GHID Ce să faci când ești urmărit, tu ori sursele tale. Experiențele a patru jurnaliști de investigație din R. Moldova

Jurnalismul de investigație implică o serie de riscuri. Pentru că adesea investigațiile jurnalistice, dar și jurnaliștii critici, vocali, cu priză la public, ating interesele unor persoane importante care fie au funcții înalte în stat, fie gestionează afaceri, există riscul ca acești jurnaliști să devină o țintă pentru ei. 

În unele cazuri, jurnalistul ar putea fi urmărit. Scopurile unor astfel de acțiuni ar putea fi diverse: de la încercarea de a intimida acel jurnalist până la încercarea de a-i afla sursele, de a-l compromite sau chiar de a-i face rău. Cum au procedat când s-au aflat în asemenea situații patru jurnaliști din R. Moldova?

Liuba Șevciuc: „Apelează de fiecare dată la ajutorul colegilor pentru a verifica dacă ești sau nu urmărit și pentru a organiza filtrele de verificare.”

În 2018, Liuba Șevciuc, pe atunci jurnalistă la RISE Moldova, acum jurnalistă de investigație la proiectul media „Cu Sens”, a fost urmărită. S-a întâmplat la scurt timp după publicarea investigației „Paradisul oligarhului”, o anchetă jurnalistică despre vilele din străinătate ale lui Vladimir Plahotniuc, liderul din acea perioadă al Partidului Democrat din Moldova, formațiune care deținea atunci practic toată puterea în țară.  

Informația privind urmărirea le-a fost comunicată jurnaliștilor în cadrul întâlnirii cu o persoană implicată direct în acțiunea de filaj. Aceasta a descris cu lux de amănunte ce a făcut jurnalista pe parcursul zilei de 6 septembrie 2018 și a dezvăluit date veridice despre membrii familiei sale, cât și detalii din viața personală. Tot acea persoană a oferit detalii și despre alți oameni care ar fi acționat sub egida organelor de forță.

Tot acea persoană le-a mai spus jurnaliștilor că Liuba a fost monitorizată timp de mai multe zile, dar și că alți jurnaliști RISE au fost luați „în vizor”. Acesta i-a asigurat pe jurnaliști că deține și alte informații, dar pe care le va furniza doar dacă jurnaliștii vor semna un acord de colaborare secret. Jurnaliștii de la Rise Moldova au ales să publice identitatea, dar și întreaga discuție purtată cu persoana care i-a anunțat despre filaj, aceasta făcând anterior denunțuri în mai multe dosare penale instrumentate de Centrul Național Anticorupție și Procuratura Anticorupție.

Liuba Șevciuc spune că după acea experiență a participat la o serie de instruiri care au ajutat-o să fie mai pregătită în cazuri de filaj. „Atunci când am fost urmărită, mi-am dat seama că nu eram suficient de instruită despre ce trebuie să fac în astfel de situații. Așa că am mers la un training organizat de OCCRP (Organized Crime and Corruption Reporting Project), unde timp de o săptămână am învățat cum trebuie să mă comport în astfel de situații și ce măsuri de precauție trebuie să iau ca să nu pun în pericol sursele cu care mă întâlnesc”, spune Liuba, care vine cu câteva sfaturi pentru jurnaliștii care ar putea ajunge în situații similare. 

– Învață niște reguli minime despre modul în care are loc o urmărire. Participă la niște simulări, ca să înțelegi mai bine procesul (OCCRP organizează tradițional asemenea cursuri). Vedeți la aceste linkuri două sesiuni organizate de GIJN despre securitatea fizică și protejarea surselor;

– Atunci când ai întâlniri cu surse care trebuie să fie protejate, verifică înainte de asta dacă ești sau nu urmărit. De exemplu, ia-o mai întâi pe un alt traseu decât cel în direcția sursei. Traseul trebuie ales în așa mod, încât să-ți permită să organizezi cel puțin două filtre prin care să verifici dacă ești sau nu urmărit. Filtrele reprezintă două puncte/locații (un magazin, o subterană etc.), apropiate una de alta, dar care sunt amplasate în așa mod, încât i-ar pune în dificultate pe cei care te urmăresc. Pentru a nu te pierde din vizor, cei care te urmăresc se apropie foarte mult de tine și sunt ușor de identificat. Îi identifici cu ajutorul colegilor tăi care sunt din timp trimiși la punctele date;

– Apelează de fiecare dată la ajutorul colegilor pentru a verifica dacă ești sau nu urmărit; 

– Anunță cel puțin un coleg despre locul și ora exactă unde va avea loc întâlnirea cu sursa; 

– Dacă ai constatat că ești urmărit, anulează întâlnirea, pentru a nu pune în pericol sursa; 

– Nu lua telefonul mobil cu tine la întâlnire, deoarece acesta arată exact locul în care te afli. În acest sens, poți folosi un alt număr de telefon și un aparat de telefon de model mai vechi, care nu are conexiune la Internet; 

– Raportează superiorilor tăi orice lucru care ți se întâmplă în drum spre întâlnirea cu sursa sau în timpul întâlnirii, chiar dacă acest lucru ți se pare banal; 

– Există șanse mari să fii filmat și înregistrat în timpul întâlnirii, așa că ai grijă ce spui și ce faci. La rândul tău, înregistrează discuția; 

– De multe ori, în cadrul unor astfel de întâlniri ți se întind anumite curse, iar întâlnirea propriu-zisă poate fi o provocare, de aceea, nu promite nimic și nu accepta nimic; 

– În cazul în care sursa cu care te întâlnești este una pe care nu o cunoști, cere un act de identitate înainte de a începe discuția, altminteri, părăsește locul întâlnirii.

Alexandru Cozer: „E bine de mers mai des la un service de încredere pentru a verifica frânele și alte elemente sensibile”

Alexandru Cozer este acum moderatorul emisiunii „Secretele Puterii” de la postul de televiziune Jurnal TV. Anterior, el a scris pentru portalul cotidianul.md, fiind unul dintre cei mai vocali critici ai guvernării conduse de Vladimir Plahotniuc până în iunie 2019. A participat inclusiv la protestele antiguvernamentale din acea perioadă, iar de pe scenă a ținut discursuri dure împotriva regimului. 

Alexandru Cozer a spus cu diferite ocazii că în acea perioadă se intentau dosare penale pentru participarea la proteste, iar în baza acelor dosare absolut ilegale, oamenii erau filați ani de zile. Telefoanele oamenilor erau ascultate, în case erau instalate microfoane, iar pe urmele lor stătea zi și noapte cineva. După acele experiențe, Alexandru are câteva sfaturi pentru cei care ar putea ajunge în astfel de situații. 

Alexandru Cozer:  „În cazul filării, cel mai expus e telefonul și e practic primul gadget vizat. Dacă observi că telefonul se descarcă neobișnuit de repede, e un prim semnal. Cel mai relevant exemplu în cazul meu a fost că telefonul era seara, înainte de culcare, la 70-80% baterie și când mă trezeam dimineața, ea era practic epuizată, telefonul mai și fiind destul de fierbinte. Se mai întâmpla că telefonul se închidea și repornea de la sine. În așa caz, cel mai bine e să schimbi telefonul, pentru că din ce am înțeles eu, se făcea ascultarea inclusiv a aplicațiilor pe care noi le credeam securizate. La mine ascultarea se făcea printr-un dispozitiv amplasat într-o mașină parcată nu foarte departe. Al doilea element cel mai expus este mașina. Oricând, la o spălătorie sau la un service auto, poate fi instalat un microfon. Aici verificarea se poate de făcut cu specialiști de la companii de securitate care au echipament în acest sens. Mai grav, poate fi sabotată mașina, așa cum a fost în cazul meu. E bine de mers mai des la un service de încredere pentru a verifica frânele și alte elemente sensibile. Mai departe, e bine de verificat prin casă dacă nu sunt dispozitive video/audio de monitorizare. Dar, atenție și aici cu cine se face această verificare. Am fost supus și la filaj clasic, când o mașina a stat câteva luni în urma mașinii mele. Aici mare lucru nu poți face. Eu când mă opream, mașina se îndepărta. Cam astea sunt cazurile cu care eu m-am confruntat.”

Rezumând cele relatate de Alex, sfaturile pentru persoanele care cred că sunt urmărite ar fi următoarele:

• schimbați aparatul de telefon mobil dacă bănuiți că apar procese suspecte în funcționarea acestuia;
• verificați periodic starea automobilului, frânelor etc;
• monitorizați spațiile pentru a vedea dacă există autovehicule care în mod suspect sunt în preajma automobilului sau locuinței/oficiului.

Există și câteva resurse internaționale care le pot fi de ajutor jurnaliștilor aflați în situații de risc. Aceștia pot contacta Digital Security Lab, care îi va ajuta să identifice dacă telefonul le-a fost infectat. De asemenea, jurnaliștii pot apela la Amnesty Tech sau la Citizen Lab pentru sprijin similar. 

Victor Moșneag: „Stăteam câteva minute și verificam dacă nu observ ceva suspect”

În iunie 2021, Ziarul de Gardă publica o serie de articole de investigație despre cum se fură lemnul din pădurile țării. Atunci, echipa de jurnaliști care documenta subiectul a fost urmărită de un angajat al Moldsilva vizat în ancheta jurnalistică. Inițial, acesta a urcat în mașină și a pornit, îndreptând automobilul spre un reporter al ZdG. Ulterior, i-a așteptat pe jurnaliști la ieșirea din localitate și i-a urmărit câțiva kilometri, până la intersecția care duce spre satul vecin, acolo unde locuiește familia acestuia și unde gestionează o unitate de prelucrare a lemnului.

Bărbatul i-a urmărit mai apoi și în acel sat, inclusiv atunci când jurnaliștii  filmau sediul Ocolului Silvic din localitate și unitatea de prelucrare a lemnului gestionată de familia lui. El a continuat să-i urmărească până în momentul în care au părăsit localitatea. Jurnaliștii de la ZdG au filmat întreg procesul, iar ulterior au publicat imaginile. 

Victor Moșneag, reporterul care a documentat investigația, spune că jurnaliștii au observat întâmplător că erau urmăriți, atunci când au zărit la câteva sute de metri în spatele lor o mașină similară cu cea în care urcase câteva minute în urmă angajatul Moldsilva. 

Victor Moșneag: „Singura «armă» pe care noi o aveam la îndemână era camera de filmat și am decis să facem uz de ea. Inițial, mai discret, dar ulterior, când am văzut că persoana care ne urmărește nu se mai ascunde, am filmat orice am putut, pentru a avea dovezi cât mai multe. Am fost urmăriți probabil pentru a fi intimidați. Dar, am continuat să ne facem treaba până la final, fără să cedăm presiunii. 

Dar, pentru că am fost și amenințați, în perioada imediat următoare:

– Am fost mult mai atent la tot ce făceam; 

– Când ieșeam sau intram în blocul în care locuiam sau în cel în care lucram, încercam să observ ce se întâmplă în jurul meu. Stăteam câteva minute și verificam dacă nu observ ceva suspect; 

– În trafic, la fel, încercam să văd dacă în apropierea mea nu sunt cumva aceleași mașini câteva zile la rând sau, eventual, aceleași fețe; 

– Inclusiv membrilor familiei mele le-am zis să fie mai atenți și dacă observă ceva suspect, să-mi zică imediat; 

– Mergeam adesea acasă pe trasee diferite; 

– În acea perioadă, am evitat să merg în zone pustii, unde nu sunt oameni sau chiar să  circul noaptea pe jos;

– Și cu siguranță, în asemenea cazuri, este necesar să fie anunțate organele de poliție, iar uneori, în urma consultației cu un jurist specializat pe media, se poate depune plângere la procuratură, pentru ca acțiunile acelei persoane să fie verificate sub aspect penal.

Iurie Sanduța: „Oricine poate deveni extrem de periculos când te aștepți mai puțin”

Și Iurie Sanduța, jurnalist la Rise Moldova, a fost de multe ori în situația în care s-a simțit în pericol după ce a publicat articole de investigație. 

Iurie Sanduța: În ultimii 10 ani m-am confruntat cu diverse amenințări fizice și digitale. Pe unele le-am analizat și am reacționat conform unui protocol de securitate. Altora le-am oferit mai puțină atenție, considerând la acel moment că sunt amenințări ușoare sau expirate.

Una dintre aceste amenințări este legată de documentarea și publicarea investigației Republica lui Ivan. Chiar dacă subiectul a fost publicat în 2018, amenințările au apărut și câțiva ani mai târziu. Și încă există. Pe scurt, subiectul este despre câțiva interlopi străini căutați de Interpol sau FBI, care au venit în Moldova, au mituit oficiali moldoveni și s-au ales cu identități noi, adică au devenit cetățeni ai Republicii Moldova. Cu aceste identități puteau călători oriunde în lume. 

Eu am pornit pe urmele lor. Atunci am aflat că unul dintre acești interlopi a locuit în casa unui preot. Am mers la biserică să vorbesc cu el despre asta. Discuția a fost scurtă, pentru că preotul a ignorat toate întrebările noastre. Părea nervos.

Apoi, am ieșit de pe teritoriul bisericii să fac câteva fotografii pentru documentare. În acel moment, preotul, fiind la volanul unui Hyundai, a accelerat automobilul în direcția mea. Eu mă aflam la câțiva metri de el, lângă niște copaci, pe un teren accidentat. Aveam aparatul de fotografiat în mâini și încercam să fac fotografii. Când am auzit sunetul de accelerat și am văzut pe obiectivul aparatului că el vine direct spre mine, am sărit din fața automobilului și am luat-o la fugă pe terenul accidentat, spre o vale. Eram în stare de șoc. 

Cu toate acestea, m-am oprit într-o zonă unde preotul nu putea ajunge cu automobilul din cauza terenului avariat, însă aveam cu el contact vizual. Preotul mă înjura cu înjurături rusești. Iar când am văzut că pune mâna în buzunar, am luat-o la fugă din nou. Atunci mă gândeam că ar putea să aibă un pistol la el. 

Mi-am pierdut cheile, reportofonul și alte lucruri. Le-am recuperat ulterior și am mers spre redacție. De fapt, atunci ar fi trebuit să merg direct spre o secție de poliție ori să telefonez  imediat la poliție, pentru că am trecut printr-un pericol real. Dacă nu mă mișcam din acel loc, preotul m-ar fi lovit direct cu automobilul.

La poliție nu am mers. Atunci eram focusat pe subiect, pe documentarea investigației și m-am gândit că va fi suficient să fac publică această întâmplare. Aveam o înregistrare audio și un filmuleț scurt, făcut de o persoană care s-a speriat de ce a văzut. 

După episodul cu preotul și după publicarea anchetei, în următorii ani m-au contactat interlopii străini care au figurat în aceeași investigație. Mi-au trimis mesaje, m-au sunat de pe diverse numere de telefon, au fost și la redacția noastră. Ei mi-au spus că trebuie să șterg articolul, din motiv că ei au probleme la frontieră atunci când călătoresc. 

La redacție ne-a vizitat și soția preotului, cu același motiv – să ștergem articolul. Evident că noi am ignorat solicitările lor. Ancheta noastră a trecut procedura de fact-checking înainte de publicare, astfel, textul nostru este acoperit cu documente și dovezi pentru fiecare frază. 

După aceste evenimente în lanț, mi-am făcut o actualizare la protocolul de securitate și am decis cum să acționez în situații similare, dar și cum trebuie să evaluez riscurile chiar și atunci când am o întâlnire cu un preot sau cu un simplu angajat de la piață, pentru că oricine poate deveni extrem de periculos când te aștepți mai puțin.

Ce aș face în situații similare: 

– Aș depune o plângere la poliție; 

– Aș analiza fiecare situație în parte; 

– Aș face publice amenințările;

– Aș informa organizațiile de media; 

– Dacă ar exista mici indicii că sunt urmărit, aș verifica acest lucru; 

– Aș întreprinde unele măsuri de securitate, parte din protocolul de securitate, pe care nu doresc să le fac publice la moment tocmai din motive de securitate personală. 

Vedeți la acest link și alte sfaturi utile de la experți internaționali despre cum trebuie să acționezi dacă ești urmărit, tu ori sursa ta.