„Vârstnicii sunt ca niște copii fără mamă”. Cât de prietenoase vârstei sunt comunitățile din R. Moldova
Vârstnicii din R. Moldova nu au oportunități de îmbătrânire sănătoasă și activă. Insuficiența oportunităților de implicare activă, inaccesibilitatea spațiilor publice, costurile mari la transportul public și la utilități, pensiile mici și singurătatea sunt doar câteva dintre provocările persoanelor în etate din țara noastră.
Studiile arată că în viitorul apropiat numărul vârstnicilor se va dubla la nivel mondial. Acesta este un triumf al dezvoltării – oamenii trăiesc vieți mai lungi. Problema cea mare este că persoanele vârstnice nu au parte de un mediu adaptat necesităților pe care le au. Crearea comunităților prietenoase vârstei este o strategie eficientă de promovare a îmbătrânirii sănătoase și active.
Conceptul evidențiază opt domenii pe care comunitățile le pot aborda pentru a-şi adapta mai bine structurile şi serviciile la nevoile persoanelor vârstnice: transport, locuințe, participare socială, spații și clădiri publice, servicii incluzive, comunicare și informare, respect și incluziune socială, participare civică și angajare.
„O «comunitate prietenoasă vârstei» este acel sat sau oraș care își adaptează serviciile și infrastructura, astfel încât să răspundă la nevoile vârstnicilor, pentru a contribui la bunăstarea populației care este în proces de îmbătrânire la nivel mondial. O comunitate prietenoasă creează oportunități de îmbătrânire activă și sănătoasă vârstnicilor. Cum ne putem da seama că o comunitate este prietenoasă vârstnicilor? Când infrastructura este accesibilă pentru persoanele vârstnice, când un vârstnic cu ușurință poate să acceseze serviciile unei farmacii sau primării. La fel, când locuințele vârstnicilor sunt conectate la apeduct, canalizare, sunt gazificate, când există transport public accesibil din punct de vedere al costului pentru vârstnici, când drumurile și trotuarele sunt într-o stare bună. Totodată, într-o comunitate prietenoasă vârstei informația este accesibilă, prezentată pe înțelesul tuturor, iar opinia vârstnicilor este consultată de autorități și prestatorii de servicii, vârstnicii au oportunități de desfășurare a voluntariatului, de participare la activități culturale, sociale și oportunități de muncă”, spune Cristina Puțuntica, manager de proiect HelpAge International.
Din trei comunități evaluate, doar una este parțial prietenoasă vârstnicilor
În cadrul unui proiect al organizației „HelpAge Moldova”, au fost evaluate trei comunități din R. Moldova din perspectiva adaptării la necesitățile vârstnicilor. „Ca urmare a evaluării efectuate, din cele trei orașe, doar unul întrunește criteriile minime care ar corespunde unei comunități prietenoase vârstnicilor. Este vorba despre municipiul Strășeni. Aceasta înseamnă că acolo există servicii sociale accesibile pentru vârstnici și oportunități de voluntariat, cantine sociale, servicii de spălătorie socială. Alte două comunități, din Șoldănești și Florești, nu întrunesc nici măcar condițiile minime pentru a le putea caracteriza drept comunități prietenoase vârstnicilor, deoarece ele nu dispun nici de bănci în oraș, nu există spații în aer liber adaptate vârstnicilor, lipsesc sau sunt sporadice oportunitățile de practicare a voluntariatului sau de participare la activității de socializare și culturale”, menționează Cristina Puțuntica.
Accesibilitatea spațiilor publice – marea problemă
Persoanele în etate din Șoldănești se plâng de lipsa accesibilității în incinta Centrului de Sănătate din localitate. „Liftul în policlinică nu lucrează. Când s-a construit clădirea, ceva a fost greșit în construcție”, explică Lilia Melnicenco, coordonatoare de proiecte la Asociația Obștească „Viitorul – LRG”. În același timp, Secția îngrijiri cronice de la Spitalul Raional din Șoldănești, unde sunt internați vârstnicii care au nevoie de reabilitare, este amplasată la etajul 4 al instituției. „Aici aerul e mai curat, e mai cald, e mai însorit. La noi liftul lucrează, nu-i o problemă de ridicare la etaj”, precizează Larisa Lupan, șefa Secției.
Totodată, vârstnicii din Șoldănești subliniază că parcurile din oraș sunt într-o stare deplorabilă, mai multe drumuri din oraș sunt într-o stare proastă, iar unele străzi pe care locuiesc preponderent persoane în etate nu sunt iluminate.
Problema accesibilității fizice a clădirilor persistă și la Florești. Marea majoritate a instituțiilor publice nu sunt asigurate cu balustrade, iar în cazul unora, lipsește și rampa de acces. Persoanele vârstnice, de asemenea, au menționat că nu există accesibilitate la Direcția Generală Asistență Socială și Protecție a Familiei, deoarece aceasta este amplasată la etajul 3, iar scările sunt înalte. „Iată eu sunt bolnavă cu inima. Ne ridicăm, apoi ne oprim, dacă nu găsim pe nimeni, ne dăm jos, apoi iar venim. O săptămână am umblat”, povestește Emilia Ceban, o pensionară de 73 de ani din Florești.
Potrivit expertului în accesibilitate, Ion Cibotărică, problema persoanelor în etate de la Florești ar putea fi rezolvată simplu: „Direcția Asistență Socială poate fi transferată la etajul întâi sau poate fi amenajat un birou de consultare la etajul întâi, unde se pot coborî specialiștii de la alte etaje pentru a oferi consultații persoanelor.”
Eugen Gustoi, consilier orășenesc în localitate, spune că o altă problemă la Florești este și starea trotuarelor. „Cu regret, am aflat doar recent că un grup de pensionari a depus încă în anul 2021 o cerere pentru a fi reparați 40 de metri de trotuar, fiindcă doamnele nu pot să ajungă până la casele lor. Ele sunt pensionare, utilizatoare ale bastonului și cad. Cineva nu are o prioritate de a asculta și a auzi problemele acestor oameni. Nimeni nu vrea să discute cu ei. Practic, ei sunt uitați”, subliniază alesul local.
De partea cealaltă, accesibilitatea fizică a spațiilor publice, a clădirilor și serviciilor din mun. Strășeni este parțial asigurată. În ultima perioadă, a fost îmbunătățită substanțial infrastructura. Una din străzile principale a fost reparată, fiind implicate în consultări persoanele cu dizabilități, a fost instalat semafor sonor, precum și pavaj tactil la trecerile de pietoni. Totuși, unele instituții de stat încă nu sunt adaptate. Este vorba de oficiul poștal, Direcția pentru ocuparea forței de muncă, Biblioteca Raională, al cărei proiect de reabilitare abia urmează să fie implementat, precum și Inspectoratul de Poliție, al cărui rampă de acces nu corespunde rigorilor.
Potrivit lui Ion Cibotărică de la Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, nu există nicio statistică oficială despre nivelul de accesibilitate a clădirilor și a spațiilor publice din R. Moldova. Totuși, accesibilitatea instituțiilor de stat este redusă mai ales în regiuni, în localitățile mai mici, precizează expertul. „Circa 76% din toate clădirile publice din Moldova sunt complet inaccesibile pentru persoanele cu dizabilități și pentru persoanele în etate.”
Transportul public, prea scump
În opinia persoanelor în etate, accesul la transportul public este una dintre problemele de bază în toate cele trei localități evaluate. Vârstnicii consideră că prețul unei călătorii este prea mare, iar în unele localități nu există nicio stație de așteptare. „Șoldănești este un oraș extins. Majoritatea persoanelor în etate trăiesc la periferie, dar toate serviciile se află în centru – Policlinica, Spitalul, Asistența Socială, farmaciile și lor le vine foarte greu să se deplaseze. Am pus întrebarea ca Primăria să caute o modalitate de a ieftini costul transportului. Acum e 6 lei, ca la Chișinău. Ar fi bine măcar de la o vârstă anumită să fie redus costul. În plus, stații de așteptare în oraș nu-s”, spune Lilia Melnicenco.
Și persoanele vârstnice de la Florești consideră că prețul la transportul public este mare și nu își permit să achite, de aceea merg mult pe jos.
„Ne ducem pe jos, venim pe jos. Dacă luăm ceva, târâim cu căruciorul după noi”, se plânge Emilia Ceban.
„Drumul la policlinică și înapoi e 10 lei, dar cei 10 lei, pentru mine, un suflet singur, e mult. Ar fi bine să existe un ajutor. Dacă tot am lucrat atâția ani și acum nu mai putem, înseamnă că nu suntem oameni?”, se întreabă Evdochia Rusu.
Locuințele vârstnicilor, neadaptate
În opinia specialiștilor care au evaluat orașul Șoldănești, doar 10% din locuințele persoanelor vârstnice din localitate sunt accesibile și sigure. Una dintre cele mai mari probleme este asigurarea cu apă potabilă, spun participanții la focus-grupul organizat în cadrul evaluării.
Și majoritatea persoanelor în etate din Florești nu au condiții elementare de trai. „Persoanele vârstnice care trăiesc la apartament dispun de comodități minime – au apă, au veceu în casă, o bucătărie, dar persoanele în vârstă care locuiesc la sol, majoritatea nu au aceste condiții”, relatează Violeta Ciuperca de la Asociația Obștească „Speranța Copiilor”.
Au nevoie de adaptare și locuințele vârstnicilor din Strășeni, este de părere Ecaterina Bulicanu de la Asociația „Neoumanistul”. „În primul rând, ca să le oferim posibilitatea cât mai mult timp să locuiască în casa personală. Tradițional, la noi sunt pragurile, scările, care împiedică intrarea în locuință și dacă noi avem nevoie de anumit echipament care să ne ajute să ne deplasăm la o anumită vârstă, respectiv trebuie să adaptăm locuințele”, menționează Ecaterina Bulicanu.
„Vârstnicii trăiesc foarte greu. Care mai au copii peste hotare, îi susțin aceia”
Pensiile mici și prețurile mari sunt problema numărul unu a persoanelor în etate din R. Moldova. „Nu putem vorbi de comunități prietenoase vârstei când persoanele în etate au pensii atât de mici. Prețurile la Șoldănești sunt cele mai ridicate. Multă lume se duce la Florești și la Rezina să-și facă cumpărăturile, dar persoanele în etate nu au încotro, mai ales cei care se deplasează cu greu. Vârstnicii trăiesc foarte greu dacă n-au copii peste hotare care să-i ajute”, spune Lilia Melnicenco. O confirmă și Claudia Țurcan, care activează la Direcția Asistență Socială din Șoldănești. „Situația economică este una dintre cele mai stringente probleme ale vârstnicilor. Ei se alimentează foarte prost și dacă chiar își permit să procure ceva alimente, le iau pe cele mai necalitative, pe cele mai ieftine. Avem mulți bătrâni care nu au copii și nu are cine să-i ajute. Ei trăiesc așa, cu ziua de azi”, menționează femeia.
„Care mai au copii peste hotare, îi susțin aceia, dar așa, e greu. Unii care au cote scot livada, taie copacii și vând lemne ca să supraviețuiască”, spune și Nicolae Roman din Șoldănești.
Și Alexandra Cebanu de la Florești se plânge de prețurile mari și pensia care nu-i ajunge pentru un trai decent: „Ce putem face? E strigător la cer! Aicea e durere. Sunt pensionari care poate mai au de undeva. Dar care-s săraci și n-au nimic? Ne-am dori să fie pentru vârstnici niște servicii medicale, sociale, ca să fie mai redus prețul. Te duci să scoți un dinte – e 300 de lei. O bătrână care are 1000 de lei pensia nu-și mai permite. La vârsta noastră toți suntem fără dinți.”
„Pensia mea e 2000 de lei. Sunt la casă la pământ, trebuie să achit utilitățile, să cumpăr lemne, ele-s scumpe, adică 1700 de lei. Nu-mi mai rămâne nimic. Nu poți nici să mănânci mai bunișor. Dacă ai pe lângă casă o găinușă, da, dar să te duci la magazin să-ți cumperi salam sau cașcaval ca să duci o viață normală, nu poți”, se plânge și Stepanida Erhan de la Strășeni.
Vârstnicii își pot găsi un loc de muncă, dar nu peste tot
Pentru a putea supraviețui, unele persoane în etate și-ar dori să fie încadrate în câmpul muncii, pentru a avea și alte venituri în afară de pensie. Există funcții vacante în instituțiile publice, în special în cele medicale și de învățământ, dar salariile sunt foarte mici și volumul de muncă foarte mare, spun pensionarii din Șoldănești.
În Florești însă practic lipsesc oportunitățile de angajare pentru persoanele vârstnice. Singura opțiune pentru ele pare angajarea la piață.
Alta e situația la Strășeni, unde în anul curent 14 persoane de peste 50 de ani s-au angajat în câmpul muncii. S-a întâmplat după ce autoritățile au stimulat angajatorii prin subvenții. „Noi oferim subvenții angajatorilor care sunt de acord să ia la muncă persoane de peste 50 de ani. Dacă angajatorul angajează o astfel de persoană, el obține o subvenție lunară egală cu 80 de procente din salariul pe care îl declară pentru funcția respectivă, care se acordă timp de jumătate de an, cu condiția că el menține la muncă această persoană”, spune Natalia Rădvan, specialistă principală la Direcția Ocuparea Forței de Muncă Strășeni. Potrivit ei, puțini vârstnici se adresează pentru a obține un loc de muncă, majoritatea caută un job cu program flexibil sau part-time, iar cele mai populare solicitări sunt funcțiile de paznic, vânzător sau îngrijitor de copii.
Singurătatea persoanelor în etate, alinată doar de activitățile organizate de biblioteci și ONG-uri
Singurătatea și lipsa oportunităților de implicare în activități sociale și culturale îi fac pe vârstnici să se simtă excluși din societate.
„E regretabil faptul că la noi în oraș persoanelor în etate, în afară de faptul că le deschid ușa voluntarii și lucrătorul social, altcineva nu le atrage atenția cu nimic. Ei au o lipsă mare de comunicare. Autoritățile se adresează la persoanele în etate doar înainte de alegeri”, spune Lilia Melnicenco. O confirmă și Liudmila Glijinschii, șefa Bibliotecii Publice Orăşenești Şoldăneşti: „Autoritățile nu prea se implică. Doar înainte de alegeri au stat de vorbă cu bătrânii.”
ONG-urile care sunt orientate pe implicarea vârstnicilor în diferite activități de voluntariat, sociale și culturale, par să fie o salvare pentru persoanele în etate. O astfel de organizație este Asociația „Speranța copiilor” de la Florești, care de aproape 17 ani implementează proiectul „Adoptă o bunicuță”, în cadrul căruia mai multe pensionare sunt susținute, inclusiv financiar. În plus, vârstnicele se întâlnesc de două ori pe săptămână la Clubul bunicuțelor active pentru a petrece timpul împreună și a socializa.
„Vârstnicii sunt ca niște copii fără mamă”. Am vrea ca autoritățile să le acorde mai multă atenție”, menționează și Alexandra Cebanu.
Violeta Ciuperca, coordonatoare la ONG-ul din Florești, spune că persoanele în etate din localitate nu au prea multe oportunități de implicare activă la nivel social și cultural. „Dacă un număr de persoane vârstnice se poate întâlni la biblioteca orășenească, alt număr de persoane vârstnice se poate întâlni în cadrul Asociației «Speranța Copiilor» pentru socializare, restul rămân în afară, fără comunicare, fără socializare. Pentru ca vârstnicii să participe activ, ar trebui să fie mai multe anunțuri, invitații, chiar lipite pe panouri, să fie scrise cu litere mășcate, ca să fie accesibil pentru vederea pensionarilor”, menționează specialista.
Asociația pentru educație „Neoumanist”, fondată în 2002, a dezvoltat trei servicii pentru vârstnici: Centrul de zi pentru persoanele în etate „Răsărit”, Centrul de plasament pentru persoanele vârstnice și Serviciul de îngrijire la domiciliu. Centrul de zi le oferă vârstnicilor cele mai necesare servicii care acoperă necesitățile de bază, spune Ecaterina Bulicanu. „Sunt servicii de alimentație, serviciul de igienă personală și serviciul de spălătorie. Le oferim și servicii de socializare, consiliere psihologică. Avem persoane care sunt pasionate de împletit și tot ceea ce ține de croșetat și ei se întrunesc în cadrul Clubului mâinilor dibace. Avem Clubul femeilor. Iată aici se regăsește frizeria și tot ceea ce ține de frumusețea doamnelor. Avem și lecții de limbă engleză. Cineva preferă să joace cărți, cineva preferă să joace domino. De obicei, în fiecare zi ei ajută la bucătărie. Asta-i face și pe ei mai responsabili și atunci consideră că mâncarea pe care o servesc la prânz este mult mai gustoasă, pentru că ei au curățit cartofii, morcovii și ceapa. Deoarece noi avem și o curte foarte mare, noi încurajăm foarte mult și voluntariatul, și lucrul în grădină, și ei se implică, ne ajută la curățare, la toate lucrările sezoniere care sunt”, susține aceasta.
„Noi avem norocul, cum se zice, că mergem la Centrul „Răsărit”, unde ne simțim foarte bine, unde depănăm amintirile plăcute din viața noastră și suntem foarte fericite acolo”, mărturisește Elena Sîrbu.
Beneficiarele ONG-ului nu-și imaginează cu ce și-ar umple timpul în lipsa acestuia.
„Am umbla pe drumuri și am căuta vorbă. Acasă să stai toată ziua n-ai ce face, mai ales dacă ești singur. Ți-ai făcut acolo o gură de mâncare, ai mâncat și ai făcut o curățenie. Te-ai sucit și te-ai învârtit și nu știi ce să faci”, spune Natalia Poianî.
Lectura, refugiul persoanelor în etate
Un alt refugiu pentru vârstnici este lectura. „Ei vin aici și ne povestesc cât sunt de singuri și singurătatea asta îi macină, și anume în lectură își găsesc un prieten și o alinare. Generația asta a fost deprinsă cu lectura. Ei nu-și închipuie viața fără carte și citesc mult – trei, patru cărți pe săptămână”, spune Eliza Ghenea, șefa Serviciului Relații cu publicul al Bibliotecii Raionale din Strășeni.
În timp ce unii merg cu drag la activitățile organizate de biblioteci, alții le ocolesc, spune femeia: „Ține de mentalitatea unor persoane în vârstă. Moldovenii noștri sunt oameni harnici, gospodari și tot timpul au ceva de făcut, adică ei cred că nu pot să-și piardă timpul mergând undeva la concert sau la bibliotecă.”
Pentru vârstnicii cu mobilitate redusă, bibliotecile au dezvoltat servicii de livrare a cărților la domiciliu. „Avem șapte persoane pe care îi deservim acasă și să vedeți când le pășim pragul câtă lumină apare pe fața lor când ne văd. Vor să discute și să ne rețină cât mai mult timp, sunt foarte binevoitori și primitori”, spune Eliza Ghenea. De asemenea, bibliotecile din Șoldănești și Strășeni le oferă persoanelor în etate posibilitatea să studieze calculatorul. „Am învățat vârstnicii cum să folosească calculatorul, cum să comunice cu copiii care nu sunt acasă. Am învățat vârstnicii să se folosească de telefoane”, relatează Liudmila Glijanschii.
Ce va urma
După evaluarea celor trei comunități, autoritățile publice locale și-au asumat angajamentul de a include în planul lor local anumite acțiuni pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor în etate, precizează Cristina Puțuntica de la HelpAge International. „Oricum, cea mai mare provocare rămâne finanțarea. Ca urmare a acestor recomandări, ele urmează a fi consultate cu membrii comunității, ulterior prioritizate și integrate în planurile locale”, a punctat ea.
În R. Moldova, la începutul anului 2022, locuiau 593 de mii de persoane în vârstă de 60 de ani şi peste, ceea ce constituie 22,8% din totalul populației cu reședință obișnuită. Din numărul total al vârstnicilor, 356 400 de persoane erau femei (sau 60,1%), fiecare a treia persoană avea între 60 și 64 de ani, iar 61 de mii de persoane (sau 10,2%) erau persoane ce au depășit vârsta de 80 de ani.
Acest material este realizat de Ziarul de Gardă în cadrul proiectului „Integrarea îmbătrânirii active în politicile publice în Republica Moldova”, implementat de HelpAge Moldova, cu suportul Fundației Est-Europene, din resursele acordate de Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC) și Suedia. Opiniile exprimate aparțin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorilor.
