UE pe înțelesul mEU EURO: o monedă, mai multe state. Istorie, reguli și beneficii

Sunt sigur că fiecare dintre dumneavoastră a auzit, văzut, utilizat sau interacționat, cel puțin o dată, cu moneda a 20 dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene –  adică, moneda euro. Dar care este istoria acestei monede, de ce au decis statele membre să-și abandoneze propriile monede naționale și ce avantaje are adoptarea euro? Despre asta discutăm în cele ce urmează!

Istoria monedei unice (cunoscută și ca euro) pornește, de fapt, tocmai de prin anii ’60 ai secolului trecut. Turbulențele economice de după cel de-al Doilea Război Mondial dădeau de înțeles statelor europene că va fi foarte complicat să devină o forță comună dacă piețele monetare rămân separate. Să nu uităm că tocmai până în 1999, în Franța se folosea francul, în Spania – peseta, în Germania – marca, în Grecia – drahma și tot așa mai departe. Într-o lume unde comerțul se intensifica tot mai mult datorită globalizării, devenea tot mai dificil pentru fiecare stat în parte să balanseze atât puterea de cumpărare a monedei – adică abilitatea cetățenilor de a folosi această monedă pentru a cumpăra cât mai multe, cât și competitivitatea monedei pentru exporturi – aici numai o depreciere o poate face mai  competitivă.  

Un prim pas către unificarea politicii monetare a statelor europene a fost crearea Sistemului Monetar European. Timp de aproape 10 ani, deși nu au renunțat la monedele naționale, statele europene coordonau între ele ratele de schimb și nu permiteau apariția unor divergențe prea mari între acestea. Etapa următoare a venit atunci când în 1999 a fost lansată moneda euro – inițial, doar pentru plăți electronice, bancnotele fiind introduse în 2002. 

A venit deci momentul să definim ce este euro. Este moneda comună utilizată în zona euro, care include toate statele UE în afară de Bulgaria, Cehia, Danemarca, Ungaria, Polonia, România și Suedia. La fel ca și orice altă monedă, euro are o bancă centrală – și anume, Banca Centrală Europeană (BCE), care se află în Frankfurt, Germania. Conform site-ului instituției, misiunea ei principală este menținerea stabilității prețurilor. Această misiune este asigurată prin menținerea unei inflații scăzute, stabile și previzibile. Prin aceasta, BCE urmărește să ajute cetățenii zonei euro să își planifice atât economiile, cât și cheltuielile. Din 2014, pe lângă rolul de control al prețurilor, BCE are și anumite responsabilități de supraveghere a instituțiilor de credit. Chiar dacă nu toate statele membre ale UE sunt parte a zonei euro, băncile centrale ale acestora fac parte din Sistemul European al Băncilor Centrale, inclusiv datorită faptului că, după cum spune Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (un fel de constituție a UE), toate statele membre UE vor adopta în cele din urmă moneda euro, cu excepția Danemarcei, care nu este obligată să se alipească zonei Euro, dar are această opțiune.

Banca Centrală Europeană are câteva competențe. În primul rând, ea este cea care autorizează emiterea bancnotelor euro – cele pe care le-am văzut sau utilizat cu toții. Tot BCE emite regulamente sau recomandări care sunt ulterior implementate cu ajutorul Băncilor Centrale naționale. BCE poate efectua și operațiuni pe piață, operațiuni de creditare și poate impune constituirea de rezerve minime. Aceasta a fost, de exemplu, foarte activă și importantă în atenuarea efectelor pandemiei prin operațiunile și activitatea întreprinsă, astfel făcând mai puțin sever șocul economic care a survenit urmare a pandemiei COVID-19. 

Probabil vă întrebați, și pe bună dreptate, care sunt regulile sau criteriile pe care trebuie să le urmeze o țară pentru a intra și rămâne în zona euro. În mod evident, nu toate statele membre ale Uniunii Europene fac parte din zona Euro, deși, după cum am spus anterior, toate vor trebui, eventual, să se alipească acestei zone și să adopte moneda comună. Pentru că, în ultimă instanță, moneda euro ajută toate statele membre să devină convergente economic – adică, să se comporte ca o singură mare economie europeană, nu ca 27 de economii mici și diferite. Criteriile, numite „criteriile de convergență”, sunt următoarele:

1. Stabilitatea prețurilor – adică, rata inflației nu poate fi mai mare de 1,5% peste rata celor trei state membre care înregistrează cele mai bune rezultate.

2. Finanțe publice solide și sustenabile – adică, statul nu trebuie să fie în situația unui deficit excesiv (setat la 3% din produsul intern brut). 

3. Stabilitatea cursului de schimb – adică, pentru o perioadă de minim 2 ani, valuta națională va fi raportată la euro în baza unui curs prestabilit și poate varia doar cu 15% de la acest curs.

4. Respectarea nivelului stabilit al ratei dobânzilor pe termen lung  – aceasta nu ar trebui să fie mai mare de 2% peste rata celor trei state membre care înregistrează cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor.

România nu este încă aproape de atingerea acestor criterii – conform evaluării făcute în 2022, aceasta îndeplinea doar condițiile legate de raportul dintre datoria publică și produsul intern brut (PIB) și de stabilitatea cursului de schimb. Punctele legate de inflație, raportul deficitului bugetar la PIB, ratele dobânzilor pe termen lung și adaptarea legislației sunt încă neconforme. Promisiunile și planurile politicienilor proiectează alipirea țării la zona euro până în 2029, când aceștia prevăd atingerea criteriilor de convergență.

Este important să înțelegem și de ce sunt necesare astfel de reguli stricte pentru alipirea la zona euro. Având în vedere că țările ce utilizează moneda unică împărtășesc atât oportunitățile, cât și riscurile, asta înseamnă că trebuie să fie acceptați doar membri care nu vor „trage în jos” sau vor pune în pericol stabilitatea întregii zone euro. Oficialii UE au învățat anumite lecții legate de creditarea iresponsabilă și necontrolată pe parcursul crizei zonei euro, care a afectat în primul rând state precum Grecia, Irlanda, Italia, Spania și Portugalia, dar care a fost cauzată de instituții financiare din mai multe state europene. În același timp, respectiva criză a fost și o lecție de solidaritate și unitate a statelor membre – așa cum a spus fostul guvernator al BCE, Mario Draghi, el era gata să facă „orice este necesar” pentru a salva moneda euro și statele afectate. 

De istorie am vorbit, de reguli și de crize – la fel. Dar în cele din urmă, de ce e bine să fii parte din zona euro? De ce e mai bine să introducem euro decât să rămânem la istoricul leu românesc, la krona regală suedeză sau la zlotul polonez? Cu siguranță, beneficiile nu vin dacă o facem pe negândite sau prea devreme – adică, există și avantaje ale monedei  naționale pentru o perioadă anumită. Dar odată ce vine timpul să trecem la euro, ne putem bucura în primul rând de stabilitatea prețurilor – avem o singură bancă centrală, care trebuie să implementeze politica monetară pentru toate statele membre, fără discriminare. Devine mult mai ușor să comparăm prețurile între aceste state membre, fapt care încurajează competiția între firme și aduce beneficii consumatorilor. Afacerile au siguranța zilei de mâine și astfel își pot programa mult mai temeinic investițiile în producție și inovație. Creșterea economică devine una de nivel european, nu doar național și continentul nostru devine o mare economie prosperă mai degrabă decât o multitudine de economii mai mici. În cele din urmă, euro și Uniunea Europeană își întăresc și mai mult pozițiile la nivel global, devenind actori mai influenți și mai puternici, capabili să promoveze interesele cetățenilor europeni în orice colț al lumii. Să ne întrebăm – având în vedere că euro este deja principala alternativă a „dolarului atotputernic”, oare cât mai are de crescut moneda europeană, având în vedere că atâtea state nu au adoptat-o încă?

Cu aceste gânduri finale, sper că acum e mai clar și simplu de înțeles ce este Banca Centrală Europeană, moneda euro, care sunt regulile pe care trebuie să le respecte membrii acesteia, dar și ce beneficii conferă acest statut de membru al zonei euro. Dacă sunteți curioși în continuare să aflați mai multe despre moneda euro, suntem mai mult decât bucuroși să vă răspundem la întrebări! Scrieți-ne pe adresa: tineri.zdg@gmail.com.