Principală  —  Blog  —  Cititorul de gardă   —   Cititorul de Gardă/ „Pentru ce…

Cititorul de Gardă „Pentru ce am luptat? Pentru ce și-au sacrificat viața camarazii noștri?”

Odată cu trecerea iernii, în minte îmi vine nu doar anotimpul reînvierii la viață a faunei și florei meleagului nostru. Începutul primăverii, de la ’92 încoace, îmi readuce și  amintiri destul de neplăcute prin care a trecut acest plai pașnic. În memorie revin acele timpuri din trecut, când țara și-a adunat feciorii pentru a da ripostă dușmanilor care mereu au dorit doar răul pentru poporul nostru. Până la urmă, atacatorii și-au atins o parte din scopurile lor, dezmembrând societatea și semănând discordie și ură între oameni.

Chiar și așa, poporul și-a căutat de treabă, sperând că lucrurile se vor schimba în bine, traiul va fi mai ușor într-un viitor apropiat, iar la conducere vor ajunge persoane competente și oneste. Dar nu a fost să fie. Cu cât mai mult ne îndepărtam de acele clipe tragice, spre viitor, cu atât mai mult acest viitor pentru majoritatea oamenilor devenea tot mai confuz și mai întunecat.

La guvernare ajungeau oameni incompetenți sau dornici de refacerea vechiului imperiu, care pe la sfârșitul anilor ’80 era deja în plină stare de putrefacție. Au început delapidări și furturi ale patrimoniului statului, acțiuni care deseori erau consfințite prin lege, cum ar fi așa-zisa privatizare. Și dacă cei mai săraci erau bucuroși că și-au recăpătat și legalizat apartamentele și casele în care au locuit ani de zile și pentru care au muncit la negru, alții, contra unor prețuri simbolice, au reușit să „prihvatizeze” edificii impunătoare, teritorii enorme, cu tot cu obiectele sau utilajele aflate în ele, devenind peste noapte proprietari bogați. Astfel, treptat, se năștea o nouă generație de bogătași moderni, scopul cărora era să se îmbogățească cât mai mult,  odată ce le permiteau timpurile și chiar legea, făcută tot de ei. Oamenii plătiți de stat ca să verifice permanent starea lucrurilor în această țară, au devenit corupți. 

Mita a devenit o obișnuință, ba chiar o monedă de schimb în relațiile dintre oamenii, fiind cerută în mod deschis, fără teamă sau rușine, strecurându-se chiar și în cele mai înalte și respectabile, teoretic, instituții ale statului. Încet-încet, peste acest stat, peste acest popor se răsfrângea tot mai mult conținutul acelui sunduc legendar pe care îl cunoaștem sub denumirea cutia Pandorei. Iar mitul desprea această cutie devenea pentru oameni o realitate, una extrem de dură. Între timp, cei care au luptat pentru un viitor mai bun, au ajuns astăzi să-și adreseze întrebarea: „Oare pentru ce am luptat? Pentru ce și-au sacrificat viața camarazii noștri? Ca astăzi să fim înjosiți, umiliți, batjocoriți?!”  Întrebări simple, dar serioase. Și cineva, cu siguranță, ar trebui să răspundă. Pentru că răbdarea are și ea o margine…

Valeriu URSCHI, locotenent major de poliție (r), veteran al războiului pentru independență, s. Cotiujenii-Mari, Șoldănești