SONDAJ Ce-i de făcut? Cum depășim criza gazelor?
Creșterea tarifelor la gaze și a prețurilor la produsele alimentare și mărfurilor de consum, ca urmare a crizei economice și energetice, au generat o „aprofundare a nivelului sărăciei în R. Moldova. Consecințele acestor crize s-au făcut deja resimțite de către majoritatea populației, având efecte devastatoare asupra persoanelor sărace și a celor vulnerabile”, se spune într-o adresare publică a Oficiului Avocatului Poporului, care solicită Guvernului să intervină „cu măsuri suplimentare urgente de susținere a populației pentru a nu admite amplificarea sărăciei în R. Moldova”.
Ion Popa, primar de Negureni, Telenești
Criza se face resimțită diferit de diferite categorii de populație. Eu aș vedea o amortizare a efectelor acestei crize prin implementarea unui mecanism de compensare, care nu ar include toate categoriile de populație. Avem foarte mulți săraci, dar și mulți bogați. Avem și bugetari cu salarii de 20 -100 de mii de lei. Avem venituri mari și în sectorul privat. Aceste situații trebuie analizate bine. Compensația actuală de vreo 500 de lei nu contează pentru cei cu venituri mari, așa cum contează pentru cei săraci. Revizuirea mecanismului de compensare ar fi o soluție pentru diminuarea sărăciei… Și la sate criza a dat de știre, de când cu facturile majorate. Lumea și-a curățat sobele și adună tot ce poate fi bun de pus pe foc, trecând la încălzirea mixtă: puțin gaz, ceva lemne… Lemnele încă au rămas la preț vechi, spre deosebire de cărbune. Asta-i situația.
Stella Jantuan, comentatoare politică
Creșterea prețurilor la gazele naturale pe piețele mondiale, inclusiv în R. Moldova, poate genera vulnerabilități de tot genul, inclusiv revolte. Deja vedem cum se „solidarizează” forțele de opoziție. Pe de altă parte, guvernarea încearcă soluționarea crizei și anticiparea revoltei sociale prin chemarea la solidaritate civică și majorarea compensațiilor pentru plata facturilor. Ambele soluții sunt pe termen scurt. Guvernul nu are resurse financiare uriașe pentru a compensa la infinit plățile pentru populație. Compensațiile ajută, dar nu rezolvă problema, nu le asigură cetățenilor capacitatea de plată pentru alte servicii și necesități. E nevoie de creșterea veniturilor. Ceea ce ține de apelul la solidaritate, care poate să liniștească pentru un timp spiritele, el tot necesită acțiuni concrete. Solidaritate nu înseamnă răbdare, solidaritate înseamnă incluziune socială. Iată de ce mereu optăm pentru un act de guvernare incluziv. Criza energetică nu este doar problema partidului de guvernare, ci a întregii societăți. În asemenea crize rezistă doar construcțiile subsidiare, în care o guvernare monocoloră știe să se „împartă cu puterea”, adică să delege unele responsabilități ale actului de guvernare și partidelor de opoziție, obținând astfel un consens social larg în problemele de importanță majoră pentru țară, cum ar fi și securitatea energetică. Iată de ce soluția de a crea o platformă de discuții dintre guvernare și partidele interesate cu adevărat de soluționarea crizei și elaborarea măsurilor concrete de susținere a populației ar fi un prim pas concret către procesul de solidarizare și nu de radicalizare a societății.
Viorel Chivriga, expert în economie, IDIS „Viitorul”
Criza este un tribut plătit de moldoveni pentru inconsecvența, lipsa de viziune a decidenților, care au condus R. Moldova decenii la rând. Pe termen mediu și lung, soluțiile sunt aceleași care erau valabile acum 30 de ani – diversificarea surselor și furnizorilor de resurse energetice, programe naționale cu finanțare sigură de eficiență energetică, educarea unei pleiade de manageri cu viziune modernă privind gestionarea și dezvoltarea sectorului energetic, dar și a întregii economii. Pe termen scurt: acordarea de suport consumatorilor și, în primul rând, celor cu venituri mici pentru a trece mai ușor de perioada rece a anului, identificarea unor înlesniri și facilități pentru operatorii economici, care în prezent sunt sub o presiune mare și sunt cei de la care toți așteaptă producții mai mari, locuri de muncă, produse competitive și ieftine, dar și exporturi și investiții. Și, cel mai important: crizele economice de orice ordin trebuie anticipate și contracarate la timp.
