Principală  —  Investigatii  —  Ancheta   —   VIDEO/ Fabrica moldovenească de refugiați…

VIDEO Fabrica moldovenească de refugiați respinși „Fără rost și fără șanse”

Cu câteva săptămâni în urmă, în plină carantină de Covid-19, primarul orășelului francez Dammarie-les-Lys i-a scris ministrului de interne al Franței să se implice pentru a reglementa o comunitate de cetățeni moldoveni.

Este vorba de sute de oameni stabiliți de luni de zile, ilegal, pe teritoriul vechii fabrici Eiffage de pe bulevardul Montaigne. Poliția franceză a numărat peste 800 de persoane.

Primarul s-a văzut nevoit să facă și un comunicat oficial pe pagina web a Primăriei, după nenumăratele plângeri din partea localnicilor, care susțin că locatarii fabricii nu respectă carantina, ies în grupuri mari la magazine, nu poartă măști, mănuși, ating produsele fără să le procure. „Responsabilitatea individuală și solidaritatea trebuie să fie două priorități absolute.

Am adresat o scrisoare de alertă ministrului de interne cu privire la nerespectarea carantinei din partea populației moldovenești. Nu este momentul să dezbatem subiectul prezenței lor în comuna noastră, ci să cerem statului să pună în aplicare măsuri pentru a impune ordinea”, se spune în comunicatul oficial.

Odată cu începerea pandemiei, în mai multe state europene a fost pusă în discuție problema unor comunități de migranți, instalate neautorizat la periferiile unor orașe. În majoritatea cazurilor este vorba de comunități de romi provenind din R. Moldova. Franța, Germania, Olanda au bătut alarma pe tot parcursul anului 2019, semnalând că membrii acestor comunități solicită în grupuri mari azil, deși nu întrunesc condițiile de refugiat, mai ales că R. Moldova nu se află pe lista statelor de risc, cetățenii cărora ar putea beneficia de azil în UE.

Orașul Amsterdam, capitala Olandei, este considerat unul dintre cele mai frumoase din lume, dar și mai scumpe. Noii veniți se pot integra cu succes doar dacă au profesii, abilități și permis de muncă, altfel riscă să ajungă oameni ai străzii. foto: Ecaterina Alexandr / ZDG

Autocare ticsite cu cetățeni moldoveni în Olanda

În noiembrie 2019, poliția olandeză a arestat mai mulți cetățeni moldoveni, acuzați de organizarea migrației ilegale. Aceștia au transportat autocare pline cu oameni, inclusiv copii şi bătrâni, către centrele de solicitare de azil, deși niciuna dintre aceste persoane nu întrunea condiția unui refugiat.

„Poliția a arestat un moldovean (34 de ani) în apropiere de Ter Apel, sub suspiciunea traficului de persoane. În autoutilitara pe care o conducea erau nouăsprezece moldoveni, inclusiv nouă copii şi bebeluși, chiar dacă vehiculul avea locuri doar pentru șase persoane”, titra presa olandeză la 16 noiembrie 2019. La 8 august 2019, alți doi șoferi moldoveni, de 38 și de 41 de ani, au fost arestați pentru că au transportat zece persoane pentru false cereri de azil în Olanda. Peste câteva săptămâni, doi șoferi de 50 și 57 de ani au fost arestați pentru faptul că au transportat 65 de cetățeni moldoveni ca să solicite azil. Ofițerul olandez de poliție, Sierd Eijzenga, a declarat atunci pentru presă că investighează un grup organizat de traficanți de persoane din Moldova. „Se pare că există o conexiune care facilitează deplasarea din Moldova, uneori prin Germania, către Olanda”.

Datele statistice privind solicitările de azil din partea cetățenilor R. Moldova către statele UE sunt șocante. Din 2016, solicitările au crescut exponențial, dar cota de aprobare este aproape de zero. Majoritatea moldovenilor cer azil în Germania, Olanda, Israel și Franța. În 2019, aproape 900 de cetățeni moldoveni au cerut azil doar în Olanda. Asta face ca moldovenii să ocupe locul întâi după numărul de solicitanți de azil cu copii, circa 40% dintre cei care au solicitat azil fiind minori. Totuși, niciun cetățean moldovean nu a primit azil în Regatul Țărilor de Jos în ultimii ani, deoarece nu au putut demonstra că ar fi refugiați din cauza unor războaie, calamități sau persecutări politice care le-ar pune viața în risc. Cine sunt ei? Echipa ZdG a reușit să parcurgă traseul acestor oameni și să discute cu unii dintre ei, pentru a înțelege ce se întâmplă.

Ketenmarinier Henk Wolthof, șeful centrului de azil din Ter Apel, Olanda foto: Ecaterina Alexandr / ZDG

„Le-am dat paturi în 3 rânduri, mâncare, dar nu și bani”

La Centrul de Azil din localitatea olandeză Ter Apel am găsit multe „amintiri” despre faimoasele grupuri de cetățeni moldoveni, care veneau cu autocare organizate. Ketenmarinier Henk Wolthof, şeful acestui Centru de Azil, ne-a povestit istoria concetățenilor noștri cu un zâmbet amar, în timp ce ne făcea o excursie pe teritoriu, începând cu sala de sport: „În această sală am fost nevoiți să acomodăm 200 de moldoveni. Am aranjat paturi în 3 rânduri”. Obosiți, după un drum lung, cu copii, ghemuiți în autocare cu mai puține locuri decât pasageri, oamenii au primit aici, pentru câteva zile, un loc de dormit într-o sală comună, acces la baie, o masă caldă, dar nu și bani, miza multora dintre ei: „Nu le-am dat niciun fel de bani. Le-am spus clar că nu au șanse să obțină azil, că există criterii pe care nu le întrunesc și că astfel vor trebui să părăsească această țară cât mai curând”, spune Henk Wolthof, care are o experiență vastă de muncă cu migranţii, a văzut mii de istorii dificile și are o empatie nedisimulată pentru oamenii care își lasă țara de origine fiind nevoiți să caute un loc mai bun.

„Regretăm faptul că au trebuit să întreprindă o călătorie atât de lungă. Îmi pare rău, dacă au avut un vis pe care l-au plămădit acolo, în Moldova, dar care nu s-a realizat. Am văzut dezamăgirea pe fețele lor, când au aflat adevărul. Sfatul nostru este: nu căutați azil, e fără rost și fără șanse”.

Antonio Polosa, șeful biroului OIM de la Haga, Regatul Țărilor de Jos foto: Ecaterina Alexandr / ZDG

„Cineva face bani din organizarea acestor grupuri”

La Ter Apel, cel mai mare Centru de Azil din Regatul Țărilor de Jos, poarta aproape că nu se închide nici ziua, nici noaptea. Solicitanți din întreaga lume vin în căutarea unei șanse, mulți dintre ei provin din state în care au loc războaie sau cu regimuri totalitare, cum ar fi Siria, Iran, dar și mulți cetățeni ai unor state calificate drept sigure, printre care și Moldova. Solicitările de azil sunt examinate riguros, asta înseamnă că oamenii pentru care este un pericol să revină în țara de origine vor primi o locuință, instruire profesională, permis de muncă și susținere financiară pentru perioada de adaptare. Majoritatea, însă, nu pot demonstra că sunt în pericol de moarte în țara de origine, de aceea ies pe poarta de la Ter-Apel așa cum au intrat. „În opinia mea ei vin ca să obțină o situație economică mai bună, dar pentru aceasta nu se oferă azil în Regatul Țărilor de Jos. Deci aceste persoane nu au șanse”.

Antonio Polosa este șeful oficiului olandez al Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM). L-am găsit în biroul său de la Haga, plin de amintiri despre R. Moldova. Anterior, a lucrat șef al oficiului OIM la Chișinău, deci cunoaște bine tradițiile de migrație de la noi. L-am întrebat care a fost primul său gând, atunci când a auzit de autobuzele cu solicitanți de azil din R. Moldova.

„M-am gândit că cineva face bani din organizarea acestor grupuri. Din păcate, fenomenul traficului de persoane, a organizării migrației ilegale este încă destul de relevant pentru Moldova, ca și pentru alte state post-sovietice. E important ca atât organele de drept, dar și societatea să se implice în combaterea acestui fenomen, asigurându-se că oamenii nu sunt exploatați, amăgiți, că cei vulnerabili nu sunt transportați pentru a se câștiga bani pe seama lor”, consideră Polosa.

Tatiana Pârvu, Ambasadoare a R.Moldova în Regatul Țărilor de Jos foto: Ecaterina Alexandr / ZDG

Ambasadoarea R. Moldova la Haga, Tatiana Pârvu, cunoaște problema din prima sursă, am întrebat-o ce acțiuni a întreprins. „Am contactat imediat instituțiile noastre, Ministerul Afacerilor Externe. După asta, reprezentantul R.Moldova la Europol a contactat Ministerul Afacerilor Interne. S-au stabilit imediat punțile, ca să le zic aşa, între Marechaussee (poliția olandeză) cu instituțiile noastre. PCCOCS şi reprezentantul Centrului de Combatere a Traficului de persoane au întreprins o vizită de lucru”, spune ambasadoarea.

Ea spune că Ambasada urmărește și cazurile șoferilor arestați: „Au fost apeluri de la șoferii care au transportat cetățenii, pe parcursul lunii noiembrie. Au întrebat ce să facă, pentru că ei au fost reținuți de către Marechaussee-ul olandez,” dar autoritățile moldovenești nu pot interveni până la elucidarea completă a cazurilor de către justiția Regatului. Tatiana Pârvu confirmă că „au fost pornite dosare penale, atât în R. Moldova, cât şi acolo, în Regatul Țărilor de Jos”.

„Nu avem buget pentru returnarea migranţilor ilegali”

În paralel, ambasada a avut mult de muncă cu legalizarea actelor pentru solicitanții de azil refuzați:

„Masiv s-au adresat direct la Ambasadă, pentru a obține titlul de călătorie. Am eliberat multe titluri de călătorie într-o perioadă foarte scurtă. Majoritatea nu aveau asupra lor acte de identitate. Din câte înțeleg, unii aveau chiar acte false. Titlul de călătorie este actul care înlocuiește pașaportul”, spune ambasadoarea, specificând că autoritățile nu pot controla mai departe procesul de returnare al acestora, nici nu le pot oferi bani de bilete pentru cei care nu ar avea resurse. „Nu, noi nu avem buget pentru aşa ceva, niciodată n-am avut. Doar cazuri extra-excepționale”.

Mulți dintre cei cărora le-a fost refuzată cererea de azil în Olanda vor încerca să depună aceleași cereri în alte state ale UE, dar se pare că în ultimul timp autoritățile europene fac uz de un schimb de date mai aprofundat în privința cererilor repetate de azil. „Apropo, cetățenii moldoveni care, în noiembrie 2019, au solicitat azil aici, fluxul cel mare venea din Franţa, o mică parte din Germania. Statistica constată că cererile repetitive constituie 70%. Fie unii au depus aici, în Regatul Țărilor de Jos, anterior, fiind naivi că nu figurează în baza de date, încearcă în Franţa şi Germania. Au încercat să valorifice beneficiile economice oferite pe parcursul examinării cererii de azil, aşa ziceai ei: „Am auzit că aici se oferă beneficii materiale”.

Chiar dacă autoritățile olandeze oferă sprijin celor ajunși în dificultate, condițiile de oferire a suportului material pentru perioada examinării cererii de azil au devenit mai drastice, oamenii nu mai primesc bani, ci doar un loc de cazare, dar în condiții stricte și pentru perioade scurte. „De când au sistat oferirea acestor bani, solicitanţii de azil au preferat să plece acasă. Au abandonat cererile”, conchide Tatiana Pârvu.

Ion Rauleț, Centrul Amoc, Amsterdam foto: Ecaterina Alexandr / ZDG

Un ceai pentru oamenii străzii din Moldova, Ucraina, Rusia, România

Mulți dintre cei ajunși întâmplător la Amsterdam, fără cunoașterea limbii, fără pregătire profesională, permis de muncă sau de studii, ajung oameni ai străzii. Ion Rauleţ a făcut studii universitare în Olanda și acum este angajat al Centrului „Amoc”, care oferă sprijin oamenilor din Europa de Est aflaţi în situații critice pe străzile Amsterdamului. „Centrul se ocupă de oamenii care nu vorbesc olandeza, nici engleza şi au nevoie de ajutor social, psihologic, de mâncare, haine, un duș, ceva ajutor social”, explică el activitatea centrului. „Preponderent, aici vin oamenii din Moldova, Ucraina, România, Bulgaria, Rusia. Vorbitori de limbă rusă sunt mulţi. Dar la intrarea în Centru nu se verifică identitatea pentru a nu pune persoana într-o situație deranjantă. Noi nu practicăm verificarea actelor în sine”, explică Ion, deoarece scopul centrului e ca oamenii să nu se teamă să ceară ajutor, dacă au nevoie. Totuși, ajutorul va fi de scurtă durată, iar migranţii care vor – pot beneficia de un bilet de călătorie înapoi în țara de origine, plătit de primăria orașului Amsterdam.

Deși e vorba de cheltuieli financiare serioase, Ion consideră că oamenii trebuie ajutați: „Nu aş spune că abuzează de chestia asta. Eu cred că oamenii trebuie să fie ajutați, dacă ajung într-o astfel de situație, fie pe urma societăţii, fie pe urma altor lucruri care s-au întâmplat în viaţă. Şi eu cred că ceea ce fac olandezii e un lucru important, așa e ajutată societatea, dar și orașul, precum și oamenii în sine.”

În momentul vizitei echipei ZdG la „Amoc”, cei câțiva cetățeni moldoveni care luau prânzul acolo au refuzat să vorbească, nu se simțeau comod să se expună și să explice de ce au ajuns aici pentru o farfurie de mâncare gratuită. În schimb, a discutat cu noi Relu Cheptănuș, un român de 34 de ani, care a migrat prin diferite state UE, acum însă nu mai găsește nici de muncă, nici nu este dispus să revină acasă. „Nu mă împac bine cu familia, nu am unde mă întoarce. Dar și aici, chiar dacă primesc ajutoare, nu e ceea de ce am nevoie, e greu”, ne povestea Relu, plângând.

Denis Preida, Soroca, Moldova foto: Anatolie Esanu / ZDG

Denis Preida este unul dintre cetățenii R. Moldova care a solicitat azil în Olanda, dar a fost refuzat. Echipa ZdG l-a găsit la Soroca, unde se întoarse de curând. Spune că a revenit din Olanda acum o lună. „Cu avionul, Varșovia-Chișinău. Ne-au însoțit 8 oameni, ca să se asigure că venim acasă, nu ne întoarcem înapoi”. Denis spune franc de ce a plecat în Olanda: „Am vrut să obțin statut de azil, ca să mi se organizeze ajutor, ca să mi se ofere o casă pentru familia mea, ca să am de lucru și totul să fie bine. Dar mi-au refuzat cererea. Au luat în considerare faptul că la noi nu sunt atacuri teroriste, cum sunt în Siria, Arabia. Nu au luat în considerare că eu am probleme financiare”. Denis recunoaște că nu e prima dată când pleacă în căutarea statutului de refugiat în statele UE, că știe că acolo poți beneficia de ajutoare, inclusiv de bilet gratuit de returnare. „Am fost în Germania, apoi în Franța. Nouă luni am circulat pe continent. Dar ei țin cont de situația de la tine din țară, nu de situația omului concret. Ei se uită dacă ești amenințat, urmărit, persecutat. Eu le-am explicat că am probleme financiare, dar ei nu au ținut cont de asta”, conchide el. Totuși, revenit la Soroca, Denis se confruntă cu aceleași probleme financiare și prima soluție care îi vine în gând e să plece când va fi posibil. „Cetățenia mea e aici. Dacă voi obține statut de refugiat, va fi bine, dar oricum mă voi întoarce în Moldova, eu doar nu voi deveni european. Voi vinde casa de acolo și mă voi întoarce. Și nu mă criticați. Nici eu nu vă critic”, a conchis Denis.

Otaci-Amsterdam-Paris-Berlin-Otaci

Cetățenii care au fost duși în mod organizat cu autocarele ca să ceară azil în Olanda sunt în majoritate etnici romi din comunitățile de la Soroca, Glodeni, Râșcani, dar cei mai mulți sunt din Otaci, inclusiv femei cu copii mici, dar și vârstnici de peste 70 de ani. Încercarea de a-i găsi la Otaci a fost un exercițiu dificil. Se pare că după ce li s-a refuzat cererea de azil în Olanda, ei s-au retras în Franța sau Germania. Angela are viză de reședință pe strada Libertății din Otaci și, toamna trecută, ceruse azil la Ter Apel. Bunica ei ne-a spus zilele trecute că Angela s-ar afla „în Franța. De vreo doi ani, dacă nu mai mult. Mulți s-au dus. Nu-s acasă”. Despre alți figuranți în listele de falși azilanți, vecinii au confirmat că nu-s acasă, fiind în Germania.

Primarul localității Otaci, Dmitrii Zavroțchii, cunoaște problema. „Sunt membrii comunității de romi, care caută în permanență un loc mai bun, unde ar putea câștiga. Pleacă în străinătate, în Olanda, Germania, Franța, Suedia. Ce anume fac ei acolo, nu pot să spun”. Despre perspectivele economice ale celor returnați, primarul nu este prea optimist: „Majoritatea sunt beneficiari ai ajutoarelor sociale. Nu avem locuri de muncă, de aceea primesc alocații sociale, inclusiv pentru copii”, susține primarul.

Soluția? Educație, comunicare și anchete penale

Ambasadoarea Tatiana Pârvu spune că după aceste întâmplări a discutat atât cu autoritățile olandeze, cât și cu instituțiile din R.Moldova și este evident că autoritățile moldovenești trebuie să informeze activ populația despre oportunități și dificultăți la migrare, dar și ”să continue îmbunătățirea situației, a condițiilor economice ale cetățenilor”.

Cazul sutelor de solicitanți de azil a fost discutat și în cadrul Consiliului Suprem de Securitate la 21 ianuarie 2020, dar comunicatul Președinției anunță că s-a examinat „problema organizării migrației ilegale a unor grupuri de persoane, cetățeni ai R. Moldova, în țările UE. În acest sens, Igor Dodon a menționat faptul că organele competente ale țării noastre, în coordonare cu partenerii de dezvoltare, întreprind toate măsurile necesare pentru eradicarea acestui fenomen negativ”, fără să anunțe despre existența sau finalitatea unor anchete penale, dar și a unor campanii de informare și de integrare pentru persoanele care ajung să fie parte a acestui fenomen.

Nicolae Rădiță este actualmente consilier al prim-ministrului pentru drepturile omului, dar anterior a condus Centrul Național al Romilor, vorbește limba romani și a scris studii privind problemele comunității rome. Nicolae cunoaște această problemă a migranților romi, și consideră că e nevoie de programe specializate pentru comunitate, astfel încât membrii ei să fie abilitați prin studii și pregătire profesională să își poată asigura traiul oriunde vor alege, acasă sau în străinătate. El a specificat că în perioada pandemiei multe familii de romi devin și mai vulnerabile, deoarece nu au economii sau venituri stabile.

Cu toate acestea, așteptările partenerilor europeni tocmai în asta rezidă: ca R. Moldova, în baza Acordului de Asociere, să asigure cetățenilor inclusiv drepturi economice, astfel încât să nu fie împinși de sărăcie și de grupuri criminale să migreze în condiții de risc, pentru a pretinde ajutoare neprevăzute sau nemeritate în alte state.