„Feel India”: Filmul unui tânăr regizor din R. Moldova cucerește festivalurile internaționale
Ion Șova este un tânăr regizor din R. Moldova, al cărui film „Feel India” este acum acceptat în competiție la numeroase festivaluri din lume. Și-a făcut studiile la Facultatea de Teatru și Televiziune din Cluj, România și a regizat anterior scurtmetrajul „Tenebris”, premiat în 2014, cu mențiune de onoare în cadrul Festivalului de Film de la Manhattan, SUA. Ion ne-a povestit despre călătoria sa și filmările prin India, interacțiunea cu localnicii și lecțiile cu care s-a întors de acolo.
Eu am tot încercat să-mi găsesc drumul în viață, după facultate. Am încercat să găsesc un stil pe care să-l urmez. Am încercat să fac documentare despre moldovenii din străinătate, dar nu a mers și, după, am început să călătoresc mai mult, dat fiind faptul că am făcut parte din echipaje de cabină o perioadă, până la pandemie.
Odată ce ești în lume, poți să apeși Play pe cameră, să mai filmezi câte ceva. Deși lucrul pe care îl făceam e solicitant, zilele de muncă coincideau cu numărul zilelor de odihnă și atunci poți călători și să mai filmezi.
Am învățat să combin utilul cu plăcutul. Pot spune că au fost mai mulți factori care au contribuit la menținerea drumului meu cinematografic. Când călătorești, ai timp să descoperi și, evident, poți și să muncești la unele proiecte.
Aventura mea cu India a început în Cambodgia. Mă angajasem într-o companie care lucra pentru această țară, am ajuns acolo, am făcut un training, am lucrat două luni și, după asta, compania a dat faliment. Nouă ne-au fost puse la dispoziție bilete să ne întoarcem acasă. Eu am cerut biletul și m-am dus spre India. Demult voiam să ajung acolo, dar tot nu reușeam. Asta era șansa mea.
Când îți dorești tare ceva, își asumi și anumite riscuri. Am călătorit prin India două luni și jumătate. Au fost momente în care pentru trei euro pe noapte stăteam într-un apartament cu două camere, dar au fost și nopți când dormeam în gară, lângă câini și boschetari, pentru că nu aveam unde să rămân. Odată, am putut să stau timp de o săptămână într-un apartament cu trei camere, numai că locul pe care l-am ales era destul de plictisitor – erau numai turiști ruși și bătrâni pe acolo. Am rămas o săptămână și nu știam ce să fac de plictiseală.
Prima călătorie a fost până la Mumbai, unde am ajuns cu două genți. Eu începusem să plănuiesc traseul încă din Cambodgia. Ulterior, pe drum, mai aruncasem din lucruri și acasă am ajuns cu o singură geantă.
Nu se face totul ușor. Pentru filmările cu drona, am stat de două ori la închisoare. Prima dată, în apropiere de o zonă de conflict. Am și filmarea cum vin spre mine vreo cinci motociclete. Acolo am stat două zile după gratii. Apoi, am mai stat odată când filmasem, din întâmplare, într-o rezervație, după ce m-am îndepărtat de ghid. Atunci, am stat o noapte la închisoare. Am mâncat și orez împreună cu deținuții.
Sunt atâtea lucruri care te uimesc în India, încât la un moment dat, nu mai faci diferența, nu mai compari lucrurile. Totul te șochează la început, apoi te obișnuișeti cumva. Oricum, experiența de acolo, rămâne cu tine. India e o țară așa de diversă, totul e impresionant. Acolo, în fiecare dimineață te trezești și te întrebi oare ce te mai așteaptă în ziua asta.
Nimeni nu s-a apropiat de mine să îmi spună să nu îl filmez, cât am umblat prin țară. Aici, dimpotrivă, oamenii adesea te întreabă dacă nu vrei să le faci o fotografie. Pe ei nu-i deranjează să fie filmați.
Filmul este despre oameni, durează 11 minute și 22 de secunde și nu are dialog. Am lucrat mai mult de un an la el. Reușisem să adun în jur de doi Terabytes de informație. Aveam probleme cu spațiul, încercam să fac și rezerve, ca să nu pierd material. Nu avem un plan despre cum cum aș vrea să fie filmul, pur și simplu, mergeam și filmam tot ce vedeam. Eu nu aș vrea, de fapt, să redau ideea filmului, ca fiecare să își facă singur o concluzie, după ce îl vede.
Jumătate de an m-am jucat doar cu editarea și cred că l-am editat așa cum mi-aș fi dorit. Am găsit loc pentru tot ce am vrut să păstrez în film. Sunt niște cadre chiar mi s-au întipărit în minte și pentru acele imagini am și găsit spațiu în film, cu celelalte – asta e. Altfel, filmul e constituit din foarte multe cadre, e foarte dinamic și m-am așteptat să fie acceptat la mai multe festivaluri.
India m-a schimbat în totalitate. Eu tind să cred că fiecare lucru cu care interacționăm ne schimbă într-un fel sau altul. Evident că am învățat multe călătorind pe acolo, dar mai mult cred că lucrurile m-au transformat. Am ieșit alt om de acolo. Și am fost transformat într-un sens profund și puternic, e foarte greu să descrii asta. Am aflat răspunsuri la întrebări pe care mai înainte nici nu mi le puneam.
