Principală  —  Reporter Special  —  Reportaje   —   La Stâna de pe Deal,…

La Stâna de pe Deal, în ajun de Paști, despre oierit modern și provocările de a gestiona o stână în R. Moldova: „Dacă nu copiii, apoi cu siguranță nepoții îmi vor moșteni afacerea”

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

În Săptămâna Patimilor avem grija procurării unui miel cu costurile de rigoare, ce cresc an de an în ajunul celei mai mari sărbători a creștinătății. Mielul înseamnă pentru noi tradiție cu rădăcini străvechi, mai ales în zona Balcanilor, unde tradițional localnicii s-au ocupat cu oieritul. 

Andrei Țurcanu, medic veterinar de la Zorile, raionul Orhei, de la începutul anilor 2000 are o fermă modernă, căreia i-a dat și un nume – „Stâna de pe Deal”. Aceasta are sală de muls mecanizat în locul cunoscutei strungi, iar locul mioarelor de rasă tradițională l-au luat cele de rase concepute în străinătate. Aici, cercetării îi este atribuit un rol primordial, iar locul colibei a fost substituit cu o încăpere locuibilă, unde este nelipsit dușul, Wi-Fi-ul și cearșaful alb. 

Despre oportunitățile pe care le poate oferi un prag de faliment

Andrei este medic veterinar cu colegiu și cu facultate, dar și cu o carieră destul de reușită pe vremea colhozului, în care a fost șef de fermă. Inițiativa privată a fost pentru el o descătușare – măcar crește ce vrei fără să te încurce cineva. De ovine nici vorbă la început, or colhozurile din centrul republicii s-au ocupat doar cu creșterea porcinelor și bovinelor. Anume creșterea porcinelor era să-l bage în necaz – a împrumutat bani de la bancă în valută, când un dolar costa 4,5 lei, dar la achitare, datoriile trebuiau întoarse la un curs de 14,5 lei pentru un dolar. Atunci, cineva l-a sfătuit să viziteze satul Maximovca, unde se află o stațiune de cercetare zootehnică în domeniul creșterii ovinelor și caprinelor de rasă. De acolo a procurat trei berbeci de rasă Karakul și 23 de femele tinere. Ba mai mult decât atât, savanții de acolo i-au oferit tot sprijinul dezinteresat, sprijin și monitorizare care nu lipsește nici după 22 de ani de activitate. 

Andrei Țurcanu

În rezultat, producția de lapte a crescut de două ori. După 10 ani a vizitat Bulgaria, unde a fost la un seminar. A găsit printre cele 32 de rase autohtone și altele două – Assaf și Awassi, elaborate de zootehnicienii israelieni, pe care le-a cumpărat pentru ferma sa. Are acum în fermă 220 de capete de aceste două rase, care i-au mărit cantitatea producției de lapte de trei ori. Animalele de rasele Assaf și Awassi au un avantaj care nu trebuie neglijat – le lipsesc glandele de secreție a transpirației, astfel, cărnii îi lipsește mirosul „de oaie”, din care cauză  unii consumatori au disconfortul de a o consuma. 

La Stâna de pe deal Andrei a implementat, acum 20 de ani, mulsul mecanizat. Brânza o prepară cu utilizarea a trei regimuri de temperatură, iar cumpărătorul procură brânza în căldărușe din plastic. 

Păstorire sub osânda vremilor 

Andrei nu a dorit să intre în amănunte despre problemele pe care le are cu angajații, remarcând că acum este greu de găsit un cioban bun, pentru că multă lume este plecată la muncă peste hotare. Cu amănunte despre problemele stânii pe care a avut-o, mi-a vorbit un cuplu deja în vârstă de la Isacova – Dumitru și Eugenia Guzun. Cei doi au venit la  Andrei să cumpere miei sacrificați. În timp ce așteptau mieii, soții Guzun și-au amintit, cu ochii în lacrimi, despre experiența lor.

„Am avut stână mai bine de 20 de ani, dar cu ciobanii am avut mari necazuri. Predispuși să bea pe nemăsurate, mi-au pierdut oi și miei, am zeci de istorii cum soțul reușea să-i găsească. Nu am cruțat venitul pentru un salariu bun pentru ei. Dar ne-a făcut să ne dezicem de oi o nenorocire care nici într-un film de groază n-o vei vedea. Într-o dimineață, soțul intrând în casa unde înnoptau cei doi ciobani, l-a găsit pe unul decedat deja, iar pe celălalt în comă, care nu și-a mai revenit, deși medicii de la Salvare au încercat să-l resusciteze. Au băut un surogat pe care numai ei știu unde l-au găsit! Și atunci ne-am decis să vindem turma! Cum o scoate la capăt Andrei – doar el știe, că nu se mai destăinuie nimănui”, ne-a povestit laconic, dar convingător, Eugenia Guzun. 

Salariu de 15 mii de lei lunar pentru un cioban

Andrei ne spune că în obligațiile ciobanului intră igienizarea încăperii, mulsul, dar și păscutul, care conform tradiției, va începe doar după Ziua Sfântului Gheorghe. Adică, angajatul nu are grija ciobanului de altădată. Hrana, cazarea – toate i le asigură proprietarul. Salariul pentru fiecare din cele 8 luni de lactație a turmei constituie circa 15 mii de lei lunar. Andrei crede că este un salariu bun, iar din observațiile de la fața locului, persoanele angajate la el par să-și prețuiască locul de muncă. 

Din cauza lipsei de brațe de muncă, adică a ciobanilor cu abilități, numărul de stâne sătești este în continuă descreștere. În lunca Răutului, odinioară loc tradițional pentru întreținerea ovinelor, numărul stânelor s-a micșorat de trei ori față de 2013, iar numărul de capete de ovine, conform raportului Centrului de Statistică Telenești, s-a micșorat cu peste 40% în ultimii 5 ani. 

Costul unui kilogram de carne de miel este de 140 de lei, dar Andrei  crede că în ajun de Paște și până la Blajini mielul ar putea adăuga în preț. „Prețul nu crește din capriciul nostru. În acest cost este introdus prețul furajelor, motorinei, a tarifului la electricitate. Dar necazul cel mai mare este că avem ovine puține în republică – vreo 600 de mii de capete la o populație de 2,5 milioane. Și apoi, nu mai este rentabil să ții 10 capete de oi. Ai procurat două-trei căldărușe de plastic cu greutatea de 5 kg, astfel, cât de scump nu ți-ar părea, dar este mai ieftin decât să fii argatul duzinei de oi care generează mai mult gunoi în jurul casei”, este de părere Andrei Țurcanu.

Într-un fel, Andrei își are mecanizate aproape toate procesele de muncă. Are două tractoare, utilaj de balotat, dar și alte agregate. Bineînțeles, familiarizarea cu cercetarea în zootehnie și  implementarea noilor tehnologii nu încetează. „Știți ce mă îngrijorează cel mai mult? Faptul că la Stațiunea de cercetări în domeniul zootehniei ovinelor și caprinelor de la Maximovca savanții au deja o vârstă respectabilă. Pentru ei munca este o stare a sufletului, dar tineri în locul lor nu mai sunt. Iată aici este osânda păstoriei!”, ne spune cu amărăciune Andrei. 

Cine pleacă și cine vine la Stâna de pe Deal?

Andrei nu ar fi reușit să aibă grijă de afacere dacă nu era soția sa, Elena Țurcanu. Ea lucrează zi de zi, începând cu ora 5 dimineața, deja de peste 20 de ani. Are responsabilitatea procesului de fabricare a brânzeturilor, proces  în care trebuie de respectat trei regimuri de temperatură, tehnologie adusă de dincolo de hotar, dar cu calea grea a experienței aici, acasă. Partea cea bună a lucrurilor este că producția fermei numită „Stâna de pe Deal” demult nu se mai vinde la piață – clienții permanenți o procură chiar din curtea casei, dovadă că nimeni n-a plecat dezamăgit niciodată de la Zorile.

Soții Țurcanu au trei copii care au plecat care și încotro. Fiul Ion a studiat mai întâi „la buget” la medicină veterinară, apoi după un an a abandonat studiile. Convins de către tatăl său, n-a îndrăznit să-i iasă din cuvânt și a mai dat documentele la facultatea de zootehnie, dar după un an iar a abandonat studiile și a plecat la Paris, unde lucrează electrician. 

„Spre necazul meu, m-a sunat chiar de la Paris, lăsându-mă fără puterea de a mai spune ceva. Mare mi-a fost speranța că o să vină la locul meu. Mai întâi a absolvit ca și mine Colegiul de la Brătușeni, dar n-a dorit nici în ruptul capului să învețe la Universitatea Agrară, nici la staționar, nici zootehnie la secția fără frecvență. Mult timp nu pricepeam de ce a făcut-o, fiindcă era atașat de casă, de afacerea noastră. Precum era să aflu, proza vieții s-a dovedit a fi de moralnică învățătură – fiul meu nu putea suferi situația când studenții strângeau bani să-i pună în matricolă cadrului didactic. Nu am avut ce să-i spun, fiindcă la vremea studenției mele așa ceva nu putea să se întâmple nici în cel mai  rău  vis. Plecăm de două ori pe an împreună cu soția să vizităm Parisul tulburător, pentru că acolo îmi sunt nepoții. Acum am de la cei patru copii opt nepoți!  Și apoi știu – dacă nu copiii, apoi cu siguranță nepoții îmi vor moșteni afacerea”, este de părere Andrei Țurcanu.

Ferma „Stâna de pe Deal” participa înainte la tot felul de festivaluri, prezentări de animale  organizate la Orhei. Era un primar la Pelivan, pe nume Ion Gamarț, care organiza un festival național dedicat începerii sezonului oieritului, dar de trei ani asemenea activități nu mai organizează nimeni. În amintirea acelor evenimente, Andrei Țurcanu a lăsat pentru cititori două rețete culinare.

Rețete de bucate păstorești de la Stâna de pe Deal 

Mămăligă boierească 

Într-un ceaun aflat la foc deschis, cu apă în clocot, se presară făină de porumb de măciniș mășcat, după care se amestecă, apoi se adaugă lapte, care trebuie să fie în proporție de 50 la 50 cu apa. Se mai adaugă puțin unt, iar înainte de a fi scoasă de pe foc, în  mămăligă se mai adaugă câteva ouă crude și se amestecă bine. După ce este scoasă de pe foc, mămăliga trebuie lăsată câteva minute să se maturizeze nițel cu capacul acoperit. Este răsturnată pe un fund de lemn și tăiată cu ață. Dacă i se adaugă zahăr, e leit cozonac din porumb – adorat de către brazilieni.

Shurpa ca la Zorile

Carnea de ovină se călește la foc puternic într-un ceaun, după care uleiul se aruncă. Se toarnă ulei proaspăt, în care se  prăjește ceapă, morcov, ardei bulgăresc alias ardei dulce, după care se pune carnea, se adăugă apă, se elimină spuma, după care se adaugă ingredientele care dau gust: ardei iute, coriandru, piper negru, frunze de dafin. Carnea unui animal cu vârstă mai mare de un an dă un gust deosebit zemii dacă este ținută mai mult la fiert sub un foc domol.