Analiză Războiul din Ucraina are un impact economic serios asupra regiunilor Rusiei

Pe hârtie, în plin război cu Ucraina și în ciuda unui val de sancțiuni occidentale fără precedent, PIB-ul Rusiei este în creștere, la fel și salariile medii, iar indicatorii macroeconomici, cel puțin cei care încă mai sunt publicați, sugerează un sistem nu neapărat prosper, dar rezistent. Aceste aparențe sunt însă înșelătoare. Pentru a înțelege situația reală a economiei Rusiei în vreme de război, trebuie să privim dincolo de statisticile naționale și să ne concentrăm pe ceea ce cifrele federale ascund: fracturi regionale și sectoriale profunde în întreaga țară, scrie Veridica.

Mirajul creșterii centralizate

Structura economică și politică a Rusiei este una tipic hipercentralizată. Cea mai mare parte a vieții economice și politice se învârte în jurul Moscovei și, într-o măsură mai mică, a Sankt Petersburgului. Aceste orașe funcționează ca teritorii-vitrină – bine finanțate, conectate la fluxurile internaționale și în mare parte ferite de efectele cele mai dure ale sancțiunilor. Veniturile provenite din exporturile de petrol și gaze continuă să finanțeze stabilitatea acestor „vitrine ale federației”, mascând vulnerabilitățile altor teritorii.

Totuși, dincolo de granițele acestor metropole globalizate se află un mozaic de realități discordante. Rusia nu este un monolit – este o federație de aproape 90 de regiuni, fiecare cu propria structură economică, tendințe demografice și importanță politică. Natalia Zubarevich, profesor de geografie economică și socială la Universitatea de Stat din Moscova, descrie această eterogenitate în teoria sa despre „Cele patru Rusii”:

• Rusia orașelor globale (Moscova și Sankt Petersburg);
• Rusia centrelor regionale mari (orașe cu peste un milion de locuitori);
• Rusia orașelor mici și a zonelor rurale;
• și Rusia republicilor etnice (de exemplu, Cecenia, Bureatia, Daghestan).

Fiecare „Rusie” funcționează în condiții economice diferite, având grade diferite de expunere la sancțiuni, rezistență a pieței muncii și furnizare de servicii publice. Înțelegerea acestor distincții este esențială pentru a descifra comportamentul economic aparent paradoxal al Rusiei în timp de război.

Bugetele regionale, sub presiune

Un exemplu clar al fragmentării țării se poate vedea în performanța bugetară regională în perioada 2024-2025. Conform statisticilor oficiale, până în primul trimestru al anului 2025, veniturile regionale au crescut cu doar 8%, în timp ce cheltuielile au crescut cu 16%. Această creștere a deficitului bugetar este nesustenabilă. Un aspect crucial aici este că creșterea modestă a veniturilor este în întregime nominală – ajustată la inflație (care conform cifrelor oficiale este de 10%), așadar majoritatea regiunilor își pierd puterea reală de cumpărare.

Până și principalii factori care stimulează creșterea bugetară (impozitul pe venitul persoanelor fizice și impozitul pe profitul întreprinderilor) au performanțe sub așteptări. Creșterea impozitului pe venit pentru persoanele fizice s-a înjumătățit, de la 25% anul trecut la 12% în 2025, reflectând încetinirea inflației salariale. Veniturile din impozitul pe profit au crescut cu doar 6%, comparativ cu o scădere de 4% în anul precedent, o creștere insuficientă pentru a ține pas cu inflația. Această redresare lentă s-a limitat în mare parte la regiunile care găzduiesc industrii orientate spre export și cu potențial de producție semnificativ în ceea ce privește complexul militar-industrial.

Între timp, sprijinul fiscal din partea autorităților federale scade. Transferurile inter-bugetare s-au diminuat pentru al treilea an consecutiv, înregistrând o scădere de 4% în primul trimestru al anului 2025. Această limitare afectează în special regiunile mai sărace, mai puțin industrializate, care se bazează pe subvenții în mod semnificativ.

Crizele regionale: de la Kuzbass la Murmansk

Statisticile atrag atenția asupra mai multor regiuni care se confruntă acum cu dificultăți fiscale și economice acute. Printre acestea:

Regiunea Kemerovo (Kuzbass), unul din bazinele carbonifere cu tradiție din Rusia, a înregistrat un deficit bugetar de 20% în primul trimestru din 2025. Prețul cărbunelui la nivel global s-a prăbușit, iar costurile ridicate de transport intern au făcut ca o mare parte din producția acestei regiuni să fie neprofitabilă. Cu toate acestea, în mod uimitor, nu s-au înregistrat scăderi în volumele de extracție a cărbunelui.

Regiunea Murmansk, care se bazează în mare măsură pe minerit și prelucrare, înregistrează o scădere a producției industriale pentru al treilea an consecutiv. Această încetinire a subminat atât ocuparea forței de muncă, cât și stabilitatea bugetară.

Nord-vestul Rusiei, în general, stagnează, fiind afectat de sancțiuni și de lipsa unor investiții majore, fără o creștere semnificativă a salariilor sau o expansiune industrială.

Spre deosebire de Moscova și alte orașe „vitrină”, aceste regiuni nu dispun de rezerve suficiente pentru a absorbi șocurile economice – fie că vorbim de scăderea veniturilor din exporturi, sau de diminuarea transferurilor fiscale.

Falii sectoriale: petrol, gaze și altele

Deși sănătatea financiară a Moscovei rămâne legată de veniturile asociate cu exporturile de petrol și gaze, chiar și această fundație se clatină. Toate regiunile cheie de extracție (Hantî-Mansiisk, Tatarstan, Samara, Krasnoiarsk) au raportat o scădere a producției. În primul trimestru din 2025, extracțiile de petrol și gaze au scăzut cu 5-7% în aceste zone. După cum subliniază experții de pe piața petrolului, nu este vorba doar de cerere sau logistică – problema principală o reprezintă plățile. Sancțiunile au făcut extrem de dificilă procesarea tranzacțiilor internaționale, în ciuda încercărilor de a găsi soluții creative.

Aceste blocaje în materie de plăți afectează nu doar producătorii, ci și fluxurile fiscale. Majoritatea taxelor și impozitelor pe resursele naturale sunt exprimate în ruble – atunci când rubla este puternică, exportatorii câștigă mai puțin per dolar sau yuan, ceea ce le reduce obligațiile fiscale. Drept urmare, chiar dacă volumul exporturilor rămâne stabil, veniturile federale și regionale scad.

Iluzia creșterii salariale

În ciuda faptului că statisticile oficiale arată o creștere continuă a salariilor în Rusia, aceste majorări au încetinit în mod evident. La începutul anului 2024, salariile nominale creșteau la ritm alert de 18-19% pe an, dar până în februarie 2025 acest ritm încetinise la doar 14% – abia ținând pasul cu inflația. În același timp, locurile de muncă vacante sunt în scădere, iar angajatorii devin mai prudenți. Chiar și datele Rosstat, de obicei limitate de considerente politice, reflectă condiții mult mai stricte pe piața muncii.

Totuși, în spatele acestor medii la nivel național se ascunde o fisură mult mai profundă și mai persistentă. Diferența salarială dintre Moscova și restul țării rămâne foarte mare. Câteva excepții ies în evidență – fie regiunile îndepărtate, unde salariile mai mari sunt efectiv neutralizate de majorarea prețurilor și de izolare, fie teritoriile cu zăcăminte bogate de petrol, unde veniturile locale sunt umflate de sectorul energetic. Însă pentru marea majoritate a regiunilor Rusiei, nivelurile salariale sunt mult sub cele din capitală, fără semne reale de reducere a decalajului.

Mai semnificativă este încetinirea consumului. Creșterea vânzărilor cu amănuntul la bunurile nealimentare (de multe ori un indicator al optimismului consumatorilor) a scăzut de la 7-8% în anii precedenți la doar 1% în termeni reali. Rușii cumpără mai puține electrocasnice, mai puțină mobilă și mai puține autovehicule. Creditele s-au împuținat, în special creditele de consum negarantate. Deși piața ipotecară din Rusia rămâne oficial mare (credite restante în valoare de 20 de trilioane de ruble), noile emisiuni de credite ipotecare se micșorează, în ciuda dependenței mari de programe subvenționate, cum ar fi „creditele familiale”.

Războiul și geografia inechitabilă a mobilizării

Poate cel mai vizibil efect al inegalității economice la nivelul societății este modelul geografic al recrutării în armată. Centrele urbane mai bogate (Moscova, Sankt Petersburg, Kazan) au rămas în mare parte ferite de mobilizarea în masă. În schimb, regiunile rurale mai sărace, cu șomaj mare și standarde de trai reduse au dus greul.

Nu este o coincidență. Acolo unde locurile de muncă sunt puține, povara creditelor este mare, iar asistența socială acordată de stat este singura soluție de rezervă, serviciul militar devine o strategie de supraviețuire logică. În unele regiuni, înrolarea în armată este una dintre puținele modalități de a asigura un venit stabil sau beneficii sociale pentru propria familie. În regiunile mai prospere, pe de altă parte, astfel de stimulente nu sunt la fel de eficiente.

Disparitățile sunt evidente chiar și de la o regiune la alta. Centrele urbane oferă mai multe oportunități și salarii mai bune, în timp ce periferiile rurale se confruntă cu un regres. Prin urmare, chiar și diferențele intra-regionale explică povara inegală a mobilizării în timp de război. Această realitate explică și lipsa protestelor publice cu privire la numărul tot mai mare de pierderi de vieți omenești în tabăra Rusiei. Povara acestor pierderi revine în mod disproporționat regiunilor sărace, periferice – locuri pe care regiunile mai prospere și orașele mari aleg în mare măsură să le ignore, atâta timp cât propriile populații rămân neafectate.

Războiul a intensificat brusc diviziunile deja profunde din Rusia – geografice, economice și sociale. Deși PIB-ului național ar putea indica în continuare o creștere, cifrele ascund un decalaj tot mai mare între regiuni. În absența unor venituri constante din petrol și gaze, multe regiuni se confruntă acum cu o presiune fiscală tot mai mare. O parte din acestea sunt prinse într-o spirală negativă de scădere a investițiilor, dispariția locurilor de muncă și declin demografic. Altele sunt împinse cu forța către militarizare, transformând forțele armate într-o sursă principală de venit și mobilitate socială pentru proprii locuitori. În Rusia de astăzi, războiul nu este doar un conflict geopolitic, este un mecanism care remodelează geografia economică internă a țării.

Înțelegerea acestei dinamici regionale și sectoriale este crucială nu doar pentru evaluarea traiectoriei economice actuale a Rusiei, ci și pentru anticiparea stabilității sale politice. În spatele fațadei lustruite a Moscovei și a statisticilor oficiale se află o federație din ce în ce mai fracturată – social, economic și politic.