Semnele Pesahului, logica sirianului și crezul săteanului vs. agricultura ecologică

O roadă bună este atât rezultatul muncii țăranilor, cât și al unei clime favorabile, dar și a calității semințelor. Moldovenii prognozează un an agricol reușit după anumite semne care, de fapt, sunt rezultatul observației țăranului de sute de ani. Se știe că, dacă plouă de Pesah, adică în săptămâna Peștelui evreiesc, anul va fi unul cu roade. 

Semnul s-a arătat nu rău și în primăvara curentă, când într-o săptămână a căzut norma de precipitații pentru câteva luni. Doar că de această dată  râurile n-au ieșit din matcă, ploile nu au cauzat ruperi de diguri și inundații, deoarece pământul însetat din cauza secetei hidrologice a absorbit apa de ploaie precum sugativa. 

Petru Savin, agronom-consultant la magazinul agricol din piața de la Telenești, ne-a relatat că savanții de la Academia de Științe au prezentat guvernului o prognoză nefavorabilă vs.de cantitatea de precipitații pentru anul agricol curent. Iată de ce ploile de Pesah au fost precum mana cerească, or în sol practic nu era o cantitate suficientă de umezeală.

„Avem rezervă de umiditate în sol de 35 cm și mai mult, așa că ploile ne dau speranță pentru un an favorabil. Apropo, de paștele mozaic nu a plouat de vreo 20 de ani, așa că însemnele de altădată încep să ne dea de gol. Nici chiar de Paștele ortodox nu a plouat de vreo 30 de ani. Ceva se întâmplă cu natura noastră”, ne spune expertul.

Un sirian căsătorit la Telenești cu o localnică nu crede în astfel de semne, susținând că  aici faci agricultură dacă ai soare, umiditate și pământ fertilizat. „Agricultura înseamnă știință și implicare plenară, altminteri nu-ți reușește nimic”, crede acesta.

Semințele, dar mai ales nutrienții, mai scumpi ca niciodată…

Petru Lesnic, vânzător-consultant  la un magazin specializat de comercializare a semințelor, ne spune că prețurile la semințe s-au scumpit către sezonul agricol curent cu aproape o treime.

„Dacă în anul trecut kilogramul de sămânță de porumb costa 30-31 de lei, acum costă 38, floarea soarelul era 120 de lei, acum costă 156 de lei. Semințele de legume, deși sunt de selecție autohtonă, s-au scumpit și acestea cu un leu-doi pentru fiecare plic care include 5 sau 10 semințe. S-au scumpit mai ales nutrienții. Apropo, până în anii trecuți, aceștia erau importați din Ucraina, acum îi importăm din SUA. Cel mai mult s-a scumpit salpetrul de amoniu – de trei ori față de anul trecut. Acum un sac de salpetru costă 1850 de lei. Penru comparație, acum 29 de ani, când am primit pământul în proprietate, sacul de salpetru de amoniu procurat de la baza en gros de la Alexandreni costa 87 de lei”, ne relatează vânzătorul-consultant.

Acesta ne mai spune că săteanul în ultimul timp cumpără semințe numai de la magazinele specializate, din simplul motiv că doar acestea  pot garanta roada scontată. Săteanul care dorește să crească legume în sol deschis în grădina sa cu o suprafață de 4-6 ari trebuie să scoată din buzunar cel puțin 400 de lei.  

Am întâlnit însă beneficiari care nu pot avea încredere în furnizorul intern de semințe. Tudor, inginer, care de mai mulți ani crește legume pe o suprafață de 40 de ari, pe care ulterior le vinde la piață, ne spune că procură semințe de la Iași.

„Totul pornește de la sămânța de calitate, dacă vrei să fii sigur că marfa ta nu va sta la tejghea. Mai întâi am schimbat sămânța prazului, după asta cumpăr de acolo totul de ce am nevoie. Acolo sunt normele UE, aici la noi – cum vrea cel cu profitul. Ca să fiu înțeles – ultimul praz din roada anului trecut l-am vândut acum o lună. Adică, am avut marfă de calitate, pe care am vândut-o când mi-a cerut-o piața”, spune Tudor.

„Când ai găsit nișa ta în activitatea de comerț…”

Piața agricolă din Orhei s-a dovedit a fi un pic mai neprietenoasă din motiv că nici răsadul, nici puieții de pomi nu s-au prea vândut.

Oleg, care vine tocmai de la Briceni, ne-a spus că cumpărătorul cere doar puieți de sâmburoase, adică cireșe, prune, care necesită mai puțină muncă. Un alt vânzător de puieți, de la Jora, raionul Orhei, acolo unde tradițional cresc puieți de pomi fructiferi, ne-a  spus că, de fapt, timpul puieților s-a epuizat, or aceștia trebuie să fie vânduți iarna sau cel târziu în luna martie, dar oricum stocul trebuie lichidat. 

Daria Savin și Tamara Castraveț de la Lucășeuca, sat din coasta Orheiului, au peste 40 de denumiri de răsad de roșii pe care le-au crescut în seră, dar, deocamdată, nu au avut niciun cumpărător.

„Este încă răcoare diminețile, de aceea lumea nu se grăbește să cumpere răsad, dar oricum este important să prindem momentul, or dacă ne-o iau înainte alți producători de la Telenești sau Criuleni, pierdem competiția. Fiindcă omul, dacă nu vine azi, apoi peste 2-3 zile este aici prezent neapărat, deci trebuie să găsească aici barem o față cunoscută. Nu, nu putem scade prețul, or turba necesară pentru creșterea răsadului este adusă din Belarus, ocolind Ucraina, deci costă mai mult decât anul trecut”, spune Tamara Castraveț.

Totuși, am găsit comerciante în piață pentru care ziua era reușită. Olga din Strășeni vinde bulbi de lalele cu peste 40 de denumiri. A muncit în Olanda, unde sunt câmpuri întregi de lalele care se recoltează mecanizat. Ulterior a decis să facă acasă o  afacere proprie din creșterea acestor flori.

„Nu suntem noi, ca popor, indiferenți față de tot ce este frumos! Este important ca floarea să fie prezentă cel puțin în curtea unui sătean.Toți vor alerga să le cumpere!”, ne spune femeia. 

La piața din Orhei este a treia oară și planifică să mai vină încoace, dat fiind interesul pentru aceste flori.  

Dacă Olga vine de la Strășeni, apoi Violeta Curmei este de la Păhărniceni. Violeta vinde plante de cameră în ghiveciuri din butași aduși din Olanda și crescuți acasă, unde are o seră.

„Să vă spun că am riscat când am pornit  afacerea – nu pot zice. Mai degrabă nu am cunoscut simpatia deosebită a pământenilor noștri pentru florile de cameră, dar și pentru plantele decorative în general. Se întâmplă ceva cu sufletul nostru și ar fi un păcat să spunem că e de rău dacă gospodarul nostru își dorește ghiveciuri cu flori mai deosebite.”

Violeta are numai mușcate de opt culori, dintre care trei cu titlul  „Giant”, două – „Regale” și trei – „Curgătoare”. Viola este o floare,  petalele căreia se folosesc în salate. Begonia și gheorghina pitică, de asemenea, sunt o noutate pentru amatori, aflăm de la florăreasă.

A antrenat-o în afacere pe o soră a ei care, împreună cu soțul, vând plante decorative în piață. Nu poate spune dacă are anumite așteptări de la autorități. Faptul că nu le pun piedici în ceea ce fac deja este un avantaj, spune aceasta. 

Legumicultură pur ecologică

Ion Raileanu, timp de 40 de ani conduce o brigadă de cititori de contoare electrice la o companie electrică de distribuție, iar timpul de după serviciu și-l dedică în totalitate gospodăriei. Este adevărat că în aceste munci, acasă, este antrenat fiecare sătean, însă Ion împreună cu soția sa, Maria, se ambiționează de aproape 20 de ani să nu utilizeze deloc chimicale în grădina lor.

„Cum am ajuns la ideea asta? Unul din prietenii mei voia să testeze o soluție de preparat bio contra gândacului de Colorado. Tatăl său l-a  sfătuit să nu trateze toată parcela, doar o parte din ea, ceea ce a și făcut. Într-adevăr, în lotul respectiv nici gândac, nici larve nu s-au mai așezat, dar tuberculii au fost nevoiți să-i arunce, că erau amari de mama focului! M-am gândit fără să vreau că otrava pe care o administrăm nu are niciun gust, dar care-și face tacit efectul asupra organismului nostru. De atunci strâng gândacul sau larva lui folosind mătura și un lighean de plastic. Gunoiul de grajd și deșeurile de la păsări le compostez și le încorporez în sol. Întrucât am fântână, folosesc irigarea prin picurare, mai pe deasupra captez apa de ploaie care-mi folosește tot la irigare. Am un motocultor cu agregatele aferente care-mi ușurează munca”, ne împărtășește Ion experiența sa. 

Părerea lui Ion este logică, deoarece de aproape 20 de ani săteanul nu mai ține porc, cumpără mezeluri de la market, nevrând să întrețină o vietate pe lângă casă precum părinții noștri.

„Ne încurcă cineva să muncim și să avem totul crescut de noi? Cu siguranță nu. Mai funcționa odată o agenție de școlarizare în agricultură  care ne era de folos, dar proiectul s-a închis. Acum găsim informația cuvenită pe internet. Ne încurcă cineva s-o căutăm, să încercăm a ne schimba viața? Cu siguranță – nu!”, reiterează Ion Raileanu.