Minorii de la Penitenciarul de la Goian: între gratii şi libertate

Penitenciarul nr. 10 de la Goian este singura instituţie penitenciară din R. Moldova destinată minorilor. Cei condamnaţi sunt victimele propriilor greşeli, ale indiferenţei asistenţei sociale, a nesupravegherii părinţilor sau lipsei de educaţie la libertate. Aici, au o nouă şansă să-şi reia viaţa de la zero. Fie că pot învăţa repetat disciplinele din şcoală sau pot deprinde o meserie, cel mai important este că, în funcţie de educaţie, pot scrie o nouă filă a vieţii lor.

La 13 km de Chişinău, la marginea satului Ciorescu, îngrădit de jur împrejur cu gard şi sârmă ghimpată, găsim locul de condamnare al minorilor din R. Moldova. Penitenciarul nr. 10 de la Goian este acum casă, şcoală şi loc de muncă pentru 26 de minori de 16-18 ani. Cel mai matur deţinut are 22 de ani şi urmează să iasă la libertate în câteva zile. Deşi a trecut de vârsta majoratului, instanţa de judecată i-a permis să-şi ispăşească termenul de detenţie aici. Ceilalţi minori au fost condamnaţi pentru comiterea unor infracţiuni grave: omor, viol, ameninţare cu arma sau furt.

La intrarea pe teritoriu, un tânăr şi-a pus casca de protecţie şi sudează nişte ţevi. Alături, zeci de ochi urmăresc atent cum prinde formă o poartă de fotbal. Terenul a fost curăţit şi nisipul nivelat. În câteva ore se va juca fotbal, se vor da goluri şi vor fi desemnaţi câştigătorii.

Interiorul blocului nu se deosebeşte mult de aspectul altor instituţii. Aceleaşi scări, uşi şi geamuri, tablouri pe pereţi şi miros de curăţenie. La câţiva metri, apare elementul ce desparte libertatea de închisoare – gratiile.

La libertate flămând sau în detenţie sătul

Majoritatea deţinuţilor provin din familii social-vulnerabile. „Un copil a fost condamnat pentru că a furat din magazin produse alimentare. Nu avea ce mânca, el şi părinţii săi”, povesteşte şefa instituţiei. Liuba mai declară că aceşti copii nu trebuie judecaţi, mai degrabă trebuie tras un semnal de alarmă pentru părinţii care nu-i supraveghează, învăţătorii care trebuie să le asigure educaţia şi asistenţa socială, care ar putea preveni astfel de cazuri. Totodată, şi persoana trebuie să îşi dorească conştient o schimbare. Sărăcia nu este singura problemă. „Sunt persoane care nu fac nimic pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Sunt atât de leneşi, că nici nu vor să lucreze cu ziua: să lucrez cu 150 de lei ziua? Mai bine stau acasă”, se declară indignată conducătoarea instituţiei, Liuba Jignea-Suveică.

Vizităm cantina. Bucătăreasa spune că tinerii sunt hrăniţi mai bine aici, decât ar fi fost la libertate. Lactatele, ouăle, carnea şi peştele sunt incluse în raţia alimentară zilnică. Vrem să discutăm şi cu minorii. Sunt la lecţii.

Educaţia de calitate ajută la integrarea în societate

Cei trei elevi din clasa a VIII-a sunt la lecţia de limba şi literatura română. Analizează poezia lui Grigorie Vieru „Făptura mamei”. Profesoara le explică diferenţa dintre genul liric, epic şi dramatic: „Liric – când autorul îşi exprimă direct sentimentele, epic – indirect, iar în genul dramatic pot fi incluse atât liricul, cât şi epicul”.

Un elev: Dacă o să scriu atâta, caiet n-o să-mi ajungă.

Profesoara: Lasă că îţi fac cadou unul. Versul: „Uşoară, maică, uşoară” cărui gen aparţine?

Elevul: Feminin (râde). Liric, liric.

Ies din cabinet, aud în urmă avertizarea profesoarei către discipoli: „La mine vă uitaţi”.

Zinaida Busuioc le predă minorilor mai bine de trei ani limba şi literatura română. Cam de trei ori pe săptămână. Profesoara susţine că pregătirea elevilor nu este tot timpul reuşită, dar se văd rezultate.

Trei elevi din clasa a IX-a învaţă polinoamele şi fracţiile algebrice, iar alţi patru analizează revoluţia industrială la istorie. Instruirea minorilor de aici nu diferă de a celorlalţi elevi din alte şcoli. Învăţământul e ghidat de aceeaşi curriculă, din limbile străine studiindu-se engleza şi rusa.

Şefa penitenciarului spune că toţi copiii din instituţie trec instruirea gimnazială obligatorie. Instruirea în clasele liceale o fac la propria alegere. „Anul viitor sperăm că va fi şi clasa a XII-a şi va fi prima promoţie care va susţine bacalaureatul într-o instituţie penitenciară”, afirmă Liuba Jignea-Suveică. În acest mod, tinerii care vor susţine bacalaureatul vor avea posibilitatea să depună documentele pentru studii superioare. În diploma de bacalaureat sau în oricare alt certificat care apreciază competenţele celor privaţi de liberate nu se specifică faptul că instruirea s-a desfăşurat în penitenciar. În diplomele claselor gimnaziale şi liceale, la rubrica instituţie de învăţământ, este indicat Liceul „Nicolae Bălcescu”, întrucât predarea orelor se face de cadrele instituţiei respective. În certificatele de instruire profesională figurează şcolile profesionale din municipiu.

Meserii pentru viaţă

Dintre cursurile de instruire profesională, condamnaţii au posibilitatea să însuşească profesiile de bucătar-cofetar, cizmar, lăcătuş auto şi, mai nou, operator în tehnologii informaţionale. „E prima promoţie care învăţă IT, aici, în penitenciar”, spune Liuba Jignea-Suveică. Cel mai scurt curs durează trei luni, cel mai lung fiind cel de lăcătuş auto, desfăşurat timp de doi ani. Mai nou, de la 1 octombrie, va fi iniţiat cursul arta fotografică, iar instruirea va dura jumătate de an.

Pe lângă instruire, există şi activităţi extracurriculare. Sportul e cel mai solicitat. În sala de forţă, tinerii pot alege între lucrul asupra fizicului lor sau tenisul de masă. În alte ateliere băieţii pot învăţa să confecţioneze origami, să brodeze cu mărgeluşe sau să deseneze cu pirograful pe lemn. Cele mai reuşite lucrări sunt vândute la expoziţii. Uneori, Departamentul Instituţiilor Penitenciare, prin intermediul expoziţiilor, vinde toate lucrările, iar banii sunt alocaţi pentru caritate. Alteori, o parte din banii de pe lucrări le revin autorilor, iar cealaltă parte – penitenciarului, pentru întreţinere.

Pe lângă o bibliotecă dotată cu cărţi din diferite genuri literare, începând cu romane de dragoste şi ajungând la aventurile lui Sherlock Holmes, minorii privesc filme documentare, istorice, după care comentează mesajele acestora. Voluntar, ei pot lucra alături de bucătarii de la cantină, ajuta la curăţenie sau la îngrijirea florilor. „Anii precedenţi au fost şi deţinuţi angajaţi de agenţii economici din apropiere. Trebuiau să dezasambleze piesele electronice”, ne spune Jignea-Suveică. Cei care respectă termenul de detenţie, nu au încălcări şi sunt încadraţi în muncă pot fi eliberaţi înainte de termen.

Colaboratorii penitenciarului sunt convinşi că învăţământul de calitate îi va ajuta pe condamnaţi să se integreze mai uşor în societate şi va contribui la dezvoltarea lor intelectuală. Deşi aceştia au studii în domeniul psihologiei, pedagogiei şi jurisprudenţei, instituţia asigură şi consiliere psihologică fiecărui condamnat.

De vorbă cu Petru

Petru este unul dintre minorii care a dorit să discute cu noi. Peste două zile, împlineşte 18 ani, dar şi un an jumătate de detenţie. În acest răstimp a reuşit să înveţe trei meserii: cizmar, frizer şi mecanic auto. Acum, deşi mai învaţă şi profesia de operator în tehnologia informaţiei, spune că cea mai aproape de inimă îi este cizmăria.

Petru asigură curăţenia în penitenciar. Pentru cele două ore zilnice de lucru, este remunerat cu 500 de lei pe lună, bani pe care, deseori, îi transmite acasă sau îşi procură produse din magazinul din zonă. Pe lângă faptul că încearcă să facă nişte bani, orele lucrate îl vor ajuta pentru a mai reduce din termenul de detenţie – şapte ani. Când era la libertate, frecventa orele la şcoală. Mai rar, învăţa. Aici deja s-a apucat să citească. „Colţ Alb” şi „Ion” sunt câteva dintre romanele care i s-au întipărit cel mai bine în memorie. „Ion avea două fete, care îi plăceau de dânsul, sau lui de ele. Una era bogată şi urâtă, alta era frumoasă şi săracă”, ne povesteşte Petru esenţa romanului. El mai spune că dacă era în locul lui Ion, ar fi ales-o din prima pe cea frumoasă, pentru că bogăţia nu duce la bine. Tânărul ne convinge că şi-a învăţat lecţia şi cel mai mult îşi doreşte să fie iarăşi un om liber, integrat în societate şi împlinit.

Pentru foştii condamnaţi ajunşi la libertate este importantă supravegherea. Colaboratorii penitenciarului duc evidenţa fiecărui caz pentru elaborarea unei statistici despre integrarea în societate şi infracţiunile comise de aceştia după primul termen de detenţie. Potrivit şefei penitenciarului, doar în 2016, trei foşti condamnaţi s-au angajat în câmpul muncii. Unul este lăcătuş auto, iar ceilalţi doi muncesc în domeniul alimentar. Cei mai mulţi dintre tinerii care şi-au ispăţit pedeapsa au decis să plece la muncă peste hotare. Totodată, numărul de infracţiuni în rândul minorilor este în creştere. Potrivit datelor DIP, din aprilie 2017, 27 de copii se află în arest preventiv în aşteptarea sentinţei de judecată, 17 dintre aceştia sunt reţinuţi pentru comiterea unor crime grave. Aceleaşi date arată că 17 dintre minori au săvârşit o infracţiune şi după primul termen de condamnare, 10 – mai mult de două, iar 20 de tineri se află încă sub urmărire penală.