Sezonul strugurilor, între optimism și dezamăgire: „Nu cer nimic de la stat, ar trebui să nu mă împiedice” vs „Muncești, o cureți, o legi, o sapi, o prășești, o cultivi – acum o vindem cu trei lei și nu o cumpără nimeni”
În plin sezon de culegere a strugurilor, unii viticultori sunt revoltați de prețul mic pentru un kilogram, de lipsa cumpărătorilor, a pieței de desfacere și îi acuză pe guvernanți că îi văd pe țărani și agricultori doar în campaniile electorale, când au nevoie de votul lor.
Dincolo de problemele și provocările din domeniu, există însă și viticultori care susțin că sunt mulțumiți de situația în viticultură din acest an. Ei spun că au reușit deja să comercializeze o bună parte din roadă și că ar fi „păcat să se plângă”, iar de la stat nu așteaptă nimic și cer doar „să nu-i încurce” să-și desfășoare activitatea.
Un expert și un oficial de la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare au oferit soluții și recomandări viticultorilor, astfel încât aceștia să-și crească vizibilitatea și să-și asigure vânzarea strugurilor în următorii ani. Printre recomandări sunt cultivarea soiurilor de struguri pentru care este cerere pe piața internă și externă, înregistrarea în baza de date a Registrului vitivinicol național, asocierea/crearea Asociațiilor de producători și semnarea contractelor pe termen lung cu vinificatorii.
Și în acest an, viticultorii își comercializează roada la piețele agroalimentare din Chișinău, târgurile temporare improvizate din zonele în care locuiesc, vinării, punctele de colectare pentru export și prin intermediul rețelelor de socializare, a platformelor online de comercializare a produselor.
„Este un an foarte bun. Prețurile au scăzut, pentru că este roadă în belșug”
În satul Lupa-Recea din raionul Strășeni, echipa ZdG a intrat în podgoria bine îngrijită a lui Andrian Guzun, care se afla la culesul strugurilor împreună cu soția și doi muncitori. Poama „Lidia”, frumos aranjată în lădițe, urmează să fie încărcată în mașina cu refrigerator pentru export. Proprietarul spune că acest lot de poamă îl vinde la prețul de trei lei pentru un kilogram, dar că zilele anterioare a vândut struguri și cu cinci-șase lei pentru un kilogram. Agricultorul povestește că îngrijește circa 12 hectare de viță de vie, o parte din podgorie fiind proprietate proprie, iar o parte fiind luată în grijă la rugămintea vecinilor și apropiaților. Acționând după principiul „ce fac eu pentru țară și nu ce face țara pentru noi”, Andrian Guzun spune că a reanimat circa 2,5 hectare de viță de vie lăsată pârloagă. „Nu cer nimic de la stat, ar trebui să nu mă împiedice” și declară că „momentan, piedici nu văd. Sunt niște formalități pentru cei care dau poama la fabrica de vin”, dar spune că el nu dă poama la procesatori „din principiu”, „pentru că ei au interesele lor” și face referire la prețul mic oferit de aceștia pentru un kilogram de struguri.
Viticultorul declară cu recunoștință că atunci când mulți dintre concetățeni plecau la muncă peste hotare, el a decis să rămână să muncească în țară, chiar pentru câștiguri mai modeste, doar pentru ca să fie aproape de familie.
„Cultivăm Lidia, Izabela, Rislin, Sașla, Aligote, Moldova. În acest an ne bucurăm că este roadă. Este un an foarte bun. Prețurile au scăzut, pentru că este roadă în belșug. Complicații sunt și au fost tot timpul, dar ne stăruim să le trecem cu bine și să ne realizăm producția. Poama o vindem și la piața din oraș, dar și local avem clienții noștri. În acest an vindem mai puțină poamă pentru export decât în anii trecuți.
Sper că până la sfârșitul sezonului o să ne descurcăm și o să avem și lucrătorii achitați, și roada pusă la cale”, spune cu optimism Andrian Guzun, care menționează că la acest volum de roadă și după toate cheltuielile suportate, după stropitul și cultivarea viței de vie, speră să „ajungă cap în cap și măcar cu puțin profit”.
Viticultorul susține că o problemă importantă este forța de muncă: „Dacă se continuă în felul acesta, anul următor la strânsul roadei nu vom avea forță de muncă. Generația tânără nu prea are interes să lucreze și să învețe, iar în 5-10 ani nu vom putea găsi oameni care să știe să curețe vița de vie.”
„Nu avem cui vinde poama. Avem noroc că vin frații români și ne-o cumpără”
În această perioadă, zeci de viticultori își comercializează poama într-o piață improvizată temporar pe traseul Chișinău-Bălți, în apropierea satului Rădeni din raionul Călărași. Mulți dintre cei prezenți la comercializarea strugurilor s-au arătat indignați de prețul mic la poamă, de lipsa cumpărătorilor și de lipsa susținerii și a soluțiilor din partea Guvernului.
„Cei tineri au plecat, iar noi stăm pe marginea drumului și nu avem cui vinde poama. Avem noroc că vin frații români și ne-o cumpără. Au fost și ieri, și alaltăieri”, zice Efim Macari din satul Rădeni, spunându-ne că din poama rămasă va face vin, iar din vin, dacă va fi nevoie, va face „rachiu, că acela șade”.
„Dacă guvernarea s-ar gândi la lume, ar deschide fabrici, ca să avem unde realiza marfa. Tinerii pleacă și degrabă n-o să mai lucreze nimeni pământurile. O să rămână pârloagă și nu știu pentru ce o să mai fie guvernările în țara noastră. Poama o vindem, că n-avem încotro. Nu stă în pod pe la anul”, susține revoltat Vitalie Gorea.
„Ce să vă povestim? E urâtă treaba. Să pună doamna Maia mâna pe oameni și să aducă țara în ordine, ca să nu stăm aici să plângem și să înghețăm. Poama – care o dăm mai ieftin, care o aruncăm. Ieri am aruncat trei lăzi de poamă. Cu forța de muncă tot este slab. Lucrăm cu familia. Oameni sunt puțini, iar cei care au rămas nu vor să lucreze. Dar nici nu putem să luăm oameni la lucru, că nu avem cu ce îi plăti”, zice cu tristețe Nicolai Gratii, un alt viticultor.
„Muncești, o cureți, o legi, o sapi, o prășești, o cultivi – acum o vindem cu trei lei și nu o cumpără nimeni”
„Nu ne ia nimeni în seamă, dar când vor votați, vin repede și umblă din poartă în poartă. De ce nu vin acum cei din Parlament și din Casa Guvernului să vadă cum stă săraca lume pe marginea drumului? Muncești, o cureți, o legi, o sapi, o prășești, o cultivi – acum o vindem cu trei lei și nu o cumpără nimeni. Sunt pensionară, operată, cu proteze la picioare și stau de două zile pe marginea drumului cu șapte lăzi de poamă”, spune revoltată Maria, o femeie de peste 60 de ani care a început să-și comercializeze strugurii de câteva zile.
„Avem poamă și pe deal. Cumpărători sunt puțini. Lucru-i mult, dar prețul e cam mic. Anul acesta e mai rău comparativ cu doi ani în urmă când o vindeam cu 7-9 lei. Avem cumpărători de la nord. Am vândut poamă și pentru export cu șase și cinci lei”, spune trist Vitalie, pe care l-am găsit la fel în piața improvizată de pe traseul Chișinău-Bălți.
Un viticultor mulțumit și recunoscător lui Dumnezeu: „V-a spus cineva că numai din sătișorul nostru s-au încărcat douăzeci de TIR-uri de poamă?”
Constantin Tihon din satul Rădeni are un hectar de viță de vie, a vândut circa opt tone de struguri, se declară mulțumit și își îndeamnă consătenii să fie corecți și „să nu-l supere pe Dumnezeu” cu nemulțumirile lor. „Trebuie să fie corectitudine. V-a spus cineva că numai din sătișorul nostru s-au încărcat douăzeci de TIR-uri de poamă? Nu? Oficial, doar din satul Rădeni s-au comercializat circa 500 de mii de kilograme de poamă pentru export. Au colectat strugurii cu cinci-șase lei. Acum o colectează cu trei lei. Vrei – o vinzi, vrei – o duci acasă, la cadă. Acum, când a rămas oleacă de poamă, stau și se vaicără. De ce să nu spunem că au rămas cu poama nevândută cei care nu au ieșit până acum, nu știu ce-au făcut și pe unde au fost. Trebuie să fim cu picioarele pe pământ și să mulțumim lui Dumnezeu de ce ne-a dat și să fim sănătoși cu toții”, zice Constantin, indignat de atitudinea consătenilor săi. Bărbatul este sigur că un agricultor trebuie să știe încă înainte de a crește anumite culturi ce va face toamna cu acestea și unde le va comercializa.
„Când crești via, te gândești: Dar ce-am să fac cu poama sau cu leguma asta la toamnă? Eu știu concret că o să dau la TIR așa cantitate, dincoace – atâta, mai am niște comenzi dincolo. Întâi se lucrează cu capul. Nu vii aici și începi a plânge «of, nu știu ce să facem»”, afirmă Constantin Tihon.
Expert: „Dacă cultivă struguri din soiuri de masă, ele trebuie să fie în cererile de ofertă pe piața internă și cea externă”
Viorel Chivriga, expert în politici economice, crede că „vinificatorii au avut anumite probleme în diferite intervale de timp. Sectorul a fost zdruncinat și resuscitat în multe cazuri anume datorită crizelor care au existat în sector. Moldovenii numai așa învață. Situația putea fi remediată începând cu anii 1995-1996, când existau semnale foarte clare că preferințele consumatorilor din țările unde livram vinuri s-au schimbat și când era foarte clar în anul 1996 că vinificatorii moldoveni pierd piața de desfacere din Federația Rusă”, constată Chivriga.
Referitor la politicile din agricultură, expertul susține că „statul trebuie să vină cu o claritate. Ce vrem să facem noi cu viticultura și cu vinificația? Dacă lăsăm viticultura așa cum am lăsat-o până acum, cred că e o risipă de terenuri care sunt utilizate pentru producerea soiurilor de masă și a soiurilor tehnice” și menționează că „sunt sate în Moldova care supraviețuiesc datorită viticulturii”. Viorel Chivriga este optimist în ceea ce privește întreprinderile vitivinicole mari, susținând că „există o tendință de întărire și valorificare a potențialului pe care îl au, sunt deja cunoscute, au producții mai mici sau mai mari de vinuri de calitate și au relații pe care nu le-a avut vinificația în perioada post-sovietică.”
Expertul recomandă ca viticultorii, „dacă vor cultiva struguri din soiuri de masă, ele trebuie să fie în cererile de ofertă pe piața internă și cea externă. Dacă vorbim de soiurile tehnice, ele trebuie să fie utilizate în producerea unui vin bun, solicitat pe piață. Dacă nu, atunci trebuie să schimbe domeniul de activitate. Aici nu poate fi vorba de politici cu uz sau iz social. Aici e vorba de activitate economică”, susține acesta. „Dacă vorbim despre vinificatori, cred că vinificatorii au de ales între a-și comercializa vinurile bune, mai puțin bune, extraordinare – așa cum le comercializează acum sau să le vândă prin intermediul unor sectoare care sunt interesante pentru Moldova. Aici vorbim despre turismul rural și entitățile care promovează cultura și tradiționalismul moldovenesc”, a conchis Viorel Chivriga.
„Sectorul vitivinicol este un exemplu bun de urmat pentru celelalte sectoare. Avem șanse mari să mărim exportul pe piața Uniunii Europene”
Cu privire la provocările din sectorul vitivinicol și măsurile de susținere din partea statului, s-a expus pentru ZdG și Andrian Digolean, secretar de stat la Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare (MAIA). Oficialul a făcut câteva recomandări pentru viticultori.
„Problema comercializării strugurilor tehnici diferă de la an la an. Procesatorii și companiile vinicole care exportă în marea lor majoritate vinuri, atât în vrac cât și îmbuteliate, au contracte de lungă durată cu rețelele dintr-o țară sau alta. Într-un an poate fi cerere foarte mare la vinurile din R. Moldova, respectiv, la anumiți struguri. Anul acesta, cererea pentru struguri tehnici este mai mică, deoarece sunt stocuri foarte mari de vin în cisternele companiilor vitivinicole, având în vedere situația din regiune și exportul mai mic, urmare a perioadei COVID”, susține Andrian Digolean.
Potrivit acestuia, astăzi, în R. Moldova sunt înregistrate circa 46 de mii de hectare de struguri tehnici, conform Registrului vitivinicol gestionat de Oficiul Național al Viei și Vinului, iar statul, prin intermediul politicilor de subvenționare, acordă 15 mii de lei la hectar pentru defrișarea plantațiilor vechi de viță de vie și subvenționează cu 200 de mii de lei plantarea unui hectar de viță de vie intensivă cu soiuri tehnice.
Printre soluțiile care ar ameliora pe termen lung situația viticultorilor, secretarul de stat a enumerat înregistrarea plantațiilor viticultorilor în Registrul vitivinicol – „o bază de date benefică atât pentru companiile care produc vin, cât și pentru viticultori. Fiind înregistrat în Registrul Viei și Vinului, tu (viticultorul n.r.) activezi legal, procesatorul vede ce struguri ai, are datele de contact și poți stabili relații contractuale de lungă durată”, a punctat oficialul.
O altă recomandare este ca micii viticultori să se asocieze, creând Asociații care pe de o parte, să le reprezinte interesele, iar pe de altă parte, să dețină cantități semnificative de produse pentru negocierea prețurilor.
„Fiind asociat, tu ești mult mai puternic, dictezi prețul și ai forță de negociere. În societatea noastră persistă temerea că dacă ne asociem «Cine o să fie director? Cine o să gestioneze? Nu o să ne mintă?». La nivel de ADN nu avem cultivată calitatea de a ne asocia. Actualmente, toate deciziile care se iau în sectorul vitivinicol sunt rezultatul vociferării ideilor și dorințelor Asociațiilor.
Micii viticultori, din păcate, nu sunt asociați și mulți nu au înțeles că trebuie să aibă contracte de lungă durată cu o vinărie. Vizitând în ultimele 4 săptămâni 12 companii vinicole, am întâlnit companii care nu au niciun hectar de viță de vie, dar au contracte reciproc avantajoase cu viticultorii”, a remarcat secretarul de stat.
Acesta susține că „problema numărul unu a vinificatorilor a fost lipsa de vizibilitate”, dar că ultimii 10 ani sunt revoluționari pentru sectorul vitivinicol și vinurile moldovenești au devenit tot mai populare. „Vinificatorii din R. Moldova au participat la cele mai notorii și cunoscute concursuri internaționale și au obținut șase mii de medalii, dintre care 50% sunt medalii de aur. (…) În ultimii cinci ani au crescut exporturile de vin și s-a mărit ponderea vinului îmbuteliat exportat de la 30 la 53%. Sectorul vitivinicol este un exemplu bun de urmat pentru celelalte sectoare. Noi avem vița de vie, recoltăm strugurii, îi procesăm, producem vinul, îl îmbuteliem și exportăm produsul finit cu valoare adăugată înaltă, ceea ce permite să ai și un câștig bun, și să te mândrești cu produsul tău când este pe raftul unui supermarket din Franța, Italia, România. Acum, fiind candidați ai Uniunii Europene, avem șanse încă mai mari să mărim exportul pe piața Uniunii Europene”, a conchis pe un ton optimist Andrian Digolean.
