de a susține R. Moldova, cum ați caracteriza evoluția acestor relații și ce credeți că ar trebui să facem pentru a le consolida?
• Japonia este o țară democratică și suntem o țară membră responsabilă a societății internaționale. La începutul anilor ‘90, mai multe state au devenit independente, inclusiv și R. Moldova. Am văzut că R. Moldova a început să depună eforturi să devină un stat democratic, care respectă supremația legii, care a început să construiască economia de piață și totodată să respecte principii fundamentale, iar în asemenea condiții era firesc ca Japonia, țară democratică și care are cumva o putere economică, să ofere asistență. Eu sunt fericit pentru faptul că acest aspect, asistența economică oferită de către japonezi, este destul de bine cunoscută de către poporul din R. Moldova, mai ales, în domeniul medical, agricultura și altele. Motivul pentru care o asemenea cooperare există la baza relațiilor noastre bilaterale este faptului că noi întotdeauna am avut dialoguri pe baza cărora am continuat să oferim asistență economică, care este dorită de către partea moldovenească. Totodată, eu cred că, de acum încolo, investițiile directe de către companiile japoneze vor avea o importanță destul de mare. Avem deja exemple, două companii japoneze, respectiv Sumitomo Electric și Fujikura, care sunt producătoare de piese auto, care au făcut investiții și au creat peste 6200 de locuri de muncă. Ele au făcut aceste investiții pentru că au văzut șanse, iar faptul că aceste companii japoneze prestigioase au construit fabrici, nu înseamnă doar că au creat locuri de muncă, dar au adus tehnică și management, prin care, contribuie la dezvoltarea economică a țării. Cred că există șansa reală pentru alte companii japoneze să vină și să facă investiții pe piața din R. Moldova, dar trebuie create condițiii bune pentru investițiile străine. Sper ca R. Moldova să creeze și să devină o piață atrăgătoare mai ales pentru companiile japoneze. Așteptăm ca, în continuare, condițiile pentru investițiile străine să fie îmbunătățite.

• Japonia este una dintre cele mai avansate țări din lume, în special, sub aspect economic. În ce direcții credeți că trebuie să lucreze R. Moldova ca măcar să fie în drum spre performanța Japoniei. Sau, altfel spus, care ar fi cele mai bune lecții de învățat din experiența Japoniei?
• Mi se pare că Japonia și R. Moldova au aspecte asemănătoare. De exemplu, noi nu avem resurse naturale, în ceea ce privește energia, aproape în întregime, noi importăm, dar nu numai energia, ci și alte resurse naturale. Ce avem noi? Forță de muncă. Și atunci când ne uităm la R. Moldova, mie mi se pare că situația este asemănătoare. Aveți forță de muncă calificată. Numai că ceea ce înțeleg eu este că un număr destul de mare preferă să lucreze în străinătate, dar dacă acești oameni talentați, inginerii, managerii, profesorii, specialiști vor începe să se întoarcă și să rămână în țară, ar fi minunat. Deci eu aștept ca și acești oamenii talentați, calificați, să lucreze pentru companiile japoneze din R. Moldova. Și într-un mod sigur, o asemenea situație va contribui la dezvoltarea economiei naționale a R. Moldova.

• Indicele de percepție a corupției în Japonia este unul foarte mic. Puteți să ne spuneți cum luptă Japonia cu corupția și ce sfaturi ați avea pentru R. Moldova în acest sens?
• Cum ați menționat, avem și noi corupție, dar cred că avem un sistem prin care încercăm să înlăturăm aspectele corupte, dar sigur nu întotdeauna ne reușește. De fiecare dată însă când oferim asistență economică pentru țările în curs de dezvoltare, noi urmărim dacă resursele financiare care au fost oferite, într-adevăr au fost utilizate așa cum au fost anticipate. Și dacă noi aflăm cumva despre niște acțiuni incorecte, imediat ne ocupăm de aceste situații negative. Eu înțeleg că actuala guvernare se ocupă destul de serios de combaterea situației corupte, și eu sunt optimist că acțiunile actualei guvernări vor avea succes.

• Japonia este cunoscută ca una dintre țările cu cele mai multe ore de muncă pe săptămână. Cum reușesc japonezii să reziste acestui regim de muncă, cum redresează stările de burnout sau cum le anticipează?
• Cred că Japonezii de astăzi lucrează mai puțin, dar totuși, pentru noi, a munci serios este un aspect foarte important, și persoana respectivă este întotdeauna apreciată, fie în companie, fie în guvern, fie în școală. Dar și societatea japoneză se află în permanentă schimbare. Atunci când am intrat la Ministerul de Externe, acum 40 și ceva de ani, printre 80 de noi recruți, adică cei care au reușit să treacă examenele de admitere, erau vreo 8-9 fete. Dar în ultimii ani, intră mai multe fete, deci peste 50% sunt fete. Este un exemplu care arată schimbarea destul de substanțială în ceea ce privește societatea noastră japoneză. Apoi, această situație pandemică, a adus și la noi, o schimbare destul de radicală, adică modul în care noi lucrăm. Acum se lucrează atât online, cât și din oficiu. Și eu cred că în ceea ce privește condițiile în care lucrează japonezii, și acolo există o continuă schimbare substanțială.

• Cunoaștem că Japonia este țara cu cea mai mare speranță la viață. Care este secretul unei vieți longevive?
• Cred că sunt câteva aspecte. Dezvoltarea științei și tehnologiei medicale, este un aspect. La noi funcționează asigurare în domeniul medical, o bună parte din serviciile medicale sunt acoperite de către asigurarea medicală. Deci noi am construit un sistem bun de asigurare, în ceea ce privește tratamentele medicale. Apoi, educația față de păstrarea sănătății, este încă un aspect. În ceea ce privește bucătăria japoneză, și d-stră cunoașteți, noi folosim o mai puțină cantitate de grăsime și în comparație cu țările europene, mâncăm mai mult pește.

• Cultura mâncării din R. Moldova este foarte diferită de cea din Japonia. Fiind aici, preferați în continuare mâncarea japoneză sau optați pentru sarmale și plăcinte?
• Prefer mâncarea din R. Moldova. Mie îmi place plăcinta, sărmăluțele, zeama, mititeii și nu am nici o problemă dacă nu mănânc mâncare japoneză câteva săptămâni sau luni.

• Cunoaștem despre pasiunea d-stră pentru dansurile sportive. Mai mult, reprezentați R. Moldova la competițiile naționale. Cum ați descoperit această pasiunea, ce vă motivează să o mențineți și cum reușiți să combinați dansul cu munca de diplomat?
• Când eram tânăr, jucam fotbal cu cea mai mare plăcere. Când am fost trimis, în 2004, la Kiev, întâmplător, o colegă ucraineancă de la Ambasada din Kiev mi-a explicat că există un asemenea sport – dans sportiv. Aveam vârsta de 48 de ani atunci când am început să fac antrenamente de dans sportiv la Kiev. Am continuat să dansez și după ce am fost transferat la București. Îmi amintesc foarte bine primăvara anului 2010. Am participat la un concurs internațional, la București. Stăteam de vorbă cu dansatorii din clubul meu. Și dintr-o dată, unul dintre ei a menționat: „Uite, vezi, a venit Codreanca?!”. Și ceilalți au zis: „Aaa, atunci trebuie să mergem să vedem”. Și eu întreb: „Ce e Codreanca?”. Și ei mă întreabă: „Cum? Tu ești dansator și nu știi despre Codreanca?”. Așa am mers să ne uităm la performanța Codreanca. Și vă dați seama cât de mult am fost impresionat? Asta a fost prima dată când m-am întâlnit cu Codreanca, dar mi-a rămas impresia că cluburile noastre de la București sunt de un alt nivel, dar Codreanca este altceva, undeva sus de tot. Când am ajuns la Chișinău, am ezitat câteva luni să merg la Codreanca, pentru că rămăsesem cu acea impresie că nu este un club obișnuit, dar este unul dintre cele mai prestigioase cluburi de dans sportiv din lume. Dar mi-am mai zis încă o dată: „Hai să încercăm! Curaj!”. Așa am îndrăznit să-i vizitez pe domnul și pe doamna Gozun. Eram mai nervos decât prima dată când am tradus pentru domnul Ceaușescu. Peste câteva zile, m-au acceptat în club și mi-au și găsit o doamnă cu care continui să dansez până în prezent. Împreună am avut bucuria să reprezentăm R. Moldova și să ocupăm locul 10 din 97 de perechi participante la renumitul concurs internațional din Germania „German Open Championships”. Ceea ce am înțeles eu, este că dacă vrei să realizezi ceva deosebit, vrei să ajungi mai departe decât ceilalți, mai întâi trebuie să ai motivație și să depui efort.
• Vă mulțumim!