VIDEO „Problema transnistreană trebuie rezolvată pe timp de război”. Alexandru Flenchea, fost vicepremier pentru Reintegrare, la Podcast ZdCe

Alexandru Flenchea, fost vicepremier pentru Reintegrare, director al Asociației Inițiativa pentru Pace, este invitatul acestei ediții Podcast ZdCe. Am discutat despre așa-numitul „congres al aleșilor locali”, desfășurat la Tiraspol pe 28 februarie, care au fost scopurile reale ale acestuia, cine stă în spatele lui și ce așteptări are. De asemenea, fostul vicepremier răspunde la întrebările: Ce vrea Rusia de la regiunea transnistreană? Cine controlează regiunea separatistă? De ce autoritățile de la Chișinău acționează prea „timid”? De ce războiul din Ucraina reprezintă o perioadă optimă pentru soluționarea problemei transnistrene?

— În regiunea transnistreană a avut loc un congres al așa-numiților aleși locali, la care a fost adoptată și o rezoluție, în care se solicită ajutor din partea Federației Ruse, invocându-se faptul că Republica Moldova îi strâmtorează. S-au folosit diferiți termeni, inclusiv cel de „genocid”.

— În discurs, în document nu este menționat. 

— Esta un cuvânt prea greu pentru ca să apară într-un document?

— Știu și ei măsura și n-au vrut să exagereze.

— Cum ați văzut acest congres și dacă ne oferă motive de îngrijorare?

— Congresul propriu-zis contează mai puțin. Adevărata acțiune s-a întâmplat nu în ziua congresului și nu la lucrările așa-numitului congres. Adevărata acțiune s-a desfășurat pe parcursul a două săptămâni, timp între momentul în care a fost făcut anunțul privind intenția de convocare a congresului și congresul propriu-zis. Au fost două săptămâni de campanie mediatică de manipulare cu fumigene, cu bombe mediatice lansate în spațiu public și am văzut foarte multe reacții la Chișinău. 

Trebuie să recunoaștem aici că campania asta mediatică a companiei Sheriff, pentru că ei sunt în spatele acestui spectacol, a fost una foarte eficientă. Una foarte eficientă, pentru că și-a atins scopul. A fost o reacție la nivel de societate, foarte mulți oameni s-au agitat, s-au alarmat chiar. Din nou, ca și în februarie 2022, foarte mulți s-au gândit dacă să-și facă valizele. Ținta, până la urmă, au fost autoritățile Republicii Moldova. Miza – una simplă, anularea taxelor vamale la importul de mărfuri în regiunea transnistreană. S-a acționat pentru a pune presiune politică și psihologică pe autoritățile Republicii Moldova, inclusiv indirect, prin presiunea opiniei publice, a presei. A fost foarte mult interes și este în continuare din partea presei, nu doar naționale, și nu doar a presei din România, dar și a presei internaționale, toți sunt cu ochii pe Moldova și pe ce se întâmpla în Tiraspol, în acea sală festivă. Chiar la briefingul de presă în Departamentul de stat, purtătorul de cuvânt a fost întrebat. 

Nu cred că autorii acestui spectacolul, de prin birourile companiei Sheriff, s-au așteptat la așa un rezultat, de asta au trebuit să tempereze oarecum spiritele și să mai modereze mesajele, motiv din care declarația adoptată a fost una destul de inofensivă, ținând cont de context.

— Sunt taxele vamale, pe care trebuie să le plătească de la începutul acestui an agenții economici din stânga Nistrului, atât de grele pentru ei?

— Nu. Chiar dacă miza, cum am spus, este anularea acestor taxe, nu taxele, în sine, sunt cele care provoacă îngrijorarea companiei Sheriff, pentru că impactul asupra economiei regiunii este unul minim. Grosul importurilor cade sub incidență acordurilor de liber schimb pe care Republica Moldova le are, iar inclusiv regiunea e transnistreană, agenții economici de acolo, pe care le avem cu partenerii noștri comerciali principali. E vorba de UE, e vorba de CSI și Turcia, în primul rând. 

Ceea ce îi deranjează pe ei și adevăratul motiv de îngrijorare este încă un pas pe calea integrării economice ireversibile a regiunii în economia Republicii Moldova, în spațiu legal și constituțional al Republicii Moldova. A fost anunțul clar și răspicat al Guvernului că mai urmează, că nu ne oprim aici, că vor mai fi măsuri din domeniul fiscal, din domeniul monetar. Or, fiecare pas consecutiv, cu condiția că e făcut așa cum trebuie și bine gândit, fiecare pas, până la urmă, apropie sfârșitul acestui paradis fiscal pe care și l-a creat compania Sheriff în stânga Nistrului, respectiv apropie și sfârșitul acestei companii. Nu neapărat dezmembrarea și dispariția acestei companii, dar cu siguranță că nu vor mai putea lucra așa cum s-au obișnuit timp de trei decenii, în condiții de paradis fiscal, în condiții în care pot face contrabandă și multe alte activități care afectează inclusiv securitatea economică a țării noastre, care afectează justiția noastră, care afectează sau înrăutățește indicatori legați de corupție în țara noastră. Ăsta e mediul pe care și l-au creat, în care s-au obișnuit să facă bani, supra profituri și, în mod evident, țin cu tot dinadinsul să se întoarcă în trecutul ăla glorios, când nimic nu-i împiedica să facă bani așa cum s-au obișnuit.

— Există într-adevăr pârghii și instrumente pe care autoritățile la Chișinău le pot folosi în prezent?

—  Deja le aplică. Acum, așa cum nu a mai fost niciodată în trecut, într-adevăr avem pârghii, avem instrumente și suntem într-un moment oportun să acționăm, nu doar să vorbim, să acționăm înfăptuind pas cu pas adevărata reintegrare, reîntregirea țării noastre, exclusiv pe cale pașnică, ca să nu las loc pentru speculații, integrând multidimensional această regiune care este parte a țării noastre, ca Republica Moldova să funcționeze ca un tot întreg, ca un singur stat, funcțional și sustenabil pe ambele maluri ale Nistrului. Și aici e vorba nu doar de economie, dar și de domeniul social, protecția socială, ocrotirea sănătății, educație. Sunt multe, multe lucruri care trebuie făcute și care pot fi făcute acum, în actualele condiții de transformări geopolitice majore.

Ați văzut că pe timp de pace a fost foarte dificil să ne mișcăm. Adică, vă zic eu, ca și omul care a fost nu doar observator: pe timp de pace foarte greu să schimbă lucrurile, tocmai pentru că e pace, tocmai pentru că este un consens internațional de păstrarea status quo-ului, orice schimbare este foarte anevoioasă. Acum vedem că, cu un minim efort, lucrurile de la sine evoluează, se schimbă. Ceea ce trebuie să facă Chișinău e să prindă valul și să acționeze, direcționând procesele în interesul Republicii Moldova, 

— Unul dintre factori este și faptul că hotarul ucrainean este închis pentru cei din regiunea transnistreană?

— Da. Sigur că e bine atunci când totul este deschis, când există libertate de circulație, atunci când agenții economici pot alege rutele cele mai convenabile de transport în condiții de concurență, în condiții de economie de piață. Ceea ce am avut până la începutul războiului – mai multe opțiuni de rute de transport pentru Sheriff și companiile afiliate, dar mai mult mai puțină, sau deloc, concurență și condiții de economie de piață și o totală absență a unui sistem fiscal pe care să ofere și o sustenabilitate acestei construcții care se numește „Transnistria”, în formula ei de regiune separatistă.

— Revenind la acest congres, ceea ce alarmase foarte mult societatea era declarația unui fost politician de acolo care spunea că urmează să se ceară ca regiunea transnistreană să se alipească, să fie anexată de Federația Rusă. De ce a apărut acest mesaj în spațiu public?

— Indiferent de motivele din care a apărut, și-a atins scopul. A fost multă agitație la limita de panică aici, în Republica Moldova, și în afară țării noastre. Nu cred că autorii campaniei de manipulare și de presiune asupra autorităților Republicii Moldova s-au așteptat la așa efecte, motiv din care au și trebuit să fie foarte atenți cum formulează solicitările, cum formulează declarația adoptată de congres. Înțelegem cu toții că nu e un document adoptat chiar pe bune de oameni prezenți acolo. E un document scris în cu totul alte birouri. Oamenii care au fost adunați acolo, la acel spectacol, înțeleg foarte bine care este rolul lor. Am văzut votare unanimă, de parcă ar putea să fie altfel. 

Dar au fost foarte atenți. Pentru că, nu doar nu se așteaptă și nu au niciun fel de așteptări legate de o eventuală intervenție a Federației Ruse, nu vor, ei de fapt, nu vor, se tem de orice schimbarea status quo-ului în regiune care ar ține de felul în care funcționează regiunea transnistreană. Pentru că, repet, orice schimbare geopolitică aici înseamnă sfârșitul companiei Sheriff. Și atunci, de ce s-ar împușca, nu în picior, de fapt – în cap? De asta și în textul declarației au ținut neapărat să accentueze că „cerem ajutor, sprijin diplomatic”, ca să nu fie loc de interpretare. Și nu în ultimul rând, faptul că au adresat această declarație, în care se zice că vor trimite un apel la deputații din Federația Rusă, deputații Parlamentului European, OSCE, Crucea Roșie inclusiv, lucru care abia urmează să se întâmple. Noi nu avem nicio confirmare și nicio certitudine că acele scrisori vor fi scrise și chiar expediate. 

Dar oricum, chiar dacă luăm asta pe bune, detaliul important este cui a fost, sau urmează să fie adresat, sau cui nu-i va fi adresat acest apel. Vladimir Putin nu este printre destinatari. În realitățile sistemului politic din Federația Rusă, președintele Putin este singura persoană care ia decizii de politică externă, decizii cu impact geopolitic. Nu deputații din Duma de Stat. Tocmai de asta au ambalat rezultatul acestui spectacol într-o formă cât se poate de inofensivă, ca nu cumva chiar să reacționeze cineva la Moscova și am văzut că reacțiile nu au fost.

— Am văzut undeva că s-a făcut undeva o declarație că vor analiza cererile a Tiraspolului.

— În primul rând, în ziua în care a avut loc acest așa-numit congres, Maria Zaharova a avut briefing săptămânal de presă, la care a vorbit foarte mult despre Republica Moldova, pe o gamă foarte mare de subiecte, înaintând foarte multe pretenții, narațiuni standard. Nu am auzit niciun cuvânt de Transnistria, nici de congres. Pur și simplu, în lista lungă de pretenții și reproșuri la adresa Republicii Moldova, Transnistria nu s-a regăsit. Ministerul nu a emis niciun fel de comunicat sau comentariu la acest subiect. Și doar la solicitarea presei, un reprezentant anonim al Ministerului de Externe rus a zis că toate solicitările sunt examinate minuțios de organele de resort. 

Numai puțin curios, pentru că a mai fost solicitată opinia unui diplomat rus, nominalizat de data asta, e vorba de ambasadorul rus pe lângă OSCE la Viena, și el a zis că Rusia este îngrijorată de evoluțiile din jurul Transnistriei, este îngrijorată din capacitatea OSCE-ului de a face față situației, motiv din care cere convocarea neîntârziată a negocierilor în Formatul 5 plus 2. Scopul declarat al Formatului 5 plus 2 este rezolvarea conflictului prin reintegrarea Republicii Moldova, prin reintegrarea Transnistriei în componența Moldovei. Adică, mai transparentă aluzie decât atât, adresată Tiraspolului, nici nu se poate.

— Am văzut cel puțin pe două agenții media rusești la care această declarație a apărut imediat ce a fost publicată. Poate presa din Rusia a fost mai atentă la ce se întâmplă aici în Moldova.

— Toată lumea a fost atentă. Geografia țărilor, jurnaliștii cărora au fost cu ochii și sunt în momentul ăsta cu ochii pe Moldova, pe Chișinău și Tiraspol, este foarte mare. Nu doar rușii au fost cei atenți.

— Dar ce vor rușii de la Transnistria, în prezent?

— Trebuie să definim termenii. Cine, anume, rușii? Oamenii de rând – nu cred că le pasă de Transnistria. Kremlinul, decidenții adevărați – nu au planuri legate de Transnistria în viitorul proxim. Înțelegeți, în aceste săptămâni și luni care urmează, prioritățile lui Vladimir Putin sunt altele – războiul în Ucraina, bineînțeles.

Trebuie să înțelegem că nu Ucraina, în sine, este miza, nu victoria în acest război este miza. Miza este mult mai mare pentru Putin. Ceea ce vrea el, ca și rezultat al acestui război, este să se impună ca să fie tratat de lideri occidentali, de SUA în primul rând, ca și un egal. Să readucă Rusiei rolul pe care îl avea cândva și ponderea pe care o avea cândva Uniunea Sovietică în timpul războiului rece. Pentru că Vladimir Putin este un produs al războiului rece, el gândește în continuare în categoriile și în valorile războiului rece. El se vrea egal cu stăpânul Casei Albe, care vom vedea cine va fi până la sfârșitul acestui an.

Deci, mizele sunt mult mai mari. Între timp, Vladimir Putin mai are și alegeri în două săptămâni. Cu înțelegerea că, sigur, nu îi este amenințată poziția, dar ceea ce nu înseamnă că nu sunt provocări de ordin electoral, pentru că în cazul unui regim autoritar, contează cifrele. Contează nu victoria. Victoria este asigurată. Contează cifre care să confirme legitimitatea acestui lider autoritar. De fapt, în cazul Federației Ruse, probabil putem vorbi despre un regim totalitar în care se persecută orice fel de opoziție.

Deci, nu un oarecare procent, e nevoie să fie mai mult de 80%, e nevoie de o prezență masivă la alegeri. Știți cum e? Dictatorii nu câștigă alegeri cu mai puțin 90%. Deci prioritățile imediate sunt cu totul altele. 

Transnistria și, în general, Republica Moldova, pe listă de priorități a Federației Rusei nu este nici în primele zece, nici în primele cincizeci de subiecte. Este mult mai jos, în actuală situație și în actuală dinamică a războiului. Ceea ce nu înseamnă că pe termen mediu și lung Republica Moldova nu este prezentă pe agendă. Ea este, la fel ca și oricare altă țară care a fost cândva parte a Uniunii Sovietice. Nu se mai face secret din asta, Putin vrea să refacă URSS-ul, Imperiul Rus. Respectiv, noi toți suntem vizați pe termen mediu și lung. Nu în săptămânile și nu în lunile care vin.

— Conservarea situației ar fi cel mai avantajos scenariu pentru ei?

— Da, până vine rândul Moldovei să se ocupe Putin și de ea, cel puțin, din perspectiva lui. Asta nu înseamnă că trebuie să stăm și să așteptăm când ne vine rândul. Asta înseamnă că trebuie să acționăm acum, cât atenția Moscovei este în altă parte și resursele Moscovei sunt în altă parte, să ne asigurăm din toate părțile și să avem grijă și să eliminăm orice vulnerabilități care există în prezent.

— Ucraina ce-și dorește de la regiunea transnistreană sau în legătură cu această regiune? 

— Ucraina își dorește pace și la vest, și la est. Ucraina își dorește integritate teritorială, restabilirea hotarelor și vecini previzibili cu care se poate lucra. Ucraina nu are de ce să trateze regiunea transnistreană a țării noastre ca și un actor separat de Republica Moldova. Ceea ce nu înseamnă că nu are interese specifice în această zonă a Republicii Moldova, dar sunt interese care se pliază peste agenda bilaterală pe care o au Chișinău și Kievul. 

— Au un emisar special care a făcut vizite tot mai dese, în ultima perioadă, la Chișinău și la Tiraspol.

— Și au avut mereu, de când Ucraina este parte al procesului de rezolvare a acestui conflict.

— Putem acum să spunem clar cine controlează regiunea transnistreană?

— Zi de zi, în mod rutinar, compania Sheriff, patronii companiei Sheriff, singurii stăpâni ai acestei regiuni. Nu înseamnă că nu există și rolul Moscovei, el există, dar trebuie să înțelegem că nu stă cineva la Moscova, zi de zi, să aprobe fiecare decizie care se ia la Tiraspol. Există anumite limite, o marjă de manevră pentru administrația regiunii, respectiv compania Sheriff. Ei înțeleg foarte bine care sunt limitele admise. Acționează în acest cadru impus de Moscova. Uneori încearcă să treacă peste limitele impuse, moment în care Moscova intervine. 

Am văzut recentă întâlnirea a reprezentantului special al Ucrainei, Păun Rogovei, cu Vadim Krasnoselski. În comunicatul lui Krasnoselski a fost preluată, de fapt, poziția și retorica oficială a Kievului: Formatul 5 plus 2 nu poate fi convocat. Respectiv, continuă Krasnoselski, haideți să vorbim unul la unul cu Chișinău. Astfel s-a contrazis tot pe el, Vadim Krasnoselski, versiunea lunii decembrie 2023, și a contrazis poziția oficială a Rusiei. Și în decurs de câteva zile a fost forțat, probabil, să dea un interviu presei ruse în care zice că vrem Formatul 5 plus 2, a revenit la retorică tradițională. 

Atunci când vine vorba de interese vitale pentru compania Sheriff, periodic ei încearcă să treacă, să iasă în afara cadrului impus de Moscova. Uneori le reușește, alteori – nu. Și asta este un semnal bun pentru noi, pentru Republica Moldova, pentru că inclusiv desființează narativele pesimiste că noi nu putem face nimic și că Moscova controlează totul, că Moscova nu vrea rezolvarea acestui conflict, respectiv, noi nu mai avem nicio șansă.

— Ar urma să fie organizate alegeri rusești inclusiv în Republica Moldova. Credeți că vor fi deschise iarăși secții de votare în stânga Nistrului?

— Să vedem cât de mare e determinarea Moscovei, pe de-o parte, și determinarea Chișinăului, pe de altă parte. Au rușii opțiuni și modalități practice pentru desfășurarea alegerilor sau a procedurilor electorale, pentru că alegeri nu există, dar vor fi anumite procedurile electorale. Pot s-o facă? Pot. Poate Chișinăul să intervină? Poate, dar e un mare semn de întrebare dacă are Chișinăul pârghii suficiente ca să intervină în măsura în care să facă absolut imposibil desfășurarea votării în stânga Nistrului. Repet, depinde cât de mult va fi pregătită Moscova să pedaleze acest subiect și să sfideze Chișinăul și deja depinde cât de hotărât va fi Chișinăul să să prevină desfășurarea votării.

— Am vrut să vă întreb despre factorul Ignatiev. Faptul că el este acum solicitat de autoritățile ucrainene să se prezinte la organele de drept, pentru faptul că a promovat interesele Rusiei, pentru chemare la război, ar schimba asta ceva în relațiile Chișinău-Tiraspol? Ar trebui, de exemplu, Oleg Serebrian să se mai întâlnească cu el la discuții?

— Bună întrebare. Răspunsul la această întrebare trebuie să și-l formuleze autoritățile, în primul rând. Până la urmă, problema asta are câteva nivele. La primul nivel, această istorie ține de relația cetățeanului ucrainean, Vitalii Ignatiev, cu statul ucrainean. A fost somat să se prezinte ca să fie notificat oficial despre existența bănuielilor în privința lui de colaborare cu statul agresor. La un alt nivel, asta într-adevăr afectează statutul lui Vitalii Ignatiev, ca și negociator. Faptul că sunt sensibilități și multe implicații politice dă și o marjă de manevră Chișinăului, singura modalitate de a interpreta aceste probleme este una politică. Deci, ai luat o decizie politică: Ce faci? Cum o trateze în continuare pe Vitalii Ignatiev.

— Cel puțin, până acum s-a spus că autoritățile ucrainene nu au spus nimic, nu au avut nicio pretenție în legătură cu întâlnirile între cele două părți.

Sunt acum eforturile depuse de actuala guvernare potrivite pentru situația din prezent în legătură cu reintegrarea regiunii transnistrene? Ceea ce fac și cu taxele vamale.

— Ce am văzut eu în comunicate și în conferințe de presă, care au fost la începutul acestui an, narațiunea oficială este integrarea economică a regiunii transnistrene în componență Republicii Moldova, cu pași pe domeniul vamal, domeniul fiscal și monetar urmează. Acțiuni pe care niciodată nu e prea devreme și niciodată nu e prea târziu să le întreprinzi, în situația în care procesul politic trenează și el trenează de mai mulți ani. De fapt, ultima dată când au mai avut loc discuții pe subiecte politice, de rezolvare politică a acestui conflict, au fost cam prin 2006. După 2006, deci vorbim de 18 ani, subiecte de rezolvare politică a acestui conflict nu au mai fost pe masă de negociere. De fapt, reglementarea politică rămâne mult în urma proceselor inevitabile și obiective de reintegrare pe domeniul economic, pe domeniul cultural, social, educație, sănătate. Zeci de mii de cetățeni de-ai noștri din stânga Nistrul beneficiază de servicii publice, de servicii sociale sau de sănătate în dreapta Nistrului. De fapt, la nivel de oameni, la nivel de entități juridice de companii, reintegrarea deja se produce. Rămâne doar să conștientizăm și să recunoaștem acest fapt și să facilităm aceste procese. 

Dacă mă întrebați dacă au făcut corect autoritățile eliminând facilitățile la plata taxelor vamale? Da. A fost bun felul în care au făcut? Nu neapărat sau chiar nu, o spun eu, pentru că s-a comunicat prost, asta inclusiv a lăsat loc pentru campanii de manipulare de partea Companiei Sheriff, a administrației din regiune. Se putea gestiona altfel.

—Când s-ar putea produce această reintegrare și pe domeniul politic? Ce ne încurcă în prezent? Când se va rezolva problema Transnistreană și în ce condiții?

— Ce ne încurcă? Faptul că noi suntem mult prea timizi să acționăm mai hotărât.

— Dar dumneavoastră ați fost vicepremier pentru Reintegrare.

— Da, într-un cu totul alt context. Înțelegeți, noi într-adevăr trecem acum prin turbulențe foarte mari, care prezintă riscuri mari și, înțeleg că sună banal, dar într-adevăr creează și oportunități. Procesul a fost foarte dificil. Orice realizare a fost foarte anevoioasă pe timp de pace. Pentru că, atât cât a fost pace în Europa, după sfârșitul Războiului rece, s-au mai terminat conflictele în spațiu post-sovietic, s-au terminat războaiele în Balcani, s-a instaurat pacea. Și fiecare țară pe acest continent a apreciat foarte mult această stabilitate, această pace, acest status quo, motiv din care era foarte dificil să faci progrese prin care, într-adevăr, se te apropii de rezolvarea unui conflict.

Era un echilibru de interese, influențe, zone de influență inclusiv. Și, haideți să fim sinceri, nu mai stăteau liderii europene în rând să vină în vizită la Chișinău, cu atât mai mult să acorde sprijin practic. Adică, tot ceea ce era de neimaginat încă acum trei ani, de doi ani se produce. Dar la fel trebuie să fim foarte conștienți că, în momentul în care se termină războiul în Ucraina, indiferent de rezultatul acestui război, dacă se termină războiul, va fi înghețată situația așa cum va fi la acel moment pe tot continentul și același nivel de sprijin necondiționat pentru orice inițiativă cu care iese Chișinău, noi nu o să mai avem parte de asta. Trebuie foarte realist să ne estimăm și ponderea, și importanța, și perspectivele, și oportunitățile noastre.

Noi suntem un punct de atracție, de atenție și o țară în care liderii europeni, occidentali sunt dispuși să investească resurse politice și financiare. Relevanța noastră este corelată cu relevanța Ucrainei. Trebuie să fim foarte obiectivi aici, să ne estimăm foarte obiectiv. În momentul în care ar pierde relevanță dosarul Ucrainei, și o să piardă din relevanță atunci când o să fie pace, lucrurile vor intra într-o albie de rutină, de reconstrucție și acolo am mai putea eventual prinde foloase, participând în procesul de reconstrucție a Ucrainei. Dar noi nu vom avea același nivel de atenție, sprijin și, repet, disponibilitate de investiții, de resurse politice și financiare. 

— Deci, problema transnistreană trebuie rezolvată pe timp de război? 

— Da. Exact asta și spun. Și ea poate fi rezolvată acum, pentru că în momentul în care va fi pace, iar nu mai schimbi lucrurile.

— Și credeți că autoritățile noastre știu asta, conștientizează lucrul ăsta?

— Știți cum se întâmplă? Nu se întâmplă la un moment dat pacea și toată lumea acceptă condițiile la care s-a ajuns. Nu. Pacea se instaurează și se termină războiul, tocmai pentru că cei implicați direct sau indirect în război au ajuns la un consens în privința aranjamentelor postbelice. Legătura cauzală este anume asta. S-au înțeles, au vorbit la direct sau prin intermediari, s-au înțeles că uite, așa ne oprim, așa încheiem război și atunci vine pacea. Dar dacă pacea a venit, asta înseamnă că toate înțelegerile deja au avut loc. Gata, pe harta politică a Europei nu mai intervine nimeni. 

— Ar fi ok să-i convingă (autoritățile de la Chișinău, n.r.) pe cei de la Sheriff? Că toți spuneați că ei controlează regiunea transnistreană, în mare parte.

— Noi am vorbit până acum despre integrare economică și, respectiv, socială și pe multe alte domenii, care se produce deja. Procesul ăsta trebuie făcut unul central și el trebuie direcționat, așa cum este în interesul statului Republica Moldova, al acestor oameni. Și atunci, nu avem prieteni sau aliați necondiționat. Aliat este oricine care colaborează cu noi pentru atingerea acestor obiective, într-o manieră care să corespundă intereselor naționale ale Republicii Moldova. Dacă va fi ăsta Sheriff și Victor Gușan, care să facă exact ceea ce trebuie să facă, ca țara asta să fie integră și să funcționeze ca un stat democratic, atât timp cât face ceea ce trebuie, pentru că nimeni nu primește un bilet în alb și poate face orice, atât timp cât face ceea ce trebuie, înseamnă că este aliatul nostru.

Atât timp cât oricine altcineva, orice actor internațional, face ceea ce trebuie și ne sprijină pe noi, ne ajută să facem ceea ce trebuie pentru a reîntregi țara noastră, înseamnă că este aliatul nostru. Dar repet, nimeni nu este aliat necondiționat și nimeni nu are bilet în alb. Calitatea de aliat și partener trebuie probată prin acțiune în fiecare zi. Dacă faci ceea ce trebuie, ok, foarte bine. În momentul în care nu mai faci ceea ce trebuie, nu mai poți fi parte de acest proces de pace.

— Vă mulțumim pentru această discuție.