Ghidul reporterului pentru investigarea crimei organizate: Spălarea banilor și criminalitatea financiară
Acest capitol a fost scris de Paul Radu, cofondator și șef de inovație la OCCRP. Autorul a fondat organizația în 2007, împreună cu Drew Sullivan. Dânsul coordonează proiectele majore de investigație ale OCCRP, evaluează posibilitățile de extindere regională și dezvoltă noi strategii și tehnologii pentru a expune crima organizată și corupția la nivel transfrontalier.
Majoritatea infractorilor pe care i-am investigat în ultimele două decenii ar fi putut fi unii dintre cei mai dibaci antreprenori din lume. Ei au avut abilitățile necesare: inventivitate, creativitate, gândire rapidă, motivație, abilitatea de a interacționa cu alții și a conduce, precum și o atracție naturală, dacă nu misterioasă, de a risca. Mulți dintre ei ar fi putut fi la fel ca Elon Musk în lumea afacerilor legale, dar au ales în schimb crima, iar aptitudinile lor i-au transformat în unii dintre cei mai periculoși și toxici oameni de pe planetă.
Ei sunt ambițioși și planurile lor de afaceri sunt simple – mai multe victime, mai mulți bani. Iar viața lor este mai ușoară, pentru că majoritatea infractorilor barosani operează cu impunitate la scară continentală sau chiar globală, unde nu au un dușman real, deoarece aplicarea legii este în general limitată de frontierele și interesele naționale.
Înțelegerea modului în care infractorii își organizează afacerile și identificarea erorilor pe care aceștia le fac sunt procese esențiale atunci când investigăm crima organizată la nivel înalt și corupția.
Partea întâi: cum funcționează
Modele financiare ale criminalității
Din cauza complicațiilor legate de grupările infracționale transnaționale, lupta împotriva criminalității organizate este lăsată în mare parte la latitudinea jurnaliștilor și activiștilor care pot colabora transfrontalier și pot lucra în interes public. Dar sunt puține instituții media care doresc să se ia la harță cu una dintre cele mai serioase amenințări de pe planetă și, de obicei, ele au resurse limitate. Vestea bună este că reporterii de investigație și-au dat seama odată cu apariția colaborărilor transfrontaliere că criminalitatea este în multe privințe o marfă și urmează modele, ceea ce facilitează identificarea și expunerea ei. Pe scurt, dacă o schemă infracțională funcționează într-o țară sau într-o regiune, același model infracțional va fi exportat și în alte părți ale lumii. Este important să înțelegem schema penală și trăsăturile ei pentru a urmări eficient banii și pentru a-i opri pe infractori să facă afaceri ca de obicei.
Trebuie să înțelegem cum acționează infractorul pentru a investiga și a dezvălui în mod eficient activitățile ilegale ale acestuia. Deci, să trecem mai întâi în revistă principalele instrumente folosite de infractori pentru a fura, ascunde și investi banii. Apoi, în a doua parte, vom arunca o privire la unele dintre cele mai bune instrumente și idei pentru a investiga și expune infractorii.
Infractorii, atât novicii, cât și profesioniștii, au la dispoziție o infrastructură regională și globală care este construită și întreținută continuu de ceea ce noi, cei de la Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP), numim „industria serviciilor criminale”. Din această infrastructură fac parte zeci de avocați, bancheri, contabili, registratori de companii, hackeri, companii de management al reputației și mulți alții care fac bani pe seama crimelor și ajută infractorii să investească banii murdari. Deci, care sunt principalele elemente ale unei infracțiuni financiare?
Companiile de tip offshore
S-au scris multe despre industria financiară offshore și companiile obscure care permit infractorilor să fure pe ascuns și să transfere sume impunătoare de bani în diferite jurisdicții. Proiecte precum Offshore Crime, Inc., Panama Papers și altele au adus în centrul atenției această industrie ilicită de spălare a banilor, iar colaborările ample ulterioare, cum ar fi proiectul în curs de desfășurare al OCCRP OpenLux, a scos în evidență faptul că multe țări fără ieșire la mare, cum ar fi Luxemburgul, oferă sau au furnizat același nivel de confidențialitate ca și jurisdicțiile offshore tradiționale.
Înțelegerea modului în care infractorii își organizează afacerile și identificarea erorilor pe care le fac sau au fost forțați să le facă sunt procese esențiale atunci când investigăm crima organizată la nivel înalt și corupția.
Interpușii
Crima organizată trebuie să se ascundă în spatele altor identități – interpușii, astfel încât companiile offshore să poată furniza confidențialitatea necesară pentru tranzacțiile lor. În investigațiile noastre la OCCRP am identificat trei tipuri de interpuși: inconștienți, semi-conștienți și acoliți.
Interpușii inconștienți sunt persoane ale căror identități au fost furate (uneori prin furt de informații la scară largă de la furnizorii de servicii de internet) și care habar nu au că numele lor este folosit pentru a înregistra o companie sau pentru a deschide un cont bancar. Interpușii semi-conștienți își împrumută actele de identitate în schimbul unor sume mici de bani, dar fără a fi conștienți de adevărata amploare a activităților criminale ale companiilor sau a tranzacțiilor făcute din numele lor. Interpușii acoliți, după cum sugerează și numele, sunt pe deplin conștienți de schemele infracționale la care participă și obțin o parte din profit. Știind ce tip de interpus este implicat într-o schemă criminală, reporterul de investigație poate decide ce pași trebuie să urmeze ca s-o dezvăluie.
Băncile
În ciuda apariției recente a produselor inovatoare în sectorul financiar, cum ar fi criptomonedele, băncile rămân a fi o parte importantă a sistemelor financiare mondiale. Acestea sunt ținte obișnuite pentru crima organizată, care încearcă să se infiltreze și să profite de sectorul bancar în diverse moduri. Ca și în cazul interpușilor, unele bănci sunt pe deplin complice, unele nu sunt conștiente, iar unele par nepregătite și poate nu doresc să oprească fluxul de fonduri infracționale prin conturile lor.
Sistemul bancar este format dintr-o multitudine de bănci mici, mijlocii, mari și filialele acestora. Este important să subliniem faptul că băncile mici pot adera la sistemul financiar global doar dacă deschid conturi bancare corespondente în bănci mai mari care asigură accesul la transferuri bancare la nivel mondial. Am investigat multe bănci mici și chiar mijlocii care erau deținute și gestionate integral sau parțial de infractori, dar ele se bazau pe cele mai importante bănci din lume pentru a trimite și a primi sume mari de bani murdari. Infractorii șmecheri și-au dat seama cu mult timp în urmă că la fel cum organele de drept sunt adesea limitate în acțiuni de constrângeri jurisdicționale, la fel lipsește cooperarea între bănci și că sistemele de conformitate financiară sunt orientate spre identificarea unui număr mic de indivizi sau tranzacții suspecte. FinCENFiles a dezvăluit modul în care băncile nu pot identifica operațiunile mari de spălare a banilor. Criminalii au folosit acest lucru în avantajul lor, prin direcționarea sumelor mari de bani prin numeroase bănci și conturi bancare, astfel încât nicio bancă să nu poată avea o imagine clară a operațiunilor masive ale acestora de spălare a banilor.
Contractele și facturile false
Pentru a realiza scheme de spălare a banilor pe scară largă, criminalii folosesc documente falsificate, contracte și facturi false care sunt anexate la tranzacțiile bancare ca documente justificative. Aceste facturi fictive certifică pe hârtie că o încărcătură, să zicem, de computere, a fost vândută de la compania offshore A către compania offshore B. Dar, de fapt, nu are loc nicio tranzacție reală, chiar și atunci când banii trec prin conturile bancare. Această practică ilicită este numită spălare de bani bazată pe comerț și ar putea reprezenta cea mai mare parte a acestui tip de criminalitate financiară la nivel mondial. Este evident imposibil pentru un agent de conformitate bancară să verifice conținutul fiecărui container de transport maritim asociat cu o tranzacție financiară – iar crima organizată mizează pe asta.
În alte cazuri, documentele false anexate tranzacțiilor bancare certifică împrumuturi și servicii fictive cu același scop.
Secretul spălării eficiente a banilor implică oferirea acestor patru componente ca și pachet complet grupărilor criminale și politicienilor corupți. De fapt, industria serviciilor infracționale deține chiar și ghiduri privind comiterea fraudelor – seturi de instrucțiuni privind modul de implicare a companiilor, conturilor bancare, interpușilor și facturilor false, fără a atrage atenția autorităților de reglementare bancară sau a organelor de drept. Mai jos este un exemplu dintr-un ghid de spălare a banilor promovat de o bancă din Letonia și descoperit de OCCRP. Banca îi sfătuia pe clienți următoarele:
„Condițiile de livrare specificate în contract sau factură ar trebui să fie realiste: atunci când specificați bunurile, trebuie să vă gândiți cum vor fi „expediate” (greutatea încărcăturii, volumele, adresa fabricii de producție, tipul de transport – rutier, feroviar sau naval). În cazul „transportului” de mărfuri în volum sau de dimensiuni foarte mari, vă rugăm să specificați o fabrică în apropierea căii ferate sau a portului.”
La OCCRP noi numim aceste sisteme de spălare a banilor la cheie „spălătorii” (landromate). Acestea acționează ca vehicule financiare universale și sunt de obicei înființate de o bancă sau de o altă companie care oferă servicii financiare cu intenția de a ajuta clienții să spele „roadele” crimei, să ascundă proprietarii activelor, să deturneze fonduri de la companii, să facă evaziuni fiscale și să evite restricțiile monetare sau să mute bani în jurisdicții offshore. OCCRP a inventat acest termen în 2014 în investigația sa „Spălătoria rusească”.
O spălătorie este echivalentul financiar la nivel global al browser-ului TOR care le oferă utilizatorilor anonimatul deplin pe internet. Spălătoriile permit oamenilor să divizeze banii spălați între diferite bănci, astfel încât, la fel ca și în cazul TOR, confidențialitatea să fie păstrată, așa încât nicio instituție să nu aibă o imagine completă a ceea ce se întâmplă.
Spălătoriile sunt compuse din companii împrăștiate în întreaga lume care par independente, dar sunt de fapt controlate de o singură entitate – de obicei, de o bancă. Procesul de spălare începe atunci când un client transferă bani către un nod din rețea, adesea folosind documente false care arată că un bun sau un serviciu a fost cumpărat sau vândut. De acolo, banii sunt parcelați către celelalte noduri, însoțiți de documente false. În cele din urmă, banii sunt trimiși către o companie offshore sau către o altă destinație aleasă de client (minus un comision pentru operatorii spălătoriei). Proprietarul și sursa banilor se pierd în numărul amețitor de tranzacții, făcându-i aproape imposibil de identificat, chiar și de către organele de drept. (Pentru mai multe informații despre cum funcționează spălătoriile, consultați întrebările frecvente despre spălătorii ale OCCRP.).
Un exemplu elocvent despre cum spălătoriile pot ocoli controlul celor mai mari bănci din lume a fost relevat într-un document intern al Deutsche Bank, care detaliază eșecul băncii de a detecta Spălătoria rusească care a manipulat infrastructura sa financiară globală.
Studii de caz
Sunt multe exemple care ilustrează cum crima organizată manipulează sistemele financiare ale lumii. Deși următoarele trei exemple sunt din trei regiuni geografice diferite, modelul se repetă și implică toate sau unele elemente ale conspirației „Spălătoria rusească” descrise mai sus.
Spălătoria azeră și „Jihadul economic” anti-sancțiuni al Iranului
Spălătoria azeră a permis în primul rând elitelor din Baku (Azerbaidjan) să mituiască politicienii europeni și să deturneze sute de milioane de dolari din țară. Dar OCCRP a descoperit că această mașină de spălare a banilor a fost folosită și de Iran, pentru a ocoli sancțiunile americane și europene, cu ajutorul unui grup infracțional organizat condus de interlopul azer Reza Zarrab, foarte apropiat de președintele turc Recep Tayyip Erdogan. Spălarea banilor realizată de Zarrab a avut toate elementele clasice enumerate mai sus și s-a transformat într-un scandal geopolitic între Turcia, SUA și Iran, arătând cum crima organizată prosperă în vremuri de neliniște și poate exploata neînțelegerile politice.
Spălătoria Troica a format un sistem financiar complex care le-a permis oligarhilor și politicienilor ruși de rang înalt să-și investească în secret milioanele câștigate ilegal, să facă evaziuni fiscale, să achiziționeze acțiuni la companii de stat, să cumpere proprietăți imobiliare în Rusia și în străinătate și multe altele.
Spălătoria Troica a fost gândită pentru a ascunde oamenii din spatele acestor tranzacții și a fost descoperită de OCCRP și partenerii săi în urma analizei atente a datelor și investigațiilor temeinice. Ancheta a implicat una dintre cele mai mari scurgeri de informații bancare – aproximativ 1,3 milioane de tranzacții de la 238.000 de companii.
Mai jos puteți viziona un filmuleț explicativ la acest subiect.
Dezvăluirile privind Spălătoria Troica au pornit de la analiza unui set mare de tranzacții bancare seci. Am căutat modelul tip de tranzacții pentru a identifica și izola tranzacțiile care au rezultat din ceea ce am definit mai târziu ca Spălătoria Troica. Am căutat erorile, legăturile viciate, pentru a identifica cine a fost organizatorul și cine au fost utilizatorii schemei. În urma analizei atente a datelor, am descoperit că bancherii care au gândit schema au făcut o greșeală minoră, dar fatală: ei permanent au folosit doar trei companii fictive pentru a face plăți către agenții ce înființau zeci de companii offshore care ulterior au fost implicate în tranzacții de miliarde de dolari. Aceste plăți în sumă de doar câteva sute de dolari fiecare s-au pierdut, desigur, într-o mare de milioane de tranzacții mult mai mari, așa că a trebuit să le găsim și să le urmărim pentru a descoperi că fac parte dintr-un model general grandios. Schema „Spălătoria Troica” a intrat în vizorul nostru după ce am identificat această legitate.
Gruparea Riviera Maya
Gruparea Riviera Maya (GRM) a fost o organizație transfrontalieră nemiloasă și violentă, iar acest caz oferă un exemplu clar al modului în care crima organizată se extinde și se transformă în diverse afaceri. În acest caz, bandiții au început cariera infracțională ca skimmeri în Europa – persoane care fură numerele cardurilor de debit și de credit prin implantarea dispozitivelor sau software-ului ilegal în bancomate.
Traversând continentele, au încheiat apoi un parteneriat cu o bancă mexicană și au reușit să instaleze peste 100 de bancomate pe Riviera Maya – zona turistică dintre Cancun și Tulum din sudul Mexicului, generând câștiguri infracționale de peste 200 de milioane de dolari pe an. GRM a folosit documente false, identități false și interpuși nu doar pentru a-și construi afacerea, ci și pentru a oferi adăpost fugarilor de justiție, folosind aceeași infrastructură pentru a trafica oameni din Mexic în Statele Unite.
Reporterii de investigație ar trebui să fie atenți la înregistrările de proprietăți pentru a dezvălui investițiile și amploarea spălării banilor de către crima organizată.
Partea a doua: Cum să elucidăm spălarea banilor și criminalitatea financiară – sfaturi și instrumente
După cum se vede în exemplele de mai sus, criminalitatea organizată poate fi destul de sofisticată atunci când fură, ascunde și investește banii. Dar un lucru pe care nu-l poate controla este timpul. Și cu fiecare zi ce trece, jurnaliștii, activiștii și alți investigatori acumulează mai multă experiență în reflectarea criminalității transfrontaliere, în timp ce guvernele din întreaga lume pun în aplicare mai multe reglementări privind transparența, acționariatul firmelor și al proprietăților.
Registrele bancare și judiciare
Accesul la registrele bancare este Sfântul Graal atunci când este investigată finanțarea criminalității organizate, dar tranzacțiile bancare sunt greu de obținut, deoarece sunt documente confidențiale și private. Reporterii nu pot conta întotdeauna pe scurgerile de informații și pe avertizorii de integritate din interiorul băncilor și autorităților de reglementare financiară pentru a obține acces la tranzacțiile bancare. Dar există o altă modalitate de a obține acces la registrele bancare. Aceste documente sunt adesea anexate la cauzele penale împotriva criminalității organizate sau chiar la litigiile comerciale și civile. Totul depinde de jurisdicție, iar SUA este o sursă prolifică pentru înregistrările bancare globale care devin publice pe serviciul de acces public la înregistrările electronice ale instanțelor (PACER).
De exemplu, OCCRP a obținut sute de mii de registre bancare prin verificarea PACER și prin depunerea cererilor de acces liber la informații în instanțele americane, după ce această țară a deschis un proces împotriva interlopului Reza Zarrab implicat în spălătoria azeră. Anterior, am obținut înregistrări similare de la instanțe din alte țări. Aceste registre bancare sunt adesea citate de organele de drept și sunt o binecuvântare pentru reporterii de investigație care pot face rost de ele.
Scurgerile de rapoarte privind activitățile suspecte (SAR) de la instituțiile financiare, precum cele obținute în cadrul investigației FinCENFiles, pot oferi, de asemenea, o imagine clară a lumii secretului bancar. Scurgerile de informații vor crește doar în calitate și cantitate, iar dacă sunt utilizate împreună cu registrele instanțelor, acestea pot fi extrem de valoroase pentru reporterii de investigație și pentru publicul pentru care scriu.
Înregistrările din instanțe și în special litigiile comerciale dintre două părți în dosarele penale sunt, de asemenea, foarte utile pentru reporteri, deoarece infractorii ajung să-și spele rufele murdare în public, la fel ca și în cazurile de divorț.
Înregistrările de proprietate
Infractorilor le place să dețină lucruri, și în timp ce mașina de lux, ceasul sau alte zorzoane sunt o necesitate pentru mulți, câștigurile murdare generate de crima organizată ajung adesea să fie investite în proprietăți imobiliare, cum ar fi vile de lux sau vaste terenuri agricole și forestiere. Reporterii de investigație ar trebui să se concentreze mai mult pe înregistrările de proprietate pentru a descâlci investițiile și amploarea spălării banilor de către crima organizată. În majoritatea țărilor, documentele de proprietate sunt publice și conțin informații despre proprietarul actual, proprietarii anteriori, precum și unele detalii financiare, cum ar fi prețul de achiziție și taxele.
Registrele companiilor
Registrele naționale și internaționale ale companiilor pot furniza informații nu doar despre acționari și membrii consiliului de administrare, ci în multe cazuri conțin și datele financiare ale companiei. Uneori, aceste registre dezvăluie și tranzacții bancare, înregistrări ale proprietăților și chiar informații detaliate sau informații despre beneficiarii reali ai companiilor offshore care ar putea fi acționari.
Destul de des putem obține informații despre un beneficiar efectiv din registrele companiilor sau proprietăților în țările în care aceste companii își investesc banii murdari. De asemenea, rețineți că nu toate informațiile sunt digitalizate și indexate în baze de date, astfel încât o deplasare sau un apel telefonic la registru vă poate oferi acces la mult mai multe date decât ceea ce este disponibil online.
O etapă importantă în reflectarea cazurilor de spălare a banilor la nivel înalt este identificarea beneficiarilor reali ai băncilor. Tratați băncile ca pe orice companie comercială și încercați să aflați cine le deține. Acest lucru este deosebit de important în cazul băncilor nou formate, mici și mijlocii.
Bazele de date import-export
Frecvent folosim baze de date precum ImportGenius sau Panjiva pentru a urmări operațiunile de import-export. Acestea sunt baze de date scumpe – descărcarea datelor privind activitățile de import din SUA ale unei companii de pe ImportGenius costă 199 USD, dar ele pot fi utile pentru a identifica spălarea banilor bazată pe comerț și companiile implicate. Am folosit aceste baze de date pentru a confirma dacă companiile implicate în spălătorii au fost implicate și în alte operațiuni comerciale false. De notat: în multe țări tranzacțiile anuale de import-export sunt disponibile grație legilor naționale privind accesul la informații publice, în timp ce site-ul Comtrade al Organizației Națiunilor Unite oferă date comerciale globale utile în care pot fi identificate modele tip de import-export.
Aleph
La OCCRP am construit o arhivă globală de materiale de cercetare pentru jurnalismul de investigație numită Aleph. Aici indexăm informații despre companii, proprietăți, conturi bancare, procese în instanță, scurgeri de informații și multe alte conținuturi. Dar indexarea este doar începutul, deoarece Aleph permite jurnaliștilor să înțeleagă datele și să identifice modelele tip criminale care sunt critice pentru începerea unei anchete semnificative de interes public. Jurnaliștii pot, de asemenea, să urmărească persoanele de care sunt interesați pe Aleph, iar sistemul nostru îi va notifica când numele lor apare în noile date din sistem. Asta automatizează fluxul nostru de lucru și ajută la generarea subiectelor pentru noi subiecte de investigație.
Ce ne rezervă viitorul?
În ultimele decenii crima organizată transfrontalieră a fost cu mulți pași înaintea organelor de drept, a reporterilor de investigație și a activiștilor. Lucrurile au început să se schimbe încet, jurnaliștii unindu-și forțele dincolo de granițe, dar infractorii se bucură în continuare de un avantaj datorită resurselor uriașe de care dispun și pentru că sunt primii care aplică noile tehnologii care le permit să fie cu un pas înaintea organelor de drept.
O categorie de infractori deseori neglijați sunt așa-numiții investitori îngeri (angel investors), persoane care finanțează alți infractori, deoarece randamentul investițiilor este mare și criminalitatea aduce mai multe oportunități oamenilor obișnuiți cu acest stil de viață. Reporterii de investigație trebuie să înțeleagă mai bine ecosistemul financiar construit în jurul criminalității, unde industria serviciilor infracționale prosperă și dezvoltă noi tehnici de spălare a banilor și de investiții sub acoperire.
Pentru a ține pasul cu tehnicile în evoluție ale criminalității organizate, jurnalismul de investigație ar trebui să investească timp și bani pentru a înțelege criptomonedele, blockchain-urile, tokenii non-fungibili (NFT) și orice alte instrumente noi pe care infractorii le-au adoptat pentru modelele lor de afaceri.
„Urmărește banii” va deveni în curând „urmărește codul” (ca într-un algoritm), dar în cele din urmă, totul ia o formă fizică în formă de proprietate și stil de viață vizibil pe care crima organizată îl oferă.
Vezi și:
