Pentru cine cer deputații BCS câte 100 de mii de lei?
La acest început de mai în spațiul public apar numeroase întrebări legate de evenimentele istorice de altădată. Mă frământ și eu, la fel ca și alți cetățeni ai R. Moldova. Uneori găsesc răspunsuri, alteori – nu prea. Deunăzi, vizionând la un post TV un crâmpei dintr-o conferință de presă a unei deputate BCS (Blocul Comuniștilor și Socialiștilor) în care se propunea alocarea unei indemnizații unice de o sută de mii de lei veteranilor „Războiului pentru Apărarea Patriei”, în memorie, fără să vreau, mi-au venit niște întrebări cu iz bănuitor la acest subiect. Mai întâi de toate, m-am întrebat de ce dânșii, acești „generoși” care s-au aflat destul de mult timp la cârma R. Moldova, nu au acordat pe când erau ei la guvernare această indemnizație unică. Pe atunci și veteranii erau mai „tineri”, și poate aveau mai mare nevoie de acești bani. Acum însă…
Dar să facem un mic calcul matematic. De la începutul acelui „Război de Apărare a Patriei”, despre care ne vorbea deputata, au trecut 82 de ani. Prin urmare, dacă mobilizarea se executa de la vârsta de 18 ani, veteranul de azi trebuie să aibă cel puțin 100 de ani. Iar persoana mobilizată la sfârșit de război ar avea peste 95 de ani. Altfel spus, cei peste 60 de veterani care încă mai sunt în viață au vârsta cuprinsă între 95 și 100 de ani. Întrebarea pe care mi-o adresez este dacă mai sunt dintre aceștia și câți cu adevărat au participat la acel război…
Admitem că sunt, cu siguranță o fi fiind. Dar pentru ce ar avea nevoie cineva care are 100 de ani de o sumă atât de mare de bani? Ce să facă cu ea, la ce i-ar fi de folos? Da, un zece, douăzeci de mii… Dar 100 de mii? De fapt, dacă bugetul acestui BCS își permite, poftim, acordați această „pomană” din banii partidului! Apropo, în țara asta sunt veterani care într-adevăr și-au apărat Patria și neamul – în 1992, la Nistru. Și acești oameni sunt încă în puteri, unii dintre ei au copii de pus la cale, copii cărora cu siguranță nu le-ar încurca suma de 100 de mii de lei. Mulți dintre participanții la războiul din 1992 nu sunt încă pensionari, dar și un loc de muncă nu au, iar singurul lor venit este mica indemnizație de 750 de lei, cu care își întrețin familiile, supraviețuind cu greu în urma creșterii prețurilor înregistrate în ultima vreme. La ei cine se gândește? La cei care au apărat Independența statului R. Moldova? Pentru ca, ulterior, acest stat să fie furat la propriu, sub flamura Independenței lui…
Nu mă voi opri aici la noțiunea „Patrie” menționată de deputata BCS, deoarece polemica ar putea continua până la infinit. Totuși, vreau să cred că Guvernul va lua o decizie corectă în acest sens și nu va uita mai întâi de veteranii Războiului pentru Independența R. Moldova, care pentru ei într-adevăr este o patrie pentru care a meritat și merită să lupți.
Valeriu Urschi, participant la Războiul de Independență, s. Cotiujenii Mari, Șoldănești
