„Noi am solicitat ajutor din fonduri europene, nu de la gura copiilor, nu de la pensionari”. INTERVIU cu Alexandr Slusari, director executiv al Asociației „Forța Fermierilor”
După ce protestul agricultorilor a fost pus pe pauză până în august, Ziarul de Gardă a discutat cu liderul Asociației „Forța Fermierilor”, Alexandr Slusari, despre solicitările pe care aceștia le-au adresat statului, în contextul a ceea ce ei numesc o catastrofă pentru agricultură. Potrivit lui Slusari, războiul din Ucraina a afectat semnificativ domeniul agricol, iar autoritățile au întârziat să se adreseze pentru sprijin partenerilor europeni, astfel că unii fermieri ar fi în prag de faliment.
— Fermierii și-au adus tractoarele, le-au parcat în centrul capitalei și au solicitat din partea Guvernului mai mult sprijin, în contextul în care, ați afirmat dumneavoastră, suntem într-o catastrofă pentru agricultură în acest an. De ce s-a ajuns la această situație și de ce e mai gravă decât în anii precedenți?
— Organizația noastră, din august 2022 a început să bată alarma, noi am anticipat această catastrofă. Am avut zeci de întâlniri cu ministrul Agriculturii. Deja semnele catastrofei erau evidente: 2022 a fost un an secetos, s-a început războiul în Ucraina, agresiunea Federației Ruse împotriva țării vecine. A fost o lovitură pentru toată logistica, infrastructura, toate căile de export-import au fost afectate. Dar cel mai important lucru, s-au început scumpirile exorbitante la resursele necesare producerii agricole – la fertilizanți, pesticide, motorină, piesele de schimb. Și, în paralel, lucru care rar se întâmplă, dar iată că acest fenomen s-a întâmplat în R. Moldova – prețurile la producția agricolă, materie primă, au început să scadă dramatic. Chiar din toamna 2022.
Motive au fost diferite, dar toate au fost generate de acest război. Federația Rusă a făcut tot posibilul să scumpească fertilizanții și să nu fie posibil exportul. Ucraina a fost nevoită să-și comercializeze producția proprie la prețuri de dumping – prețuri mai mici decât prețurile de piață și chiar mai mici decât prețurile de cost. Toți factorii împreună au avut un impact negativ. Și din toamnă tendința era clară.
Și noi am venit la domnul ministru și am spus care sunt soluțiile. Am început nu cu cele financiare. Am spus să fie introdusă starea excepțională, să ne gândim cum reeșalonăm creditele, creanțele agricultorilor față de bănci, furnizori. Nu s-a vrut. Am propus să se adreseze către partenerii externi, cât nu e târziu, în vederea alocării unor fonduri europene pentru a sprijini agricultorii, în vederea depășirii crizei. Nu s-a făcut. Abia în luna iunie 2023, după 10 luni de când noi prima dată am sesizat problema, ministrul Agriculturii a mers la Bruxelles să solicite sprijin. Aici e cea mai mare întrebare: de ce s-a pierdut atâta timp?
Am ajuns în situația când fermierii sunt decapitalizați, băncile au fost reticente cu reeșalonarea, vârful scumpirilor la resurse a revenit în perioada toamnă-iarnă 2022-2023 și cele mai mari costuri sunt la creșterea culturilor de prima grupă: grâu, rapiță, orz. Fermierii micro, mici și mijlocii nu au resurse financiare minime pentru următoarele 2-3 luni. Se începe falimentul masiv al agricultorilor. Cel mai grav lucru este că acest moment este tare așteptat din partea holdingurilor. Noi trebuie să înțelegem că acum nu doar agricultorii se luptă pentru supraviețuire economică, dar acum suntem la cumpăna paradigmei dezvoltării agriculturii pentru următorii ani. Dacă se distrug fermierii de la sate, în locul lor vin trei-patru companii transnaționale, cu rădăcinile în afara țării, preponderent acolo unde nu prea sunt respectate standardele financiare, care vor prelua sute de mii de hectare și vor transforma R. Moldova în propria moșie. Și asta o să fie mare tragedie, întrucât aceste holdinguri nu au interes de sate, nici de culturile cu valoare adăugată înaltă, nici de locurile de muncă. Ei au nevoie de patru-cinci culturi de câmp care urmează să fie exportate la valoare scăzută, să primească TVA de la export și să-și optimizeze veniturile.
— Am auzit cel puțin două opinii legate de protestele fermierilor. Prima – că nu doar fermierii trec printr-o criză, ci toată economia a fost afectată. De ce fermierii cer ajutor de la stat? A doua e că în toamnă fermierii nu s-au grăbit să vândă marfa, pentru că erau prețurile mici, au așteptat să crească și, din câte înțeleg, acum se stă cu marfa în hambare sau în depozite.
— Încep cu a doua întrebare. În economia agricolă, de regulă, prețurile cresc după Anul Nou, dar tendința de diminuare a prețurilor a început încă în vara 2022, după recoltare. Prețul era la limită, se apropia de prețul de cost. Și agricultorii au sperat că va mai crește și au așteptat. Dar războiul a dat peste cap toate regulile economiei de piață. Și s-a întâmplat catastrofa. Ei au crezut că o să fie echilibrat prețul, nu au vrut să vândă sub prețul de cost, dar pe urmă prețul s-a prăbușit și mai tare.
Și acum revin la prima întrebare, care este mai importantă. Noi trebuie să înțelegem că agricultorii noștri trebuie să fie competitivi cel puțin cu cei din țările Europei de Est: Polonia, România, Bulgaria. Uniunea Europeană, din 1957 practică politica agrară comună, atunci când țările au decis că agricultura nu poate fi tratată ca business clasic. Agricultura e mai mult decât business. Este activitate sub cerul liber, este securitatea alimentară, asigurarea unui trai decent la sate și egalarea nivelului de trai cu urba, e mâncare sănătoasă. Noi trebuie să alocăm bani de la stat pentru propriii fermieri.
Când spunem că nu doar agricultorii au suportat pierderi, trebuie să vedem ce se întâmplă în Europa. Agricultorii sunt mai vulnerabili și au suferit cel mai mult. Dar, dincolo de acest moment, în celelalte țări, în această situație, UE a venit cu sprijin masiv pentru agricultori. La subvențiile de bază, care în Polonia, România, Bulgaria sunt de la 200 până la 400 de euro per hectar, deja au fost adăugate două pachete de sprijin financiar, peste 300 de milioane de euro, pentru fermierii care au suferit în urma agresiunii Federației Ruse în Ucraina. Deja sunt alocate aceste resurse și nu cred că este ultimul ajutor. Au fost protejați fermierii și pe altă dimensiune – până la 15 septembrie este interzis importul cerealelor și oleaginoaselor din Ucraina în cinci țări din vecinătatea noastră.
Noi, înțelegând starea financiară a R. Moldova, criza energetică, criza socială, șantajul Federației Ruse, am venit încă în septembrie la Ministerul Agriculturii și am spus: „Adresați-vă către UE”. Nu o să ne dea atâtea fonduri câte se dau membrilor UE, evident, nici nu cerem atâta. Dar măcar un procent, ceva, din fondurile UE, dat fiind faptul că noi avem statut de țară candidat, noi avem dreptul să solicităm. Polonia alocă 674 de euro per hectar de grâu. Solicitarea noastră este mai puțin de 10 procente din această sumă. Noi am solicitat din fonduri europene, nu de la gura copiilor, nu de la pensionari.
— Dar există asemenea mecanisme?
— Da, desigur. Până la urmă, ministrul (Agriculturii, n.r.) a mers la Bruxelles, după 10 luni de întârziere. A mers cu cifrele noastre, cu calcule făcute de FAO (Food and Agriculture Organization of the United Nations / Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU, n.r.), unde este arătat impactul războiului asupra sectorului agrar. Întrebarea este de ce nu au făcut această adresare mai devreme, măcar în decembrie.
Și cu sumele noi am fost foarte flexibili. Domnul Vladimir Bolea a solicitat 1,2 miliarde de lei pentru R. Moldova de la UE. Noi, în cadrul negocierilor, am micșorat această sumă până la 700 de milioane de lei. Dacă se acordă celor mai vulnerabili fermieri – micro, mici și mijlocii care se află fără cinci minute în faliment, 700 de milioane sunt suficiente. Acum, vara, măcar prima tranșă să fie alocată, de 350 de milioane, cu ideea că UE, după ce se trec toate mecanismele birocratice, în trei-patru luni o să acorde aceste resurse financiare.
De a cui nevoie atâta tam-tam și aceste declarații populiste, aberante despre banii de la gura copiilor, de la pensionari? Și vorbește cel care a tărăgănat procesul de adresare. În loc să-și ceară scuze: „Dragi fermieri, am greșit, e vina mea. Fac tot posibilul să primiți acești bani și după asta plec.”
— Credeți că ministrul Agriculturii ar trebui să-și dea demisia?
— Eu nu-i dau sfaturi domnului ministru, eu spun cum aș proceda eu în această situație. Domnul ministru a știut despre această problemă din toamna 2022. El a fost rugat de noi de zeci de ori: „Duceți-vă la Bruxelles, cereți ajutor!” Domnul ministru nu a făcut acest lucru la timp. Partea lui de vină este destul de mare că agricultorii au ajuns în această situație dezastruoasă.
— Până la urmă, s-au promis 200 de milioane de lei. Vor fi din fonduri europene?
— În situația când am avut această tărăgănare, desigur că nu vin banii imediat din UE. Există proceduri. Noi am vorbit și cu doamna președintă la acest subiect. Ideea era să fie alocate niște resurse și pe urmă UE, din fonduri europene, o să acopere.
— În afară de acești bani, ce alte necesități mai au agricultorii?
— Noi am înaintat trei revendicări la ultimele negocieri. Nefiind mulțumiți de prestația ministrului, noi am spus că oricum plecăm (de la protest, n.r.), și nu pentru că ați găsit aceste 200 de milioane, că este puțin, plecăm pentru că agricultorii sunt responsabili față de satele lor și trebuie să se ocupe cu secerișul. Noi am solicitat să se mai caute bani, să discute cu UE, să identifice măcar 300-400 de milioane de lei.
Am mai cerut să rezolve problema cu motorina pe care ne-o oferă poporul român. Aici e o mare restanță din partea Guvernului. În noiembrie 2022 noi am discutat cu președinta Maia Sandu, care are cele mai bune relații cu partenerii externi, să meargă la București și să ceară încă o dată sprijin din partea României. Doamna Sandu a doua zi a făcut acest lucru. Și noi am așteptat: noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie. Pe urmă, cu stupoare am aflat că în această perioadă Guvernul nu a făcut demersuri oficiale către România. Și doar cu două săptămâni înainte de a-și da demisia, Guvernul Gavrilița a făcut acest demers. Și de atunci noi așteptăm. Poate în luna iulie o să vină această motorină. Aceasta a fost a doua revendicare.
Și a treia – am solicitat să ne ajute în mod administrativ, ca agricultorii să nu fie luați de creditori imediat după ce se începe recoltarea, pentru că toți au datorii peste datorii.
— Câți membri are Forța Fermierilor?
— Aproape 500 de agricultori micro, mici și mijlocii.
— Din totalul agricultorilor, cam cât ar reprezenta?
— Dacă să luăm agricultorii cu 10 hectare și mai mult, cred că aproximativ 40 la sută și mai mult. Dar sunt mii de țărani, gospodării țărănești mici care nu sunt membri în nicio organizație. Dar protestul nu a fost inițiat de Forța Fermierilor. La protest au venit și mulți agricultori care nu sunt membri. Și eu tare mă tem că în august, dacă nu vor fi pași concreți din partea Guvernului, procesele se vor porni deja fără Forța Fermierilor, fără orice asociație.
În 2020, când s-au pornit protestele agricultorilor, nicio organizație nu a stat la baza lor. Fermierii singuri s-au organizat și s-au pornit cu tractoarele în Chișinău. Și cei care sunt azi la guvernare, atunci erau în opoziție. Și noi ținem minte cum actualul președinte al Parlamentului îndemna agricultorii să meargă cu tractoarele în Chișinău, când unul din actualii deputați PAS bloca cu tractorul drumurile, cum actualul ministru al agriculturii spunea la un miting electoral că „noi avem bani, numai să se schimbe Guvernul, bani sunt în țară! 3000 de lei compensații este foarte puțin”. Video este, internetul, slavă Domnului, ține minte toate lucrurile astea. De unde atâta cinism acum? Că „faceți politică”, că nu știu ce…
— Forța Fermierilor are intenția să devină și o forță politică?
— Niciodată! Cel puțin, atâta timp cât eu sunt director executiv, dacă o să văd asemenea tendințe, eu plec a doua zi. Eu nu văd perspectiva unei organizații profesionale să se transforme în partid politic. E non-sens. Noi reprezentăm un sector important, dar oricum îngust. Nu vreau să transformăm organizația foarte bine structurată, care a adunat sute de fermieri care reprezintă zeci de partide, toată „fauna” politică din R. Moldova, dar majoritatea reprezintă partidele pro-europene. Când discutăm politicile agricole, o facem profesionist, fără divergențe. Dar când încep discuțiile: cine îl iubește mai mult pe Putin, cine – pe Iohannis, cine – pe Maia Sandu, aici se încep dezbinări. Și acest lucru este inadmisibil în cadrul unei organizații non-guvernamentale profesionale, care face parte din societatea civilă adevărată, pentru că noi trăim nu din granturi, nu din finanțări externe, ci din cotizații.
— Lumea vă vedea pe dumneavoastră în vreo funcție în actuala guvernare. Vi s-a propus? V-ați dori?
— Este ultima întrebare la care noi trebuie să ne gândim acum.
— Dacă erați într-o funcție de conducere la Ministerul Agriculturii, de exemplu, nu ați fi avut mai multă putere de decizie?
— Acum noi trebuie să ne concentrăm pe problema salvării agricultorilor și satelor. E nevoie de o persoană în fruntea ministerului care să promoveze politici pentru fermierii mici și mijlocii și să nu permită distrugerea satelor. Mai puțin contează numele persoanei, ea trebuie să fie competentă și consecventă.
— Dar ați accepta dacă vi s-ar propune?
— Eu aș accepta, dacă această conștientizare ar fi fost la nivelul întregului Guvern. Nu poate de unul singur ministrul Agriculturii să rezolve aceste probleme, trebuie să aibă sprijin în Guvern, în Parlament. Dar funcția de dragul funcției demult nu mă interesează. Eu am văzut funcții mari, am fost în politica mare. Politica trebuie să fie doar un instrument pentru a rezolva problemele oamenilor, în cazul nostru, vorbim de agricultorii de la sate.
Dacă, teoretic, dacă ar fi această ocazie, eu niciodată nu am fugit de responsabilitate. Dar, în actuala conjunctură politică, când aud declarații aberante ale unor deputați din partidul de guvernare că „acești agricultori fac politică”… Cu Țîrdea mi-e clar, cea mai mare problemă a lui este că noi nu am permis oamenilor lui Șor să ocupe Piața Marii Adunări Naționale.
Dar trebuie să fie schimbată paradigma gândirii. Doar de la schimbarea lui Vasilică cu Petrică nu putem schimba situația în domeniu. E nevoie de conștientizarea gravității situației de către întreaga clasă politică. Dacă Guvernul este gata să-și schimbe atitudinea față de sectorul agrar și să aibă grijă de el nu doar în campania electorală, putem discuta acest lucru. În caz contrar, schimbați-vă cum doriți, nu se schimbă esența.
— Vă mulțumim!
NOTĂ: Am solicitat o replică din partea ministrului Agriculturii, Vladimir Bolea, vizat de acuzațiile lui Alexandr Slusari, dar serviciul de presă al ministerului a transmis că demnitarul nu va comenta.
