Principală  —  Ştiri  —  Diverse   —   INFOTECA DREPTURILOR / Hărțuirea sexuală:…

INFOTECA DREPTURILOR Hărțuirea sexuală: cum ne apărăm, cum demonstrăm că faptele au avut loc, unde apelăm după ajutor?

În cauzele de hărțuire sexuală, victimelor le este frică să declare aceste infracțiuni pe motiv că nu cunosc dacă ar putea să demonstreze ilegalitățile care au avut loc împotriva lor. Alt motiv e cel că se simt vinovate și le este rușine.

Avocata Violeta Gașițoi explică, în ZdG, cum trebuie de acționat în asemenea situații

Cel mai recent caz de hărțuire sexuală despre care s-a discutat public în această perioadă în R. Moldova este cel în care trei minore – voluntare la un centru de refugiați – au declarat, într-un articol publicat de portalul moldova.org că au fost hărțuite sexual de un angajat al Preturii Botanica, Chișinău.

Orice tip de violență, hărțuire constituie o amenințare. Statul are obligația, prin autoritățile sale, să prevină și să combată aceste infracțiuni care nu sunt altceva decât încălcări persistente ale drepturilor omului, o amenințare la securitatea și siguranța victimelor.

Publicitate
Publicitate

Potrivit statisticilor, două din cinci femei au fost victime ale violenței fizice ori sexuale, dar trebuie să știm că și bărbații pot fi victime.

E important să cunoaștem că aceste infracțiuni sunt tot mai numeroase din cauza ignoranței, acceptării tacite a practicilor care pot face obiectul hărțuirii sexuale și din cauza superficialității cu care este tratată problema. Constatăm că, la nivelul societății noastre, persistă necunoașterea clară a acțiunilor ce pot intra sub incidența acestor infracțiuni.

Prevederile și obligațiile legale în domeniul hărțuirii sexuale pot preveni și stopa aceste infracțiuni

Hărțuirea sexuală în R. Moldova este vizată în mai multe acte normative din sfera civilă, penală și contravențională. Conform actelor și tratatelor internaționale, hărțuirea este definită ca „orice formă de comportament de natură sexuală nedorită, verbală, non-verbală sau fizică, care are loc cu scopul sau efectul de a viola demnitatea cuiva, îndeosebi atunci când se creează și un mediu de lucru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv”.

Potrivit Legii privind asigurarea egalității, hărțuire înseamnă „orice comportament nedorit care conduce la crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator, având drept scop sau efect lezarea demnității unei persoane pe baza criteriilor stipulate de prezenta lege”.

Codul Muncii spune că hărțuire sexuală este „orice formă de comportament fizic, verbal sau nonverbal, de natură sexuală, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare sau insultătoare”. Codul Muncii protejează cetățenii, inclusiv de hărțuirea emoțională care este definită cu noțiunea de demnitate în muncă.

Codul Penal definește hărțuirea sexuală drept o „manifestare a unui comportament fizic, verbal sau nonverbal, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare, discriminatorie sau insultătoare, pentru a determina o persoană la raporturi sexuale ori la alte acțiuni cu caracter sexual nedorit, săvârșite prin amenințare, constrângere, șantaj”. Potrivit legii penale, aceste infracțiuni se pedepsesc cu amenzi de 580-650 de unități convenționale, cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 140 la 240 de ore sau cu privațiune de libertate până la 3 ani.

Hărțuirea este pedepsită și în temeiul Codului Contravențional

Calificarea infracțiunii depinde de fiecare caz individual, în dependență de faptele descrise de victimă, de probele prezentate, răspunderea poate fi civilă, penală ori contravențională.

Unde au loc cazuri de hărțuire?

La locul de muncă, în afara acestuia, la conferințe, întâlniri, deplasări şi chiar după programul de lucru. E important să cunoaștem că, în unele cazuri, actele de hârțuire nu sunt îndreptate împotriva unei singure persoane, ci pot crea o atmosferă de lucru ostilă pentru mai multe persoane aflate în același loc de muncă. Acest comportament poate avea loc și în stradă, și în transportul public.

Ce va întreprinde o victimă care se consideră hărțuită, pentru a pune punct hărțuirii?

În primul rând, vociferați că vă deranjează comportamentul agresorului. Persoana care hărțuiește trebuie să știe că are un comportament deranjant. Dacă aceste acțiuni au loc la un eveniment, la locul de muncă, scrieți în formă scrisă organizatorilor ori angajatorilor despre aceste acțiuni. Aceste sesizări ulterior vor servi drept probe în judecată. Păstrați copii ale anumitor mesaje care dovedesc hărțuirea, fotografii, email-uri, bilețele. Completați un jurnal în care fixați datele, numele, conversațiile, martorii, cât de des au avut loc aceste comportamente, înregistrați convorbirile cu persoana care vă hărțuiește, încercați să aflați dacă mai sunt și alte victime ale aceluiași agresor.

Dacă evenimentele au loc în stradă, în transport public, sunați la poliție, cereți ajutor de la cei din jur.

Persoana hărțuită trebuie să înregistreze o plângere la organul de urmărire penală sau la Consiliul pentru Eliminarea discriminării. Organul de urmărire penală e obligat să înceapă o investigație și să dea o calificare juridică corectă faptelor descrise de victimă. În cauzele penale sunt admise ca probe declarațiile părții vătămate,. Or, din câte cunoaștem în cauzele de hărțuire sexuală evenimentele, de cele mai dese ori, au loc în lipsa martorilor. În cazul în care există martori, declarațiile lor pot fi folosite ca probe pentru a demonstra vinovăția bănuitului/învinuitului. În cazul în care victimei i s-a cauzat un prejudiciu emoțional în urma acestor infracțiuni, acestea pot efectua o expertiză judiciară pentru a confirma starea emoțională ce i-a fost cauzată. În cazul în care victima a reușit să efectueze înregistrări audio-video care demonstrează acțiunile de hărțuire, acestea pot fi folosite ca probe etc.

Dacă victima nu este de acord cu decizia organului de urmărire penală, o poate contesta conform legii. Victima are dreptul să înainteze și o acțiune civilă împotriva agresorului ori a angajatorului, solicitând despăgubiri materiale și morale pentru prejudiciul cauzat.

De ce trebuie să raportăm fiecare caz de hărțuire sexuală?

Hărțuirea sexuală afectează sănătatea fizică, psihică, emoțională, viața personală si profesională a victimelor acestui tip de infracțiuni. Ulterior, victimele devin nemotivate, depresive, având mereu frustrări. Atunci când ne referim la afecțiunile psihologice, în cele mai dese cazuri, victimele au depresie, anxietate, șoc, negare, stres, tulburarea somnului, furie, teamă, frustrare, rușine, instabilitate emoțională, stimă scăzută de sine, izolare, autoblamare. În cazul în care aveți aceste trăiri, mergeți la specialiști și fixați toate stările și tulburările psihologice.

Victimele mai pot avea dureri fizice în urma acestor infracțiuni, care se manifestă prin dureri de cap, migrene, oboseală, epuizare, tulburări de vedere, amețeli, tulburări de alimentație, disfuncții hormonale sau sexuale. Raportarea acestor infracțiuni ne va ajuta să stopăm cazurile de hărțuire sexuală și să sancționăm agresorul. La rândul său, victima își va putea restabili sănătatea.

Persoana hărțuită poate sesiza instituțiile responsabile în termenii de prescripție prevăzuți de lege, care depind de calificarea acțiunii: civilă, penală ori contravențională. Termenul se va calcula de la data producerii cazului.

Cum recunoaștem situațiile de hărțuire sexuală?

Hărțuirea constă dintr-un comportament de amenințare, constrângere, intimidare, umilire, realizate de una sau mai multe persoane, împotriva altei persoane. Aceste acțiuni pot fi verbale, non-verbale sau fizice. Deseori, agresorul este persoana care abuzează de funcția și de statutul său la locul său de muncă, pentru a obține beneficii sexuale din partea victimei.

Acțiunile care pot fi considerate agresiuni sexuale

Acțiunile fizice sunt manifestate prin mângâieri, atingeri ale corpurilor ori hainelor, ciupituri ori atingeri de manieră sexuală, atingerea aparent accidentală a unor părți ale corpului cu corpul victimei, agresiune fizică, tentativă de viol, săruturi, etc.

Atunci când descriem formele verbale, de obicei, acestea se manifestă prin comentarii nedorite despre viața sexuală ori privată a persoanei, avansuri sexuale directe, discuții sexuale, remarci indiscrete, folosirea expresiilor cu conotații sexuale, diverse insinuări de natură sexuală, comentarii despre înfățișarea, corpul ori vestimentația persoanei, glume obscene, emiterea sunetelor cu caracter sexual, folosirea poreclelor cu conotații sexuale etc.

Formele nonverbale de hârțuire sexuală sunt gesturile sexuale sugestive, gesturile cu mâna, degetele, brațele, picioarele, priviri lascive, studierea ostentativă a corpului persoanei, diverse expresii faciale, invadarea spațiului personal/intim al unei persoane prin apropierea nepermisă de acea persoană, curtoazie exagerată, expunerea indecentă a unor părți ale corpului.

Formele scrise de hărțuire sexuală sunt trimiterea unor poze/desene cu tentă pornografică, adresarea unor scrisori de dragoste, trimiterea de mesaje, e-mailuri pornografice şi/sau amenințătoare, afișarea de poze pornografice, calendare, reviste.

Formele psiho-emoţionale sunt manifestate prin amenințări, constrângeri, abuz de autoritate prin condiționarea obținerii unor beneficii în plan profesional sau școlar, de acceptare a comportamentelor de hărțuire, oferirea de cadouri cu tentă sexuală, obligarea angajaților să poarte îmbrăcăminte sumară, urmărirea persoanei, insistența de a începe o relație, umilirea publică sau excluderea persoanei de la anumite activități.

Publicitate
Publicitate