Principală  —  RECOMANDAT   —   „Știți care este cea mai…

„Știți care este cea mai mare nenorocire a societății noastre? Că lumea s-a dezvățat să gândească”. Cum și de unde se informează oamenii de la sate

Cu ocazia Zilei Mondiale a Libertății Presei, am discutat cu mai multe persoane din mediul rural despre accesul acestora la informații de calitate și despre problemele cu care se confruntă presa independentă din raioanele țării.

„Informația echidistantă, din trei surse, nu a avut priză la spectatorul nostru de la sate”

Andrei Gârlea, 70 de ani, ex-lider agricol din Rezina, care din 1999 până în 2019 a avut arendate pământuri în 11 sate din raion, este sigur că în zona respectivă lumea în vârstă nu mai are altă sursă  de informare decât televizorul. „Știți care este cea mai mare nenorocire a societății noastre? Că lumea s-a dezvățat să gândească! Generațiile născute până în anul 1930 care aveau acasă numai radio prin fir, 2 canale TV și le aducea acasă factorul poștal zilnic cotidianul „Moldova socialistă” și ziarul raional de trei ori pe săptămână, aveau capacitatea să citească printre rânduri. Adică, pricepeau dintr-o dată că dacă în 1988 și 1989 în Baku sau Tbilisi au fost introduse trupe și că acțiunile acestora s-au făcut cu respectarea legislației socialiste, atunci gata, se știa deja că acolo au folosit arme și că sunt victime! Informația echidistantă, din trei surse, nu a avut priză la spectatorul nostru de la sate. Când, după 2003, adică după venirea PCRM la guvernare, dar și apariția altor televiziuni, în mare parte a oligarhilor, sentimentul de discernământ a dispărut din subconștientul săteanului. «Bine, dar așa au spus la TV», îți tot repetă un nene  trecut de 70 și nu ai cum să-l convingi cu nimic”, ne zice Andrei Gârlea. Acesta susține că mulți oameni din sate au ca surse primare de informații primarii și preoții Mitropoliei Moldovei. 

Andrei Gârlea

Fostul lider agricol ne mai spune că regiunea Orhei a avut o mostră de presă liberă, al cărei succes puțin probabil să se repete. „Am fost prieten cu Tudor Iașcenco, care 21 de ani a condus publicația „Cuvântul”. Mai înainte a avut 28 de ani de activitate ca redactor-șef la gazeta „Farul Nistrean” – în total, jumătate de secol în meserie. Cea mai mare reușită a regretatului meu prieten a fost că a educat un cititor care cugetă și a dovedit că presa locală poate fi cu adevărat puterea a patra în stat”, spune fostul lider agricol. 

„Am oferit ziarului de la noi încă un an de viață activă”

Ion Bârsanu, specialist în agricultură și ex-președinte al Consiliului Raional (CR) Sângerei,  ne spune că societatea civilă din raion a fost solidară, organizând abonarea la săptămânalul „Ecoul nostru”. „Cunoaștem starea de lucruri în ceea ce privește presa independentă din zonă, care fie și-a suspendat apariția, fie este în prag de faliment. Ne-am zis că  nu se poate ca un raion precum este Sângerei să rămână fără gazetă. S-au încadrat în abonare fiecare lider agricol, primar, director de instituție școlară. Este mai simplu să-i sistezi activitatea și aproape imposibil să deschizi o gazetă, or trebuie tehnică, personal calificat și bani, foarte mulți bani. V-ați întreba de unde ia bani un ziar precum este al nostru? Din publicitatea oferită de CR și primării, dar și din abonamente. Apropo, până nu demult primăria Sângerei avea cel mai mare număr de abonați între primăriile orașelor din republică – 50 de numere. Agenții economici și primarii procură pagina întreagă, astfel făcându-și publicitate activității lor”, explică Ion Bârsanu. 

Ion Bîrsanu

„Între chin și amin, așa aș aprecia lucrul unei gazete locale care funcționează din ce dă Dumnezeu în aceste timpuri”, zice și Semion Macari, 55 de ani, lider agricol de la Copăceni. „Cum trebuie să fie un jurnalist? Devotat profesiei, în primul rând. Altminteri, nu ar putea să mai lucreze cu un salariu modest, să ducă această corvoadă care nu este ușoară. Și apoi,  informația trebuie să fie difuzată de persoane calificate, responsabile. În ce privește internetul – acesta dă rateu de cele mai dese ori la capitolul corectitudine. Astfel, acord încredere știrii profesionistului corect. Sper ca statul să ajute presa locală, or sunt o mulțime de modalități de a finanța proiecte fără a influența politica editorială”, crede Semion Macari.

„Pledez doar pentru internet și rețelele de socializare”

Ariana Ababii

Ariana Ababii, elevă în clasa XI-a la Liceul Teoretic „Adrian Paunescu” de la Căzănești, Telenești, ne spune că ea și colegii ei preferă să se informeze doar prin intermediul internetului. „Sunt de părere că ziarul întârzie, televiziunile nu sunt echidistante, chiar manipulatorii. Nu ratez însă nicio ședință on-line a Consiliului local  și  a Consiliului raional,  fiindcă trebuie să  cunosc mecanismul de funcționare a APL, dar și modul de implicare a aleșilor locali în actul decizional. Ne trebuie toate  aceste informații, or de pe băncile liceului încercăm să ne pregătim pentru viață. Mai înțelegem cât este de grea profesia de jurnalist,  de aceea intuim că aceasta trebuie s-o însușim încă de pe băncile instituției, astfel dacă ajungi pe băncile universității, trebuie să ai abilități de comunicare. Mai știu că un jurnalist trebuie  să fie  mostră de cumsecădenie și să fie un om erudit și curajos”, crede eleva de  liceu.

„Trebuiți onorați precum eroii cosmosului!”

Nicolae Stegărescu

Nicolae  Stegărescu, 85 de ani, pensionar din Suhuluceni, raionul Telenești, mai continuă să fie consumator de presă, în pofida vârstei și susține că cei de-o vârstă cu el nu cruță banul pentru un ziar bun. „Problemele au început când am abonat „Ecoul nostru”. A fost o idee înțeleaptă să aduci un ziar în raionul Telenești, or eram cu Sângerei în același centru de poștă. Dar i-a abătut ÎS ,,Poșta Moldovei” să facă reorganizare și să mute  ⅔ din oficiile poștale din raionul Telenești în componența Centrului de Poștă Orhei, astfel  că o treime din oficiile poștale teleneștene au fost supuse Bălților. În consecință, ziarul nostru în loc să vină vineri, ajunge la noi miercuri sau joi, peste o săptămână. Dar paradoxul e că măresc costul serviciilor poștale, cost care trebuie să-l plătim noi, abonații”, explică Nicolae Stegărescu. Conceptul unui ziar citit de toată lumea trebuie elaborat în redacție, crede pensionarul. „Nu mă puteți amăgi cu te miri ce, or gazeta este sfântă – după ce o citești, poți s-o arăți vecinului. Electronica depinde de curent electric și de alte utilaje. Ziarul însă mai trebuie să fie interesant, chiar incisiv. Iată de ce apreciez mult Ziarul de Gardă. Dacă în pușcăriile noastre sunteți cea mai citită publicație, asta înseamnă ceva. Cred că angajații de la dvs. trebuie să fie onorați precum eroii cosmosului acum 60 de ani!”, este de părere Nicolae Stegărescu. 

„Cu regret, nu avem nici presă locală, nici televiziuni, doar internet”

Vasile Pașa

Vasile Pașa, 63 de ani, reporter la Radio Moldova până în 2004, acum este comerciant la piața din Edineț. „Nu avem nici presă, nici TV. Ne informăm din ceea ce ne dă Dumnezeu, dar și câte ceva ce ne pică din rețelele de socializare. Adică, dacă la Edineț mai găsești prin chioșcuri ZdG și Literatura și arta, apoi prin sate hăuleau doar bufnițele reacției la televiziunile șoriste, până a nu fi închise. Dar uite, la Soroca sunt două ziare cu tiraj, care au acoperire și în alte raioane – „Observatorul de Nord”  și „Ziarul nostru”. Ei nu s-au temut să între din casă în casă și să-și promoveze ziarul lor. Cu siguranță, de mass-media avem nevoie, or asta este un atribut al democrației”, crede Vasile Pașa. 

„Pentru a supraviețui, ne-am remodelat conceptul ziarului”

Victor Cobăsneanu

Victor Cobăsneanu, redactorul-șef al publicației „Observatorul de nord” din Soroca, ne spune că a lucrat mult ca ziarul să se mențină pe linia de plutire. „Vă pot spune că dacă nu era concurență, nu am fi reușit nimic. Pentru a supraviețui, ne-am remodelat conceptul ziarului. Am schimbat totul: macheta, conceptul de știri, site-ul – când ne-a fost clar că cei care ne sunt concurenți pot lucra nu mai rău ca noi. Rezultatele nu s-au lăsat așteptate. Potrivit unui studiu realizat în martie curent, OdN este liderul necontestat al presei din raionul Soroca, or  36% din populația raionului urmărește fie site-ul, fie ziarul tipărit”, precizează Victor Cobăsneanu.

Victor Sofroni

Victor Sofroni, directorul postului de televiziune „Impuls TV” de la Șoldănești, ne spune, la rândul său, că manipularea a lăsat urme greu de șters în subconștientul consumatorului de presă din mediul rural. „Peste o lună-două, în preajma alegerilor, satele vor fi inundate de ziare de partid, care vor fi distribuite gratuit și care sunt surse sigure de manipulare. Vreți mostră de impact vs. aceste ziare? Rezultatele alegerilor din Găgăuzia de duminica trecută sunt efectul acestor ziare răspândite cu nemiluita. Mai rău este că săteanul nici nu vrea să recunoască că este manipulat.” Victor Sofroni crede însă că totuși majoritatea oamenilor au capacitatea de a face diferența între jurnaliștii corecți și cei care manipulează. „Aici întrebarea se pune franc – ori ești jurnalist ori nu ești deloc. Cititorul simte destul de lejer falsitatea celui cu penița vândută”, consideră directorul Impuls TV.