De ce avem sărbători pe „stil vechi” și pe „stil nou” în R. Moldova?

R. Moldova este bogată în tradiții, dar mai ales în sărbători – unele dintre acestea sunt marcate de două ori, în baza a două calendare. Unii cetățeni ai țării noastre sărbătoresc Crăciunul și Anul Nou în baza calendarului gregorian sau „pe stil nou” (pe 25 decembrie și 1 ianuarie), în timp ce alții sărbătoresc pe „stil vechi”, în baza calendarului iulian (pe 7 ianuarie și respectiv, 14 ianuarie). Sunt și persoane care marchează Crăciunul și venirea noului an de două ori. Toată încurcătură cu sărbători pe stil nou și sărbători pe stil vechi s-a creat din cauza diferenței dintre calendarele iulian și gregorian. 

Între calendarul iulian, numit și cel „pe stil vechi” și calendarul oficial, cel gregorian, este o diferență de 13 zile. În esență, Crăciunul este sărbătorit de către creștinii ortodocși pe aceeași dată – Crăciunul pe stil vechi e tot pe 25 decembrie, doar că 25 decembrie iulian coincide cu 7 ianuarie al calendarului gregorian. Pentru a nu trezi confuzii, Biserica nu ne spune că și la noi Crăciunul e pe 25 decembrie, doar că după calendarul iulian, dar se merge pe explicația simplă –  Crăciunul pe stil vechi e pe 7 ianuarie.

Dacă în prezent diferența dintre sărbătorile pe stil nou și cele pe stil vechi este de 13 zile, aceasta va crește tot mai mult. Astfel, începând cu anul 2100, se va mai adăuga o zi, Crăciunul va fi pe 8 ianuarie (dacă după calendarul gregorian nu se includea an bisect odată la 400 ani, deplasarea cu o zi ar fi avut loc în 2000). În anul 8000, vom păși în noul an pe 1 martie, iar încă peste câteva sute de ani echinocțiul de iarnă din calendar va coincide cu ziua solstițiului de primăvară de pe cer.

De la calendarul iulian la cel gregorian

În anii 40 î.Hr., calendarul civic roman era cu trei luni înaintea calendarului solar. Iulius Caesar, sfătuit de astronomul Sosigenes din Alexandria, a introdus în anul 46 î. Hr. calendarul solar egiptean, luând lungimea anului solar ca 365 și 1/4 zile. Anul a fost împărțit în 12 luni, toate având 30 sau 31 de zile, cu excepția lunii februarie, care conținea 28 de zile în comun (365 de zile) și 29 în fiecare al patrulea an (un an bisect, de 366 de zile). Anii bisecți repetau data de 23 februarie – nu exista 29 februarie în calendarul iulian. 

Calendarul era bun, însă, în fiecare an solstițiul din calendar se depărta cu circa 11 minute de solstițiul real. Cu alte cuvinte, această diferență, văzută ca minoră în acel moment, ducea la acumularea unei zile diferență la fiecare 128 de ani.

Cu timpul, din cauza acestei erori, sărbătorile religioase importante, cum ar fi Paştele nu se mai sincroniza cu data fixă pentru evenimentul astronomic (prima duminică de după prima lună plină, de după echinocțiul de primăvară), şi a ajuns să fie sărbătorit înaintea echinocțiului de primăvară. 

În a doua jumătate a sec. al XVI-lea, papa Grigore al XIII-lea (1572-1585) a hotărât reforma calendarului iulian, desemnând o comisie de astronomi şi teologi care să lucreze în acest sens. Dintre toate proiectele de reformă studiate de comisia respectivă, în final s-a hotărât adoptarea proiectului propus de astronomul italian Luigi Lilio, profesor de medicină la Universitatea din Perugia. Esența calendarului gregorian este următoarea: ca bază e luat calendarul iulian. Însă, o dată la 100 de ani, anul care trebuia să fie bisect (29 zile în februarie) rămâne an simplu. De aceea anii 1700, 1800 și 1900, care ar fi trebuit să fie bisecți, au fost ani obișnuiți și aveau câte 28 de zile în februarie. Însă o dată la 400 de ani, această regulă se anulează, anul fiind bisect. Anul 2000 a fost an bisect.

Acest calendar e mult mai exact, dând o eroare de o zi la 7700  de ani ani. Odată cu trecerea la calendarul gregorian, s-a sărit înainte pentru a ajunge zilele pierdute din cauza erorii calendarului iulian, de-a lungul secolelor. De aceea calendarul „pe stil nou” este cu 13 zile înaintea celui „pe stil vechi”.

Calendarul iulian a rămas în uz în unele țări până în secolul XX și mai este folosit încă de mai multe biserici naționale ortodoxe. Totuși, la Conferința interortodoxă de la Constantinopol din mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit pentru a aduce Bisericile ortodoxe mai aproape de calendarul solar-laic folosit în întreaga lume. Acest calendar iulian revizuit seamănă destul de mult cu cel gregorian, însă el a fost aprobat doar de o parte dintre Bisericile Otordoxe: Biserica Ortodoxă a Constantinopolului, Biserica Ortodoxă a Alexandriei, Biserica Ortodoxă a Antiohiei, Biserica Ortodoxă Greacă, Biserica Ortodoxă Cipriotă, Biserica Ortodoxă Română, Biserica Ortodoxă Poloneză și Biserica Ortodoxă Bulgară (în 1963). Discuțiile din 1923 au insistat în primul rând pe libertatea de adoptare a acestei reviziuri a calendarului de către fiecare biserica ortodoxă în parte când va crede de cuviință. Din acest motiv în prezent mai sunt câteva biserici care nu au adoptat calendarul iulian:  Biserica Ortodoxă a Ierusalimului, Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă Sârbă, Biserica Ortodoxă Georgiană, Biserica Ortodoxă Ucrainiană și calendariștii vechi greci.

Un al doilea punct important în discuțiile de la Constantinopol din 1923 a fost modalitatea de serbare a Paștelui. Faptul ca unele biserici au decis sa modifice calendarul rapid ar fi dus la două date de serbare a Paștelui în cadrul aceleiași confesiuni. Din acest motiv s-a decis ca Paștele să fie sărbătorit după calendarul iulian vechi până în momentul în care ultima biserica ortodoxă va trece la noul calendar.

Surse: historia.ro, britannica.com, podcastul „Istoria Moldovei” de Natan Garștea