„Pidtrimka”: încercăm să-i ajutăm să se detașeze de război

„Pidtrimka” e un cuvânt din limba ucraineană, care înseamnă sprijin, suport, ajutor. În R. Moldova, noțiunea a ajuns foarte cunoscută în luna martie 2022, imediat după începutul războiului din Ucraina, devenind genericul Serviciului mobil de asistență psihosocială, implementat de Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC).

Echipele mobile „Pidtrimka” ajută persoanele refugiate din Ucraina, adulți și copii, oferindu-le consultația psihologului, asistentului social și suportul pedagogului direct în centrele pentru refugiați sau în comunitățile în care sunt cazați. Astăzi, echipele mobile activează în 3 zone ale R. Moldova – Nord, Sud și Centru, acordând ajutor psihosocial persoanelor refugiate din calea războiului. Astfel, persoanele refugiate au acces la informații referitoare la securitatea lor personală în condiții de migrație.
„Echipele mobile se implică în activități cu copiii pentru a reduce din impactul stresului asupra sănătății lor, acordă suport parental, examinează fiecare caz în parte din perspectiva evaluării riscurilor sociale pentru copii, dar se implică și în referirea unor cazuri la alte servicii adresate persoanelor refugiate”, spune psihologa supervizoare Victoria Gonța.

De la Kramatorsk la Chișinău

Irina este din Kramatorsk. Ea s-a refugiat în R. Moldova împreună cu fiica sa și cu nepoții. Irina spune că specialiștii de la „Pidtrimka” au ajutat familia sa să depășească frica de război. „E un program foarte eficient, pozitiv. Când vin la noi, la Centrul pentru refugiați, parcă ne aduc soare și zâmbete. Se ocupă și de copii, și de maturi. Uneori, după ce telefonez acasă și constat că e complicat, că războiul continuă, ajung iarăși înfricoșată, mai ales pentru apropiații care au rămas acolo, dar vin specialiștii de la „Pidtrimka”, discutăm cu ele și ne revenim”, povestește Irina. Ea își amintește că, după ce trec frontiera și ajung în R. Moldova, în special copiii, sunt foarte chinuiți, tăcuți și închiși în sine. Ei nu pot uita bombardamentele, martori ale cărora au fost. Alții nu înțeleg de ce au părăsit casa, școala, prietenii și au pornit pe drumuri necunoscute.

„A fost groaznic, mai ales pentru copii. Acum suntem îngrijorați de soarta celor care au rămas acolo. Eu am un frate cu dizabilități, mi-e frică pentru el. Aici e liniște, pace, dar nu putem spune că ne-am revenit complet. Știm că războiul e o mare povară. Copiii nu pot dormi noaptea… Suntem foarte recunoscători acestui stat, autorităților locale, psihologilor care ne ajută să ne menținem optimismul”, spune Irina, una dintre beneficiarele „Pidtrimka”.

Ce spun psihologii

Adriana Popovici, psihologă CNPAC: Războiul a umplut lumea de istorii răvășitoare

Războiul din Ucraina a umplut lumea de istorii răvășitoare. Noi, cei din cadrul programului „Pidtrimka” le ascultăm și încercăm să oferim răspunsuri exacte celor care au întrebări chinuitoare. Constatăm că, dacă copilul e mai mic și capacitatea lui de a lua anumite decizii este mai redusă, iar pentru ca un copilaș să se simtă bine, și mama sa trebuie să se simtă bine. Am în memorie istoria unei mame de 35 de ani care a venit încoace din regiunea Nicolaev, cu doi copii, un băiat de 9 ani și o fetiță de 5 ani, tatăl fiind mobilizat pe front. Au stat la noi vreo 4 săptămâni, perioadă în care erau frământați de neliniști prilejuite de situația din Ucraina, dar și de perspectivele lor de viitor. Vara starea lor emoțională era relativ stabilă, copiii fiind în vacanță. Spre toamnă, soțul ei a fost transferat pe linia 1, iar neliniștea mamei a crescut și mai mult, reflectându-se și asupra fiului. Acesta, având dificultăți de gestionare a emoțiilor, devenise mult mai agresiv, nu mai accepta să doarmă noaptea decât cu mama. Intra în conflicte cu semenii, cu surioara lui, nu-și mai asculta mama. Mama ne-a solicitat să o ajutăm să-și îmbunătățească relațiile cu fiul său. Am lucrat împreună, având două sarcini: mama – pe deoparte, iar copilul – pe de altă parte. Nu a fost simplu, dar cu timpul lucrurile au început să se amelioreze. Copilul a început să-și gestioneze mai ușor emoțiile. Au ajuns la concluzia că e bine să se integreze aici, în școală, la muncă. Toți sunt încântați de R. Moldova mai ales pentru că nu răsună bubuituri, iar riscul războiului nu e atât de aproape. De altfel, neliniștea are și laturi pozitive. Aceasta îl face pe om să gândească ce e bine și ce e mai puțin bine…

De obicei, nu vorbim despre război, dar vorbim despre ce pot face ei acum ca să-și reducă neliniștea. Fiecare trebuie să decidă ce poate face aici și acum pentru sine. Noi nu avem influență asupra războiului, dar noi putem controla stările noastre. Mulți trăiesc cu un sentiment de vinovăție, că ei sunt în siguranță, iar apropiații lor sunt în risc. Le spunem că pentru soții lor e mai simplu așa, ca ei să știe că familia lor e în siguranță. Majoritatea vor acasă, dar raționalizează că, la această etapă, pentru toți e mai sigură despărțirea.

Diana Țeberneac, managera Centrului de asistență psihosocială a copilului și familiei „Amicul”: Războiul amplifică dificultățile de comunicare și relaționare între părinți și copii

CNPAC implementează serviciul specializat de asistență psihosocială a copiilor afectați de violență. Ne propunem să le oferim copiilor și părinților/ îngrijitorilor, asistență specializată pentru reabilitarea în urma unei acțiuni de abuz, iar părinților suport în dezvoltarea abilităților parentale. Beneficiari ai serviciilor sunt copii care au fost victime sau martori ai abuzurilor sexuale, a unor acțiuni de violență în familie sau de bullying școlar. Ajutăm și părinții acestor copii să învețe și să-și dezvolte abilitățile de comunicare și interacțiune, să-și poată înțelege copiii, să poată stabili limite și să-i poată disciplina non abuziv. Ne axăm în special pe abordarea familiei ca resursă, astfel încât copiii să nu fie scoși din familie pe motiv de violență.
În această perioadă am avut în asistență și beneficiari refugiați, copii și membri ai familiilor lor, care au fost referiți către Centru Amicul pe motiv că au fost martori sau victime a violenței. Unii copii au fost martori ai exploziilor, ai atacurilor cu bombe și necesită asistență psihologică, pentru ca să depășească avalanșa de frici și emoții care îi afectează.
Totodată, războiul a amplificat dificultățile de comunicare și relaționare între părinți și copii, a acutizat vechile traume, din acest motiv relațiile dintre aceștia au devenit defectuoase și tensionate, părinții deseori manifestând comportamente abuzive (fizice și psihologice). Acestor beneficiari le oferim asistență conform necesităților identificate. Unii vin la Centrul Amicul, altora le acordăm servicii direct în centrele de cazare temporară.

Victoria Gonța, psihologă supervizoare: E mult de muncit ca refugiații să-și trăiască viața în pofida războiului

Cei mai mulți dintre beneficiarii „Pidtrimka” sunt mame și copii. E greu să le explici copiilor de ce au plecat de acasă, de ce au ajuns aici și cât timp vor rămâne printre străini. Copiii adresează întrebări și părinții trebuie să le dea niște răspunsuri și nu contează vârsta lor. Cele mai multe dificultăți mamele le au cu adolescenții. Aceștia intră în zona lor de intimitate și deseori nu le permit părinților să afle ce anume îi deranjează, la ce se gândesc. Ei sunt și foarte emotivi, reactivi, uneori chiar agresivi, își resping părinții. Astfel părinții, pe lângă stresul cauzat de război, mai au și stresul cauzat de comunicarea agresivă cu copiii lor. Echipele noastre muncesc concomitent cu părinții și cu copiii. Am observat că anxietatea părinților e cauzată de incertitudinea în care se află. Niciunul dintre ei nu cunoaște ce se poate întâmpla în viitorul apropiat sau îndepărtat. Vor avea sau nu unde să se întoarcă? Mulți înțeleg că și R. Moldova nu este locul absolut sigur pentru ei, în condițiile acestui război.
Am identificat cazuri suspecte de violență asupra copiilor și acestea sunt referite către Centrul Amicul, în urma cărora refugiații beneficiază de suport. Atunci când se identifică un risc sau o situație suspectă de exploatare, violență, abuz, echipa noastră sesizează inclusiv Poliția și Direcțiile de Asistență Socială și Protecție a Familiei. E mult de muncit ca să reușim, prin intermediul asistenței noastre, refugiații să-și trăiască viața normal în pofida războiului.

Asistența psihosocială se desfășoară în cadrul Serviciul mobil de asistență psihologică și socială în situații de criză umanitară PIDTRIMKA, serviciu creat de Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii (CNPAC), cu suportul financiar al partenerilor „Plan International” și „War Child Holland”.