Dictatorii din CSI: cum își mențin președinții puterea timp de mai multe decenii

Și-au asumat puteri excepționale, au anulat mandate prezidențiale, au moștenit puterea. Și toți au fraudat alegerile. Vă propunem o prezentare generală a modului în care liderii autoritari din țările CSI au rămas la conducere. 

Kazahstan: liderul națiunii Nazarbaev

Nursultan Abișevici Nazarbaev a fost cel care a venit cel mai devreme la putere și este cel mai longeviv conducător. Timp de 30 de ani, acesta a fost primul și singurul președinte al Kazahstanului. A existat chiar o lege în țară care se numea „Despre primul președinte al RK – Yelbasy”. Cuvântul „Yelbasy” înseamnă „liderul națiunii” în limba kazahă.

Nazarbaev a devenit șef al republicii în timpul Uniunii Sovietice, când Sovietul Suprem l-a ales președinte al RSS Kazahe în aprilie 1990. La 16 decembrie 1991, Nazarbaev a devenit președintele Kazahstanului independent. În martie 1995, el a dizolvat Sovietul Suprem al republicii, aflat în opoziție, iar în aprilie a organizat un referendum în favoarea prelungirii puterilor prezidențiale până în anul 2000.

Înainte de încheierea mandatului său de președinte, Nazarbaev a avut grijă să rămână la putere. În primul rând, în octombrie 1998, el a modificat constituția pentru a mări mandatul prezidențial de la 5 la 7 ani și pentru a elimina limita de vârstă (inițial, cea mai înaltă funcție publică putea fi deținută doar până la vârsta de 60 de ani). Nazarbaev, în vârstă de 58 de ani, a anunțat alegeri prezidențiale anticipate pentru 10 ianuarie 1999, pe care, bineînțeles, le-a câștigat. Etapa finală a fost anularea mandatului prezidențial. În iunie 2000, Consiliul Constituțional a hotărât că a doua alegere de facto a lui Nazarbaev în calitate de președinte în 1999 a fost de jure primul său mandat prezidențial, deoarece alegerile anterioare au avut loc în conformitate cu vechea constituție.

Nursultan Nazarbaev a fost ales pentru al doilea mandat de președinte în cadrul alegerilor anticipate din 4 decembrie 2005. În mai 2007, Nazarbaev a modificat constituția pentru a doua oară, eliminând limitele de mandat pentru el însuși. Legea de bază presupunea că președintele putea fi ales în funcție pentru cel mult două mandate, dar Nazarbaev a stipulat că această restricție nu se aplică primului președinte.

„În plus, primul președinte dobândea un statut politic special, stipulat într-o lege constituțională separată «Cu privire la primul președinte al Republicii Kazahstan»”, notează Republika.

Mai mult, aceste modificări constituționale au eliminat posibilitatea alegerilor parlamentare pe circumscripții uninominale, acestea putând fi organizate doar pe liste de partid. Nazarbaev a dizolvat apoi parlamentul în exercițiu și a anunțat alegeri parlamentare extraordinare. În urma numărării voturilor, partidul „Nur Otan”, președintele căruia era chiar Nazarbaev, a câștigat. Prin urmare, cel mai înalt organ reprezentativ și legislativ al țării era format dintr-un singur partid. Astfel, „primul președinte” și-a consolidat și mai mult puterea.

Când cel de-al doilea mandat prezidențial trebuia să se apropie de sfârșit, începuse  o campanie pentru o nouă modificare a constituției cu scopul de a prelungi mandatul    lui Nazarbaev până în 2020, „deoarece nu erau motive pentru ca șeful statului să fie distras de la lucru și pentru ca banii de la buget să fie cheltuiți pentru alegeri”. Modificări au fost introduse și în legea constituțională „Cu privire la primul președinte”, astfel încât lui Nazarbaev i-a fost conferit titlul de „Lider al națiunii – Ielbasy” și privilegii exclusive nu doar pentru el, ci și pentru membrii familiei sale. A fost lansată o campanie de strângere de semnături în favoarea unui referendum privind extinderea puterilor prezidențiale. Parlamentul pregătise deja amendamente la constituție, dar din cauza reacției negative a comunității internaționale, acestea au fost respinse de Consiliul Constituțional.

Următoarele alegeri prezidențiale anticipate s-au desfășurat pe 3 aprilie 2011. Potrivit CEC al Kazahstanului, 95,55% din voturi au fost exprimate pentru „liderul națiunii”. Nursultan Abișevici a fost ales pentru al cincilea mandat, tot la anticipate,  pe 26 aprilie 2015. De data aceasta, el și-a depășit recordul istoric, acumulând 97,75% din voturi.

Pe 19 martie 2019, Nursultan Nazarbaev și-a anunțat demisia: „Am decis să-mi încetez atribuțiile de președinte. Anul acesta se vor împlini 30 de ani de când dețin cea mai înaltă funcție. Poporul mi-a oferit șansa de a fi primul președinte al Kazahstanului independent.”

Astfel, atribuțiile șefului statului au fost transferate președintelui Senatului Parlamentului – Kassym-Jomart Tokaev. Pe 9 iunie 2019, în Kazahstan s-au desfășurat alegeri prezidențiale extraordinare, în urma cărora în țară a apărut în sfârșit un al doilea președinte. Este adevărat că la acel moment, plecarea lui Nazarbaev a fost considerată formală, deoarece toate privilegiile și prerogativele „liderului națiunii” au rămas, de fapt, în mâinile lui. De exemplu, în calitate de șef al Consiliului de Securitate, Nursultan Abișevici putea bloca orice acțiune prezidențială. În calitate de „Yelbasy”, Nazarbaev prezida în biblioteca primului președinte. De fapt, în Kazahstan s-a format o putere duală, iar oamenii obișnuiau să spună „Biblioteca  stă peste Akorda (Casa Albă)”.

Totul s-a schimbat după protestele din ianuarie 2022. Cultul personalității lui Nazarbaev este demontat pe zi ce trece: ziua primului președinte nu mai este sărbătoare publică, capitala, redenumită în Nur-Sultan, la inițiativa aceluiași Tokaev, a revenit la vechea sa denumire de Astana, Nursultan Nazarbaev a fost deposedat de toate împuternicirile și privilegiile exclusive și de statutul de „lider al națiunii”. Rudele lui Nazarbaev sunt cercetate sau unele au fost deja condamnate în diverse cazuri penale.

Belarus: Lukașenko a anulat restricțiile privind numărul de mandate prezidențiale

Alexandr Grigorievici Lukașenko este cel mai longeviv dintre președinții actuali ai țărilor CSI. Pe 10 iulie se vor împlini 30 de ani de când acesta a fost ales președinte al Belarusului independent în 1994. Doi ani mai târziu, țara s-a confruntat cu o criză politică – parlamentul a demarat procedura de punere sub acuzare a președintelui pentru încălcarea constituției, iar Lukașenko a inițiat, la rândul său, un referendum privind modificarea acesteia. El își dorea să consolideze puterile președintelui.

Pe 24 noiembrie 1996, în urma unui referendum privind adoptarea unor amendamente la constituție, mandatul prezidențial al lui Lukașenko a fost anulat, iar numărătoarea inversă a început din nou, astfel încât împuternicirile sale au fost extinse și a dizolvat parlamentul. Noul organism reprezentativ suprem a fost format din deputați pro-prezidențiali.

Lukașenko a câștigat al doilea scrutin prezidențial în data de 9 septembrie 2001, cu 75,65% din voturi, conform CEC. În 2004, președintele a organizat un alt referendum cu privire la amendamentele la constituție. De data aceasta, au fost eliminate din legea fundamentală a țării restricțiile privind numărul de mandate prezidențiale. Ulterior, în 2006, aceste restricții au fost eliminate din Legea cu privire la președinte. După care…

Lukașenko a câștigat toate alegerile ulterioare din 2006, 2010, 2015 (83,47% – numărul maxim de voturi) și 2020. După fiecare scrutin prezidențial (cu excepția primului), în Belarus au avut loc proteste care au fost reprimate violent. În 2010, numărul protestatarilor, conform diferitor estimări, a fost între 10 și 60 de mii. Candidații la prezidențiale au fost băgați după gratii. Cele mai mari și mai lungi proteste au avut loc în 2020. Oamenii continuă să fie persecutați. În țară există aproape 1500  de prizonieri politici. În închisori sunt băgați și oameni condamnați inclusiv pentru insultă sau calomnie în adresa președintelui.

„Unii pentru că au «insultat» un reprezentant al autorităților, pentru că au rupt steagurile roșii-verzi”, scrie Euroradio. Pe lângă urmăririle penale motivate politic, regimul lui Lukașenko este cunoscut și pentru disparițiile misterioase și asasinarea  opozanților săi.

Modificările recente ale legii „Cu privire la președinte” îl învestesc pe Alexandr Lukașenko, în caz de demisie, cu privilegii și garanții excepționale foarte asemănătoare cu cele ale omologului său kazah. Legea interzice ca fostul șef de stat să fie urmărit penal pentru acțiuni „comise în legătură cu exercitarea atribuțiilor sale prezidențiale”. Aceeași normă le protejează de răspundere și pe rudele acestuia.

„Va fi imposibil de confiscat casa, mașina, arhivele personale, corespondența și așa mai departe ale unui fost președinte. Întreținerea monetară a fostului președinte va fi aceeași ca în timpul președinției sale, indiferent dacă are sau nu alte surse de venit. În același timp, fostul președinte este scutit de impozitul pe venit”, relatează Euroradio.

Lukașenko a decis ca puterea în țară să fie „lăsată drept moștenire” Consiliului de Securitate al Belarusului. În mai 2021, el a semnat un decret privind transferul de putere în cazul morții sale violente.

Rusia: Putin și țara deținuților politici

Vladimir Vladimirovici Putin este unul dintre cei mai longevivi deținători ai olimpului puterii din țările CSI. Pe 26 martie se vor împlini 24 de ani de când a fost ales pentru prima dată, în anul 2000, președinte al Rusiei. Putin a fost succesorul primului președinte rus, Boris Elțîn și a fost numit președinte interimar după demisia acestuia. După încheierea primului mandat, Putin a fost reales în 2004. Patru ani mai târziu, în 2008, a fost nevoit să ia o pauză din cauza limitelor stabilite pentru mandatele prezidențiale – nu mai mult de două. Astfel, postul de șef al statului a fost preluat de Dmitri Medvedev, în timp ce Putin a condus țara în calitate de prim-ministru al Federației Ruse.

Vladimir Putin a fost reales președinte din nou în 2012 și în 2018. La viitoarele alegeri prezidențiale din 15-17 martie, Putin candidează pentru al cincilea mandat. Președintele rus și-a anulat mandatele în 2020, odată cu introducerea unor amendamente la constituție. Mai mult, anularea a fost totală – mandatele sale prezidențiale până în 2024 sunt considerate nule. Un astfel de know-how a fost adoptat la sugestia deputatei Dumei de Stat, Valentina Tereșkova. Cum s-a ajuns la această situație și de ce „amendamentele cosmice” sunt ilegale scrie detaliat ziarul Novaya Gazeta.

Pentru a se menține la putere, Putin nu și-a bătut capul cu legi care să fie aplicate pentru el însuși, ci doar a strâns șuruburile legislative împotriva tuturor celor indezirabili. Așa a apărut în Rusia legea „Despre agenții străini”, care poate viza pe oricine. 

În 2012 și 2014, normele din Codul administrativ privind organizarea demonstrațiilor  și protestelor pașnice au fost înăsprite semnificativ. Mărimea amenzilor, termenele de arest și orizontul de responsabilitate al organizatorilor au fost majorate, iar „cluburile lui Navalnîi” au fost interzise. La sfârșitul anului 2020, a fost preluat controlul asupra finanțării manifestațiilor. Transferurile de fonduri din străinătate, de la „agenți străini” și donațiile anonime au fost interzise. În cazul în care la un miting participă mai mult de 500 de persoane, organizatorul este obligat să raporteze autorităților cheltuielile după acțiune. Iar în februarie 2021, articolul 20.2 din Codul de contravenții administrative a fost completat cu amenzi pentru finanțarea ilegală a protestelor.

În plus, Rusia a adoptat în 2012 o lege actualizată privind mitingurile. Aceasta nu i-a speriat pe participanții la „Marșul milioanelor”, care au mărșăluit în iunie pentru a protesta împotriva învestirii lui Putin în 2012, dar procesele penale ulterioare în „cazul Bolotnaia” (un dosar penal al Comitetului de Investigații al Federației Ruse pornit în legătură cu presupusele revolte în masă și cu presupusele violențe împotriva poliției în timpul „Marșului Milioanelor” din 6 mai 2012 în Piața Bolotnaia din Moscova) și condamnările reale la închisoare au avut un impact destul de mare asupra avântului protestatar al rușilor.

Pe lista organizației pentru drepturile omului „Memorial” figurează peste 600 de deținuți politici care sunt acuzați în diferite dosare penale, atât pe articole „anti-război”, cât și pe articole privind trădarea de stat. Trebuie de menționat că acesta nu este un număr exact – din cauza caracterului închis al dosarelor penale, nu toți pot fi identificați. Lista de la „Memorial” a fost menținută începând cu anul 2019. Proiectul privind drepturile omului „OVD-Info” își menține baza de date privind urmăririle penale motivate politic din 2012. În noiembrie 2023, numărul total era mai mare de 3 mii de persoane.

Azerbaidjan: Aliev – președinte prin moștenire

Ilham Heidar Oglu Aliev conduce Azerbaidjanul timp de 21 de ani, moștenind puterea de la tatăl său, Heidar Aliev. La viitoarele alegeri, Aliev Jr. candidează pentru un al cincilea mandat.

Aliev Sr. a fost ales președinte al Azerbaidjanului pe 3 octombrie 1993, în timpul conflictului militar din Nagorno-Karabah. Pe 12 martie 1995 a avut loc o revoltă a unui detașament special de poliție, care a fost în curând reprimată. Situația politică internă a țării s-a stabilizat, iar pe 11 octombrie 1998, Heidar Aliev a fost reales pentru un nou mandat. În 1999, președintele Azerbaidjanului a suferit un atac de cord și în timp ce era tratat în Statele Unite, în țară s-a format o opoziție, dar Aliev a păstrat puterea în mâinile sale. În 2003, în țară au fost programate alegeri prezidențiale obișnuite, iar Aliev Sr. și-a retras candidatura în favoarea fiului său, deoarece se afla din nou la tratament în Statele Unite.

Pe 15 octombrie 2003, Ilham Aliev, prim-ministrul de atunci al țării, a câștigat alegerile cu 79,46% din voturi, conform calculelor CEC.

„Zeci de mii de activiști ai opoziției care au ieșit în stradă în perioada preelectorală au fost supuși violențelor din partea poliției și torturii în secțiile de poliție. Rapoartele sugerează că au existat morți și schilodiți. Dar, în urma transferului de putere, scandalos pentru opoziție și foarte confortabil pentru familia Aliev, Ilham Aliev a preluat președinția pe 31 octombrie 2003”, scrie Meydan.

În primăvara anului 2005, Ilham Aliev a preluat conducerea Partidului „Yeni Azerbaidjan”, fondat de tatăl său.

„În timpul pregătirilor pentru alegerile parlamentare din 2005 din Azerbaidjan, discursurile opoziției au fost aspru reprimate. Ca urmare, partidul de guvernământ «Yeni Azerbaidjan» a câștigat alegerile”, scrie agenția de știri „Kavkazski uzel”.

Aliev a fost reales pentru un al doilea mandat pe 15 octombrie 2008, iar în martie 2009, a organizat deja un referendum pentru reformarea constituției. Bineînțeles, limitele mandatelor prezidențiale au fost abolite, permițându-i lui Ilham Aliev să fie reales pentru un al treilea mandat pe 10 octombrie 2013. În 2016, Aliev a modificat din nou Constituția, mărind mandatul prezidențial de la 5 la 7 ani.

Potrivit Freedom House, țara se află pe locul 193 (210 poziții în total) în ratingul libertăților politice și civile, cu calificativul „nu este liberă”, notează Novaya Gazeta Europe. Orice nemulțumire socială în Azerbaidjan este aspru reprimată.

Se crede că în închisorile azere se află peste 200 de prizonieri politici.

„În timpul președinției lui Aliev au avut loc atât morți suspecte ale unor jurnaliști de opoziție, cât și arestări a zeci de reprezentanți ai presei, iar la sfârșitul anului 2023,  procesul de suprimare a presei independente s-a intensificat din nou”, notează Meydan.

De altfel, legea privind mass-media, care restrânge semnificativ libertatea presei, a intrat în vigoare în Azerbaidjan în 2022.

„Multe prevederi ale legii permit guvernului să restricționeze drastic reflectarea evenimentelor și sunt folosite pentru a preveni criticile la adresa guvernului”, notează JamNews.

Janna BAITELOVA, Mediaset
Editare și adaptare: Olga BULAT