Linia Bunătății 1165: Ajutorul de la celălalt capăt al firului
SUNĂ TELEFONUL…
„Apelul nr. 2251: Orașul Bender. Femeie de 52 de ani. Mamă singură, crește o fiică de 15 ani și o îngrijește pe mama sa de 75 de ani, țintuită la pat. Are venituri mici, se află într-o situație materială dificilă. Nu are pe nimeni care să o ajute.
Descrierea solicitării:
✔ Scutece pentru adulți, mărimea 3;
✔ Scaun cu rotile”.
Uneori ajutorul vine repede, alteori cei care sună la Linia Bunătății 1165 își așteaptă rândul.
Dmitri Ceceli, 45 ani, din Tiraspol, nici nu-și imagina că va fi „în prima linie” a luptei cu efectele crizei pandemice, ca voluntar al Liniei Bunătății.
După ce a stat închis acasă timp de patru ani, a decis să meargă mai departe. Activitatea sa anterioară de funcționar public fizic devenise inaccesibilă, el fiind un utilizator al scaunului rulant, motiv pentru care și-a dat demisia.
Iar pandemia de COVID-19, în plină desfășurare, s-ar putea să nu pară momentul propice pentru o schimbare majoră.
A descoperit un anunț prin care se căutau voluntari la Linia Bunătății 1165. A acceptat oferta să se implice și să contribuie prin munca sa la crearea unei punți de legătură între oamenii care au nevoie de produse de igienă, alimente, medicamente sau alte articole de primă necesitate și cei care le pot da o mână de ajutor, cumpărându-le sau distribuindu-le.
Toate astea se întâmplau în martie 2020, când au fost instituite restricțiile pentru oprirea răspândirii pandemiei în regiunea transnistreană, măsuri similare cu cele din toată R. Moldova. Cei mai afectați de criza pandemică au fost vârstnicii și persoanele cu dizabilități.
„În momentele de criză, am înțeles că nu pot sta deoparte”, zice Dmitri. Urma să lucreze de acasă, în ture, ca operator la linia telefonică. Acum, un colț al dormitorului său arată ca un birou complet echipat. Pe lângă preluarea apelurilor, el introduce informațiile într-o bază de date pe care o gestionează împreună cu ceilalți 15-20 de voluntari și trimite alerte în grupul lor intern de pe Viber.
„Uneori primesc și câte 25 de apeluri pe zi”, spune el. „Acestea nu sunt doar de la persoane în etate, dar și de la cei care și-au pierdut locul de muncă sau au în familie o persoană cu dizabilități și care se aflau într-o situație complicată și până la carantină. Oamenii nu au nevoie doar de produse de primă necesitate, dar și de comunicare, ca să-și împărtășească dificultățile”.
Elena Timaghina, 48 de ani, nu este străină acestui gen de activitate. După ce a fost asistentă medicală, moașă și lucrătoare la unitatea de urgență, acum e preocupată de comunicarea cu persoanele afectate de violența domestică. Ea răspunde la Telefonul de încredere pentru victimele violenței domestice și este coordonatoarea cazurilor S.O.S.
„Pandemia a afectat negativ oamenii. De la începutul carantinei, numărul de apeluri a crescut de zece ori”, spune ea. „Oamenii aveau la început întrebări legate de pandemie, apoi au cerut ajutoare. De aceea am decis să creăm Linia Bunătății”.
Linia telefonică a fost creată cu susținerea Coaliției Naționale „Viața fără violență în familie” (cu sprijinul financiar al Fundației OAK). Astfel, circa 600 de persoane din grupuri vulnerabile – mame singure, supraviețuitoare ale violenței domestice, persoane cu dizabilități, persoane fără adăpost și vârstnici din comunitățile de pe malul stâng al Nistrului au fost susținute de Linia Bunătății. Au fost distribuite pachete cu produse alimentare și de igienă, de care au beneficiat peste 1800 de persoane.
„Există mai multe cereri de ajutor decât donații disponibile. Oamenii au nevoie de suport imediat. Este, într-adevăr, dificil și o sarcină responsabilă să decizi cui să acorzi prioritate”, subliniază Dmitri.
El și echipa sa publică pe site-ul web al organizației anunțuri despre fiecare caz (oferind, sub protecția anonimatului, datele identificabile) și așteaptă ca vreun donator să acorde ajutor.
În regiunea transnistreană sunt puține servicii sociale publice pentru persoanele vulnerabile. În timpul carantinei, structurile transnistrene de facto, ca și în alte părți, au fost surprinse pe nepregătite. Măsurile anti-COVID adoptate nu au fost suficiente pentru a-i susține pe cei mai afectați, iar mulți au rămas singuri în fața crizei. Această linie telefonică este singura rețea de sprijin de acest gen, nu numai în regiunea transnistreană, ci și în întreaga Republică Moldova.
Dmitri înțelege că cei de la celălalt capăt al Liniei Bunătății trec prin momente complicate. „Trebuie să ai răbdare și să conștientizezi că apelanții ar putea deveni ofensivi, și asta din disperare, iar tu trebuie să știi să găsești cuvintele potrivite.
Îi ascultăm pe oameni și de multe ori, după prima propoziție, ei încep să plângă, după care și nouă ne apare un nod în gât.
Încerc să îi distrag cu întrebări din chestionarul pe care îl completăm de fiecare dată, ca să se îndepărteze de problemă, de lacrimi și de stres”, susține Dmitri. Cu timpul, el a învățat cum să le câștige încrederea persoanelor de la celălalt capăt al firului, doar utilizându-și inflexiunile vocii. Cu toate acestea, e greu să te detașezi de emoțiile și dificultățile oamenilor.
„Încerc să-i liniștesc, să le spun că acesta este un prim pas în rezolvarea problemei lor. Le mulțumesc că au avut curaj să sune, astfel încât să-i putem ajuta, în măsura posibilităților noastre”.
SUNĂ TELEFONUL…
Raisa*, 38 de ani. Divorțată, mamă a trei copii, supraviețuitoare a violenței în familie. Ea a apelat la linia fierbinte în toiul pandemiei, când și-a pierdut locul de muncă și venitul.
„Viața era atât de grea în acel moment” și acea amintire îi trezește durerea. „Nu aveam acces la apă. Purificam apa din calorifere și o foloseam la gătit, la spălat haine și pentru baie. În timpul carantinei, am rămas cu toții izolați acasă timp de trei sau patru luni. Ca mamă cu mulți copii, am primit o indemnizație socială de doar 720 de ruble pe lună (38,2 €). Nu ne-am putut descurca, așa că am sunat la Linia Bunătății și am cerut ajutor.”
Voluntarii au ajutat-o cu alimente și detergenți. Acum Raisa merge la ședințele unui psiholog de la organizația „Interacțiune” și caută un loc de muncă stabil pentru a-și câștiga existența.
În august 2020, după ce restricțiile au fost relaxate, echipa de voluntari a decis că linia telefonică ar trebui să își continue activitatea. Și-au unit eforturile cu organizațiile societății civile care oferă sprijin juridic și psihologic și cu companiile care pot face donații de îmbrăcăminte, alimente și rechizite pentru elevi. Au mobilizat donații financiare prin anunțuri și au reușit să procure produse de primă necesitate, pentru a le distribui celor care au nevoie. Din noiembrie 2020, linia telefonică funcționează cu sprijinul PNUD și al Guvernului Suediei, în cadrul Programului comun al ONU „Consolidarea drepturilor omului pe ambele maluri ale Nistrului”. Apelul este gratuit de pe telefoane fixe sau mobile, iar asistența este anonimă și confidențială.
„De cele mai multe ori, oamenii ne sună și ne roagă să le aducem mâncare, pentru că nu au bani să-și cumpere sau nu pot ieși din casă ca să meargă la magazin. De asemenea, ne roagă să le cumpărăm medicamente sau ne cer sfaturi de ordin juridic, adrese, numere de telefon ale instituțiilor, pentru a le contacta cu diverse probleme. Pentru ajutor psihologic, îi direcționăm către o organizație parteneră, care are un psiholog și un asistent social”, relatează Dmitri.
SUNĂ TELEFONUL…
Maia Karpovna, o femeie de 87 ani din Tiraspol, locuiește singură în apartamentul său. Copiii sunt plecați de mult timp peste hotare.
Maia a auzit de la o vecină despre Linia Bunătății. „Este foarte dificil să ceri ajutor, atunci când ai nevoie”, susține ea.
A cunoscut vremuri groaznice în viață: război, foame, sărăcie. Dar pandemia i-a adus o nouă experiență, pe care n-o trăise până acum – izolare de familie, societate, singurătate absolută. A fost educată să nu ceară ajutor, așa că a sunat mai mult pentru a-și împărtăși singurătatea și a vorbi despre probleme. Dar operatorul, care știe ce pensie primesc vârstnicii, că nu poate ieși din casă și nu are cine să o ajute, a rugat voluntarii să-i aducă produse de primă necesitate.
Acum ea se bucură de atenția oamenilor care comunică cu ea, așa că deja nu se mai simte atât de singură.
Ajutorul acordat altora l-a inspirat pe Dmitri. El a început să promoveze drepturile persoanelor cu dizabilități, obținând instalarea unei rampe de acces până la lift la intrarea în blocul său.
În timpul său liber, el citește cărți de drept, psihologie, sociologie și urmează cursuri în domeniul drepturilor omului.
„Numeroasele mesaje de mulțumire pe care echipele noastre le primesc în fiecare zi ne alimentează motivația de a continua și de a ne dezvolta propria noastră linie a bunătății”.
* numele real a fost schimbat, pentru a-i proteja identitatea
