La aniversarea ZdG, din satul cu cei mai mulți abonați: „Vă rugăm să nu vă vindeți”

În fiecare zi de joi, ZdG ajunge în 225 de familii din satul Peciște, Rezina. În ajunul aniversării a 17-a de la lansarea ZdG, am decis să plecăm la Peciște, ca să ne cunoaștem mai bine cititorii. Revenind la Chișinău, am înțeles că noi, jurnaliștii, și ei — cititorii ZdG, suntem la fel — curioși, vigilenți și dornici de adevăr. 

Peciște se află la distanța de aproximativ 70 de kilometri de Chișinău. Atestat oficial în anul 1470, astăzi, satul găzduiește peste 2 000 de locuitori, principala ocupație a cărora este agricultura și comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate.  

Primul popas îl facem la Oficiul poștal. Ecaterina Vițălar e poștașă, iar Anton Batog e șeful Oficiului Poștal. Mai bine decât ei doi, nimeni nu cunoaște cititorii din sat. Ecaterina acceptă să ne conducă la câțiva dintre ei. 

Emilia Gogu are cu ce se lăuda. E profesoară de matematică, tocmai de aceea vorbește mai mult în cifre. 

„43 de ani am predat matematica în școala din sat. 28 de ani am fost directoare pentru instruire, dar niciun an nu am scăpat – mereu aveam clasă. Eu lăsam gospodăria și alergam la școală. Am avut noroc de soțul meu, Dumnezeu să-l ierte. Nu că ideal, dar super ideal era – tot satul știe, întrebați, dacă nu credeți”, povestește femeia cu mândrie. 

„În fiecare zi de joi, fac ce fac și tot vin la cutia poștală”

A abonat-o la ZdG o fostă elevă. 

„Mie-mi era de ajuns publicația noastră, „Cuvântul”, însă acolo tot apăreau articole și din ZdG, și-mi făceau cu ochiul. Asistenta medicală superioară de la punctul medical e eleva mea, maladeață (bravo, n.r.) și ea. Toți elevii mei îs maladeți, iaca și Catiușa. Și m-a abonat eleva asta. Și mi-a plăcut. Și de atunci, merg înainte, dar nu vă spun de câți ani, pentru că o să credeți că-s veche”, râde într-o veselie Emilia.    

Și de atunci, în fiecare zi de joi, face ce face, și tot vine la cutia poștală. 

„Mă gândesc dacă Catiușa o să mi-l aducă azi ori mâine, dar ea-i de treabă și mi-l aduce azi, adică joi”, spune femeia. Și tot joi îl citește, iar vineri – poate să-l recitească. 

Are și un ritual aparte de citire.

„Mai întâi de toate citesc „Scrisoarea săptămânii”, după care o citesc pe Aneta Grosu, pe Alina Radu și pe Petru Grozavu. Și pe urmă le iau la rând”, spune cititoarea.   

Cea mai mare satisfacție o are atunci când citește „articolele despre scheme de corupție, deconspirare, bandiți, interese” și nu se oprește aici – le spune mai departe, „pentru că asta e menirea profesorului”, punctează cititoarea. 

„Familia e Gogu, iar eu am fost pedagog. Ap’ nu e destin? Ziceți și voi”, ne întreabă femeia. 

Și pentru că ești ceea ce citești, Emilia Gogu spune franc: 

„Nu mă milogesc pe lângă nimeni. Nu vorbesc pe nimeni pe la spate, ci îți spun verde în ochi tot ce am de spus. Și, totuși, dacă te-am căpătat că nu ești drept – ai pârlit-o”, spune femeia. 

Redacția ZdG este identificată cu echipa care „spune adevărul”, motto-ul de viață al Emiliei Gogu este – „Doar pentru dreptate, doar pentru dreptate!”, triumfă femeia. 

La ai săi „27 de ani”, cum spune ea, femeia radiază de energie și poftă de viață și nu se lasă bătută nici în fața coronavirusului. 

„Nu-i înțeleg pe cei care nu vor să se vaccineze. Eu cred în știință, așteptam mai repede să apară, iar când a apărut, fix ca în filmul rusesc „Операция Ы”:

— Cine e inamicul coronavirusului?

— Eu!

— Cine nu se teme de vaccin?

— Eu!

— Cine se vaccinează?

— Eu!” – râde copios femeia. 

Și dacă tot Catiușa e pe loc, Emilia Gogu o întreabă: 

— Câți ani are mama ta? A atins 90?

— 91 chiar.

— Ooo, să nu fie de deochi. O să vin la tine într-o seară să dau mâna cu dânsa, să o ajung, plănuiește femeia. 

„Țineți-o tot așa, iar dacă puteți și mai bine – dați-i foială înainte”

Tot la 90 ne urează și nouă, celor de la ZdG, să ajungem. 

„Țineți-o tot așa, iar dacă puteți și mai bine – dați-i foială înainte”. 

„Sunteți tineri, sunteți deștepți, sunteți super”, spune de parcă ar recita o poezie. 

„Totuși mi-e inima tângă că ziarul nostru (Cuvântul) s-a pierdut”, spune cu tristețe cititoarea. 

„Mult suflet mai aveau și fetele, și băieții de acolo. Făceau un lucru bun de tot împreună cu Tudor Iașcenco, dar dacă viața asta-i …”. 

*Săptămânalul „Cuvântul” și-a sistat activitatea odată cu trecerea în neființă a lui Tudor Iașcenco, fondatorul și directorul publicației.

Cititoarea vede și o soluție potrivită pentru încurajarea redacțiilor. 

„Oamenii care au posibilitate financiară, să ajute mai mult”. Tace și apoi adaugă: „dar poate și noi – pensionarii. Iată eu aș dona pentru ca ziarele să existe”, susține Emilia Gogu.

Pensionarii să doneze bani pentru ca ziarele să existe…

La final de discuție, Emilia Gogu o mai iscodește pe Catiușa.  

„Eu pun capul pentru ZdG”

„— Sunt vreo sută de abonați la noi în sat?

— Sunt chiar 225 de abonați.

— Ooo, noi suntem primii pe raion. Eu pun capul pentru ZdG”, râde zgomotos. 

„Mă duc, mă duc în grădină că m-am lăudat și v-am lăudat destul„ și așa ne invită să-i trecem pragul și când a împlini „28 de ani”. 

A fost o plăcere să o cunoaștem pe Emilia Gogu. Am făcut schimb de numere de telefoane și am promis că ne vom revedea. 

Mai departe, Ecaterina ne conduce la Alexandru Chiabur. Bărbatul e vânzător la unul dintre magazinele nespecializate din sat. De cum intrăm, bărbatul ne analizează minuțios și imediat după ce ne răspunde la salut, Alexandru zice: „Oamenii ăștia-s din gazetă, eu îi cunosc”. 

Bărbatul spune că se informează din mai multe surse, că doar așa poate ajunge „la miezul adevărului”.

„Eu abonez „Ziarul de Gardă”, „Cuvântul” și chiar „Комсомольская правда”, căci vorba ceea – Ține-ți inamicul aproape”. 

„Le iau pe toate, le citesc din scoarță în scoarță și apoi fac comparație”, după care Alexandru ajunge la concluzia:

„Ziarul de Gardă” și „Cuvântul” – adevăr despre prezent, trecut și viitor, iar „Комсомольская правда” – manipulare pentru toate timpurile”, spune bărbatul. 

Citește de când se știe. „Îmi place să fiu informat despre tot ce se petrece în țară, în lume, pe toate domeniile – juridic, economic, social, politic, iar în ziar le găsesc pe toate”, spune Alexandru. 

Și citește pe tot parcursul zilei, căci ziarele sunt pe masa de lucru, lângă cântar și cum se ivește timp liber după cumpărători, vânzătorul iar citește. 

„Vă mulțumim că ați gândit această gazetă”

„Eu nu pierd vremea, trebuie să câștig ceva cât stau și iată – citesc”, după care bărbatul împărtășește informația și cu vânzătorii care-i trec pragul. 

„La mine vine lume peste lume. Numai aflu ceva, deodată și pun în discuție. Ați auzit? Ați văzut ce scrie ZdG?”, ne spune cititorul.  

Alexandru are și rubrici preferate. 

„Sunt foarte utile rubricile unde experții își expun părerea și articolele celea mari despre cele mai răsunătoare fapte din țară”, citește, analizează, după care se gândește în sinea sa. 

„Oare ei, corupții, după ce se văd în ZdG nu-și zic: „Măi, am greșit, trebuie să mă îndrept”, se întreabă retoric Alexandru. 

„Eu citesc tot – și știrile locale, și internaționale, și reportajele, ajung chiar și la anecdote. Și nu trec cu vederea nici ultima pagină – despre literatură, artă, muzică. Nu-mi scapă nimic, să știți”, ne convinge cititorul. 

Tot din ziar a aflat despre aniversarea din acest an.

„Știu, știu că împliniți 17 ani. Știu și despre concurs.  Eu doar v-am spus că citesc”. 

„Vreau să vă știu sănătoși și mereu să munciți în acest tempou. Să mergeți tot așa, că mergeți drept și se poate chiar și mai apăsat”, sugerează Alexandru.    

„Vă mulțumim că ați gândit această gazetă”, încheie Alexandru. 

Familia Racu a aflat demult despre ZdG, la Gara de Nord din capitală. Ștefan Racu l-a cumpărat de la un chioșc, i-a plăcut și de atunci îl tot abonează. Și în această familie se citea și Cuvântul, și Ziarul de Gardă – de la început până la sfârșit, precizează Ștefan Racu. 

„Noi suntem patrioți adevărați. De la Marea Adunare Națională luptăm pentru dreptate și neam”, spune Iuliţa Racu. 

„Vă rugăm să nu vă vindeți. Vă rugăm ca măcar voi să nu manipulați”

„Dodon are canalul lui, Voronon are canalul lui și spală ochii la lume. Noi de asta avem nevoie de ZdG. Lumea care înțelege, se informează din mai multe surse, dar care nu prea înțelege – cad în prăpastia falsurilor”, crede Iuliţa. 

Tot ea ne sugerează, ca peste ani, ZdG să dețină și o televiziune. „Tare bine ar fi să fiți și la televizor, căci majoritatea oamenilor știu doar de cele trei canale, dar iată voi sunteți necesari”, spune cititoarea. 

„Vă rugăm să nu vă vindeți. Vă rugăm ca măcar voi să nu manipulați”, ne îndeamnă cititoarea. 

ZdG este inamicul corupției. Iuliţa Racu spune că după atâtea articole despre corupție și injustiție, așteaptă și alte articole. 

„Vreau să citesc și despre confiscarea averilor de la cei care fură. Aceasta este necesar pentru ca oamenii noștri să rămână acasă”, spune femeia.

Fiind vânzătoare la un alt magazin din sat, Iuliţa cunoaște viața satului. 

„Chiar astăzi am vorbit cu doi băieți. Au revenit de peste hotare doar ca să-și ia nevestele și copiii și să plece. Unul pleacă spre Canada, alta – spre Germania. Iată trista realitate a corupției”, subliniază femeia. 

„Mereu se găsește de lucru pentru voi”

Ștefan Racu ne sugerează să abordăm mai mult subiectele juridice, căci populația se confruntă cu diverse situații în care se cere cunoaștere juridică. 

„Vă doresc să fiți sănătoși și să munciți, că mereu se găsește de lucru pentru voi”, ne urează Ștefan. 

Petru ne spune că nu reușește să citească ziarul imediat cum apare, ci îşi rezervă ziua de duminică pentru informare. 

„Dimineața ies la 5 din casă și intru după ora 24. Nu am timp, dar iată duminica citesc, analizez, întorc pagina înapoi”, povestește bărbatul. 

„Prefer ziarul, nu televizorul, căci ziarul nu are interes să ne amăgească, pe când la televizor – fiecare cu interesul său”, vorbește Petru despre sursele media afiliate politicienilor. 

Alexandru Galbură  spune că de curând a venit în rândul cititorilor ZdG, dar deja a reușit să-l îndrăgească. 

„Îmi place politica, îmi place să aflu despre mișcările șmecherilor, dar voi spuneți realitatea așa cum este”. 

Bineînțeles, ne-a felicitat și Alexandru Galbură și ne-a sugerat să mărim numărul paginilor. 

„Noi suntem mai vechi, mai ruginiți, tocmai de aceea ar fi de dorit să mai scrieți și niște sfaturi utile, sfaturi casnice. Cred că ne-ar ajuta mult”, mai adaugă Alexandru. 

Anton Batog e omul care, deși are alergie la hârtie și vopsea tipografică, de patru ani lucrează în cadrul Oficiului Poștal din Peciște. Bărbatul ne convinge de faptul că și poștașii citesc ziarele. 

„Să rămâneți în inimile cititorilor pentru încă mulți, mulți ani”

„Noi suntem primii care aflăm noutățile și primii care discută despre corupți”, susţine bărbatul. 

„Vă dorim prosperitate și cititori fideli. Să rămâneți în inimile cititorilor pentru încă mulți, mulți ani”. 

Ecaterina Vițălar, poștașa, trăiește sentimente contradictorii. Pe de o parte, se bucură că satul Peciște este lider la numărul de abonați, iar pe de altă, se gândește cum le va împărți pe toate. 

„225 de ziare – trebuie timp pentru a le duce la casele oamenilor. O să-mi ia cam trei zile să le împart pe toate”, precizează femeia.   

Astăzi, 29 iulie, ZdG împlinește 17 ani de activitate. ZdG este un săptămânal independent din R. Moldova, lansat la 29 iulie 2004, ca ediție de presă dedicată jurnalismului de investigație, care publică articole de demascare a actelor de corupție și de violare a drepturilor omului. În acest an, tirajul ZdG este de 11 500 de abonați – cel mai mare printre edițiile de limbă română care apar în R. Moldova.