Olga Bodrug, asistent pentru cercetare la Bush School of Government and Public Service: „Mi-aș dori să fiu reprezentantul unei Românii reunite în străinătate”

A copilărit în s. Todirești, raionul Ungheni, iar cărțile a început să le îndrăgească chiar din clasa întâi. Olga Bodrug avea o pasiune pentru matematică, dar și pentru a scrie la diferite ziare și reviste pentru adolescenți. La 15 ani, după absolvirea Gimnaziului, pleacă la Iași, iar după liceu urmează studiile la Academia de Studii Economice din București. Mai apoi, Fulbright i-a oferit posibilitatea unui master la facultatea Relații Internaționale – Securitate Națională și Diplomație, înființată de fostul președinte al SUA, George Bush.

— Cum ați ajuns din R. Moldova la o prestigioasă instituție din America, fondată de un fost președinte?

— După absolvirea Gimnaziului Todirești, am decis să merg la liceu în România (Iași). Aceasta a fost cea mai grea decizie din viața mea de până atunci, întrucât a trebuit să plec departe de familie și prieteni, la numai 15 ani. A fost sacrificiul necesar pentru un viitor mai bun și pentru a deveni o persoană mai puternică, întrucât a trebuit să mă adaptez într-un loc necunoscut și să iau propriile decizii. Liceul la Iași a constituit primul pas spre îndeplinirea visului meu de a studia la una dintre cele mai bune universități din lume, întrucât acolo am început să studiez limba engleză. Deoarece toți colegii mei aveau deja un nivel avansat, a trebuit să depun mari eforturi pentru a învăța engleza cu propriile puteri. După absolvirea liceului, am mers la universitate la București. Acolo am avut șansa de a efectua stagii la Parlamentul României, Citibank și Banca Comercială Română. Ulterior, am decis să aplic la un program de burse Erasmus, oferit de Comisia Europeană. În timpul primul an de studii la Academia de Studii Economice din București am aflat că departamentului de Relații Internaționale lansează concursul pentru acele burse din partea Comisiei Europene. Așadar, nu am ezitat să aplic și așa am ajuns să beneficiez de oportunitatea de a studia un semestru în Croația. În Croația am avut posibilitatea de a-mi exersa abilitățile de limba engleză atât prin studiile pe care le făceam, cât și prin interacționarea cu oameni din alte țări. În plus, acolo am avut oportunitatea de a participa la competiția globală de afaceri X-Culture. Deoarece mă calificasem pentru etapa finală, am avut ocazia să merg peste câteva luni în Miami la Universitatea Johnson & Wales. Acolo am fost impresionată atât de dimensiunea și tehnologiile instituției, cât și de deschiderea profesorilor, astfel încât mi-am dorit ca într-o bună zi să devin studentă la o universitate americană. După ce m-am reîntors în România pentru ultimul an de licență, am căutat oportunități de a studia în SUA. Am descoperit programul Fulbright al Departamentului de Stat al SUA și am aplicat. După vreo cinci etape de selecție, care au durat aproape un an, am reușit să mă număr printre cei 14 beneficiari, aleși dintre câteva sute. A fost un proces foarte dificil, întrucât am avut de susținut câteva examene în limba engleză, pe care nu o stăpâneam la fel de bine ca alți aplicanți care au început să o învețe de la 8-10 ani. Fulbright mi-a oferit șansa de a alege din patru universități americane. Când am văzut că masterul pe care mi-l doream era la facultatea fondată de George Bush, nu mi-a venit să cred. Îmi amintesc că, în copilărie, urmăream adesea știrile împreună cu tatăl meu și că într-una dintre zile l-am întrebat despre el. Cine ar fi crezut că, cincisprezece ani mai târziu, voi studia la instituția pe care a fondat-o?!

— De ce Relații Internaționale, Securitate Națională și Diplomație?

— Deoarece am decis să-mi experimentez studiile în altă țară încă de la 15 ani, de fiecare dată când treceam granița, plecând de acasă, simțeam că sunt un ambasador al R. Moldova. Orice interacțiune cu o persoană din altă țară mă făcea responsabilă să o reprezint la un nivel foarte înalt, pentru că oamenii obișnuiesc să generalizeze, spunând că așa cum este o persoană este întreaga țară. Întrucât România m-a primit mereu cu brațele deschise și având în vedere trecutul nostru comun, de fiecare dată când plecam în altă țară decât Moldova sau România mă simțeam responsabilă să-mi reprezint națiunea și să promovez onorabil tradițiile, povestindu-le oamenilor pe care i-am cunoscut atât despre Moldova, cât și despre România. Așa a apărut dorința să mă fac într-o bună zi ambasador. Pentru a-mi realiza acest obiectiv, am aplicat la un master în Diplomație în Economia Internațională în România și la unul în Securitate Națională și Diplomație în SUA, pe care le urmez concomitent.

— Ce reprezintă Bush School în general, dar și modul de instruire de acolo?

— Nivelul de dificultate este mult mai mare decât în toate instituțiile în care am învățat până acum, dar și răsplata este pe măsură. Aici programele de master sunt destinate unor tineri hotărâți să urmeze o carieră în acest domeniu, astfel că cerințele sunt pe potriva celor de la un post de muncă. Am evoluat profesional foarte mult datorită unui grup de profesori cu experiență, precum și a personalului care se ocupă de consilierea în carieră. O altă răsplată sunt numeroasele oportunități și experiențe grozave. În primul semestru am avut șansa de a participa la evenimente unde am întâlnit personalități foarte importante. Programul este foarte dificil, dar oamenii pe care îi ai în jur te ajută să treci mai ușor peste dificultăți. Eu am găsit la facultatea lui George Bush o comunitate minunată, datorită căreia nu am simțit că sunt peste ocean, la aproape 10.000 de kilometri departe de casă. Îmi amintesc că în prima zi în care am intrat în clădirea facultății am avut exact același sentiment special pe care îl aveam când mă întorceam acasă de la Iași sau București, ca să-mi vizitez familia. Acest sentiment mi-a dat siguranța că sunt în locul potrivit.

— Prin ce dificultăți ați trecut în SUA și ce vi s-a părut ciudat comparativ cu R. Moldova?

— Principala dificultate a fost adaptarea la cerințele unui program de masterat de aici, care sunt mult mai exigente. Trecerea de la un proiect și un examen la 4-6 proiecte și două examene la fiecare materie din cadrul unui semestru a fost destul de abruptă. Nu eram pregătită pentru cerințe atât de mari, dar am învățat în timp să-mi gestionez mai bine timpul. Ce mi s-a părut ciudat, dar în sens bun, este cât de primitori sunt oamenii în Texas. Și Moldova este cunoscută pentru ospitalitatea oamenilor ei, la fel ca statul Texas, dar noi de obicei suntem foarte primitori cu rudele și prietenii apropiați. Nu prea țin minte să fi văzut cazuri de ospitalitate similară cu oameni străini. Mi se pare că la noi există o anumită temere de a aduce oameni străini în casă. Eu am fost invitată adesea de diferite familii americane, acasă la prânz/cină sau chiar de sărbători, cum ar fi Ziua Independenței, Ziua Recunoștinței, Crăciun. Așa am avut șansa să experimentez cultura americană, dar mereu m-am întrebat cum de nu le este frică să invite un om străin în casă, mai ales că aveau multe obiecte de valoare la vedere.

— Ce sfaturi aveți pentru tinerii care vor să învețe în SUA?

— Nu am învățat decât până în clasa a 9-a în Moldova, deci nu aș ști să fac o comparație dintre sistemele noastre de educație. Sfaturile mele generale ar fi ca să fie pregătiți atât moral, cât și financiar, îndeosebi financiar pentru studii aici. Studiile din SUA sunt foarte dificile, deoarece cerințele profesorilor sunt foarte mari, astfel încât cursurile și temele îți ocupă cam tot timpul. Le recomand să găsească finanțare, de preferat 100%, până a ajunge aici, pentru că este destul de greu să îndeplinești toate procedurile birocratice ca să poți avea un job în calitate de cetățean străin aici și este aproape imposibil să combini facultatea cu munca. Pentru liceeni, există programul FLEX care le permite să studieze gratuit în America în clasa a 11-a. Pentru studenți există programul de burse Fulbright din cadrul Departamentului de Stat al SUA, de care beneficiez și eu. Cazarea este scumpă, începând cu 400 de dolari în orașe mai mici și de la 700 de dolari în sus în cele mai mari. Mâncarea este, de asemenea, scumpă. Odată ajunși aici, ei trebuie să fie pregătiți moral să-și gătească singuri, pentru că mâncarea din oraș nu prea este nici pe plac, nici la prețuri avantajoase.

Doina Calcea, „Hora în America”