Principală  —  IMPORTANTE   —   VIDEO/ Laura Codruța Kövesi: „Nu…

VIDEOLaura Codruța Kövesi: „Nu e important doar să pui infractorii la pușcărie, e important să le iei averile și să recuperezi prejudiciile și tot ce au dobândit ilicit”. INTERVIU cu șefa Parchetului European

Procurora-șefă a Parchetului European, Laura Codruța Kövesi, care se află într-o vizită în R. Moldova, în perioada 12-14 iulie, a declarat, într-un interviu pentru Ziarul de Gardă, că a venit cu un mesaj de susținere pentru reformele din domeniul justiției inițiate de autoritățile de la Chișinău. Odată ce R. Moldova a obținut statutul de țară candidată la Uniunea Europeană, Parchetul European va urmări cu atenție cum sunt gestionate fondurile europene, a mai subliniat Laura Codruța Kövesi.

„Suntem atenți la ce se întâmplă cu fondurile europene nu doar în interiorul Uniunii Europene, ci și în afară, pentru că sunt foarte multe care sunt transmise către state terțe, și este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că aceste fonduri sunt cheltuite corect, iar, în momentul în care există fraude, să le investigăm. Ceea la ce trebuie să lucrăm împreună cu autoritățile moldovene este detectarea acestor fraude”, a declarat șefa Parchetului European. 

Ea a avut întrevederi cu înalți oficiali de stat și a semnat, împreună cu procurorul general interimar, Dumitru Robu, un Acord de cooperare între Procuratura Generală a R. Moldova și Parchetul European.

— Efectuați o vizită de câteva zile în R. Moldova. Cutumele diplomatice leagă, cumva, durata vizitelor de importanța lor. Este R. Moldova obiectul atenției Dumneavoastră și a instituțiilor europene?

Publicitate
Publicitate

În primul rând, mulțumesc pentru invitația de a da acest interviu. Așa cum știți, eu sunt procuror, nu sunt diplomat, așa că urmez instinctele și regulile de procuror. Motivul pentru care am decis să facem această vizită în R. Moldova a fost, în primul rând, să semnăm un Acord de cooperare cu parchetul (n.r.: procuratura) R. Moldova. Din două motive: în primul rând, pentru a da un semnal și a arăta susținerea Parchetului European către colegii noștri care lucrează în justiție și, totodată, de a transmite un semnal că suntem dispuși să ajutăm în limitele competențelor pe care le avem. Și un pas concret în acest sens a fost semnarea acestui Acord de cooperare, care nu schimbă legislațiile, nu implementează noi reguli, doar stabilește un mod de comunicare direct și eficient între parchetul R. Moldova și Parchetul European. Probabil, lumea se întreabă de ce și ce stă în spatele acestui acord. Este faptul că, în acest moment, R. Moldova are statut de țară candidată la Uniunea Europeană și doresc să-i felicit pe toți moldovenii pentru această reușită. Asta înseamnă că vor veni mai mulți bani europeni, iar principala atribuție a Parchetului European este de a investiga fraudele cu fonduri europene. 

Am mai zis și o să repet: nu există nicio țară curată, cu siguranță vor exista fraude cu fonduri europene pe teritoriul R. Moldova, comise de persoane care aparțin statelor membre participante la EPPO (Parchetul European) și atunci, cu siguranță, dorim să avem o colaborare directă și eficientă cu colegii din R. Moldova. O altă componentă importantă a activității noastre vizează infracțiunile cu TVA, contrabanda, ceea ce, cu siguranță, regăsim și în R. Moldova, și în România, și în celelalte state membre care sunt la frontiera externă a UE, unde avem competențe, ceea ce ne-a dus cu gândul la faptul că o să existe, probabil, situații în care o să avem anchete comune pentru aceste fapte și, de aceea, este bine să fim în contact cu colegii noștri din R. Moldova. 

Un acord similar a fost semnat și cu Ucraina. Există diferențe între cele două acorduri?

Este aproape similar. Cu Ucraina acordul a fost semnat la 18 martie, când am vizitat Ucraina. Clauzele sunt similare.

— Din câte am văzut, acordul cu Ucraina presupune eforturi comune la adunarea probelor, la înghețarea unor active, la extrădarea unor persoane, precum și crearea unor echipe de investigație comune.

Sunt aceleași reglementări și în acordul cu R. Moldova. Avem același standard când vorbim de state terțe, care nu fac parte din Parchetul European. Cred că este important și pentru colegii noștri să avem acest acord, pentru că Parchetul European este în poziția unică de a avea acces și a lucra cu 22 de legislații diferite. Avem procurori europeni delegați în 22 de state membre, aplicăm dispozițiile din 22 de coduri penale și 22 de coduri de procedură penală. Avantajul Parchetului European este că noi nu folosim comisii rogatorii, nu avem niciun fel de birocrație, suntem foarte flexibili. Ca să vă dau un exemplu: procurorul din Spania pune mâna pe telefon și îl sună pe colegul din România sau Germania și îi spune ce dorește. Avem un sistem electronic de gestionare a cazurilor, toate dosarele sunt introduse în acest sistem și avem acces imediat la toate dosarele înregistrate în cele 22 de state membre. În acest fel putem să identificăm mai ușor și conexiunile care sunt între dosare. Iar în momentul când procurorul din Spania dorește pentru investigația sa date din România sau din Germania, apasă un buton în acest sistem, celălalt coleg primește automat cererea lui, face percheziția, ridică documentele de care are nevoie, le încarcă în sistem, le trimite prin apăsarea unui alt buton, iar probele sunt valide și pot fi folosite în cursul investigațiilor și în fața instanțelor de judecată. Cam așa se lucrează în interiorul Parchetului European. 

Iar ceea ce va fi nou pentru procurorii și pentru polițiștii din R. Moldova este că, în cadrul anchetelor pe care le vor avea în comun cu Parchetul European, vor beneficia de acest sistem. Problema era, până acum, că investigai o infracțiune, ca procuror, și te opreai la frontieră, nu puteai să mergi mai departe. Acum, în cadrul Parchetului European, te duci mai departe, în 22 de state membre. Este ceea ce procurorii și polițiștii din R. Moldova vor face. Vor lucra cu colegii lor din Europa, trecând frontiera cu ajutorul Parchetului European.

Acest lucru, presupunem, va scurta din perioada de investigare?

Va scurta foarte mult, nu va mai fi același efort pentru a identifica cine este partenerul tău, unde trebuie să te adresezi, cum trebuie să arate comisia rogatorie. Accesul la informație va fi mai rapid, mai flexibil. În momentul în care vor întâmpina o problemă de natură legislativă, vor avea imediat un răspuns, pentru că noi avem o cunoaștere a tuturor sistemelor legislative. În cadrul Parchetului European, noi avem o structură formată din investigatori financiari și analiști, care ne ajută la identificarea bunurilor care pot fi sechestrate și sunt în interiorul celor 22 de state membre. Deci, aceste analize, de asemenea, pot fi utile în cadrul investigațiilor pe care le vom avea împreună cu colegii moldoveni. Dacă există bunuri pe care infractorii le-au achiziționat din afara R. Moldova și sunt pe teritoriul acestor state membre, lucrurile pot să evolueze într-o direcție mai bună și mai eficientă. 

Ar fi eficient un asemenea sistem de lucru și în cazul acestor dosare de rezonanță pe care le avem aici, în R. Moldova? Avem acea fraudă bancară de proporții, avem „spălătoria rusească”. Va ajuta acest acord de colaborare?

Pentru toate faptele comise anterior anului 2017, noi nu avem competență. Acest sistem va fi folositor în investigațiile care vizează fraude cu fonduri europene, fraude cu TVA sau contrabandă, sau infracțiuni de corupție, spălarea banilor și crimă organizată, în legătură cu aceste infracțiuni. Ca să dau un exemplu simplu: un primar primește mită, ca să dea o autorizație sau să atribuie un contract din fonduri de la bugetul moldovean – aici noi nu avem competență. Dar, în schimb, dacă un primar sau un funcționar public va primi mită, pentru a acorda fonduri europene unei firme în care are interes, atunci – da, cu siguranță noi vom putea interveni. Cu condiția ca toată această activitate infracțională, fie să se desfășoare pe teritoriul unui stat participant la EPPO, fie să fie implicată și o persoană din acele state, spre exemplu, o companie din România sau din Franța, sau un cetățean spaniol care vine în R. Moldova și face această fraudă cu fonduri europene. Deci, competența noastră este limitată. Nu trebuie să înțelegem că acum a venit Parchetul European și face curățenie în R. Moldova.

R. Moldova, până la urmă, este responsabilă să-și facă singură această curățenie.

Da. Eu cred că acest lucru se întâmplă, s-a început deja. Eu, cel puțin, am perceput o schimbare în bine. În toate întâlnirile pe care le-am avut am simțit că există o voință politică puternică de a lupta cu acest fenomen. Am avut întâlniri și cu colegii procurori. Am fost impresionată, în sens pozitiv, pentru că am simțit o schimbare și de atitudine, mod de abordare, adică știau despre ce vorbesc, știau ce probleme au în investigațiile lor, știau ce trebuie făcut. Poate că ei nu explică foarte mult public ceea ce fac, dar faptul că nu vorbesc, nu înseamnă că nu lucrează.  

Ziarul de Gardă, fiind un ziar de investigații, a examinat mai multe cazuri de corupție. De exemplu, un dosar a fost inițiat, câțiva ani în urmă, pe fraude cu fonduri europene. Un primar a favorizat firma fiului său, ca să câștige niște licitații publice. Justiția nu l-a sancționat penal, a decis că este contravenție, iar contravenția s-a prescris. Înțeleg că nu comentați, de obicei, cazuri particulare, dar credeți că ar fi putut fi examinat diferit acest caz dacă exista deja cooperarea cu Parchetul European?

Nu comentez cazuri particulare, iar pe o situație ipotetică la fel nu pot să comentez, pentru că nu știu exact legislația prevăzută pentru aceste tipuri de infracțiuni. În discuțiile pe care le-am avut la nivel politic și cu ministrul Justiției din R. Moldova, am insistat pentru implementarea în legislația moldoveană a Directivei pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene. Este acea celebră Directivă PIF, care definește infracțiunile privind frauda la bugetul Uniunii Europene. Cu siguranță, o faptă de corupție legată de atribuirea fondurilor europene sau prezentarea de documente false în vederea obținerii unor fonduri europene sau utilizarea lor în alte moduri trebuie să fie infracțiune și este prevăzută ca infracțiune. Dacă în R. Moldova această Directivă va fi implementată și vom avea infracțiuni în Codul Penal care definesc toate aceste situații, cu siguranță, în viitor vor putea exista pedepse penale. Sistemul de protecție a bugetului european trebuie să fie implementat și trebuie să fie îmbunătățit, dacă el există deja.

Odată cu acest statut pe care l-a obținut R. Moldova, de țară candidată la aderarea la UE, vor trebui implementate mai multe reforme, care presupun și fonduri europene. Veți privi cu atenție la ce se întâmplă în R. Moldova, în acest context?

Da. Suntem atenți la ce se întâmplă cu fondurile europene nu doar în interiorul Uniunii Europene, ci și în afară, pentru că sunt foarte multe care sunt transmise către state terțe și este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că aceste fonduri sunt cheltuite corect, iar, în momentul în care există fraude, să le investigăm. Ceea la ce trebuie să lucrăm împreună cu autoritățile moldovene este detectarea acestor fraude. Pentru că ceea ce noi am constatat, la nivelul Parchetului European, este că nivelul de detecție al acestor fraude, inclusiv al fraudelor cu TVA, este foarte diferit de la țară la țară. Sunt state membre în care sistemul este foarte bine pus la punct, au persoane specializate și imediat detectează aceste infracțiuni, în alte state membre nivelul este destul de scăzut și trebuie îmbunătățit. Deci, una din preocupări este de a îmbunătăți acest nivel de detecție și apoi de a îmbunătăți investigațiile. 

Asta depinde de cât de des sunt semnalate aceste fraude? Depinde de cetățeni, depinde de procurori?

La Parchetul European, dacă ar fi să iau statistica din ultimul an, pot să vă spun că jumătate din sesizările pe care le-am primit au fost de la cetățeni. Ceea ce arată că este un nivel de încredere destul de ridicat și oamenii au curaj și au încredere să se adreseze Parchetului European. Este foarte importantă această implicare activă a cetățenilor. Oricine află despre comiterea unei infracțiuni cu fonduri europene, poate să ne semnaleze acest lucru în scris, prin poștă sau poate să acceseze site-ul Parchetului European. În statele membre, pot să se ducă la birourile noastre locale. Apoi, avem autoritățile naționale care au această obligație, atunci când află despre comiterea unei infracțiuni, să sesizeze Parchetul European. Și acest lucru se întâmplă în unele state mai activ, în alte state – mai puțin activ. Dar sperăm că în R. Moldova nivelul de detectare va fi destul de bun și o să putem să facem investigații comune atunci când vor fi astfel de fapte.

Asta arată nivelul de încredere al cetățenilor față de instituțiile respective.

Da. Dacă nu ai încredere într-o instituție, nu te duci acolo, nu? Cred că, până la urmă, criteriul de eficiență al justiției, al procurorilor, este nivelul de încredere pe care cetățenii îl au în ceea ce faci. Și acest lucru nu se poate câștiga decât dacă muncești foarte mult și ai rezultate credibile.

În R. Moldova, a fost inițiată o mare reformă în domeniul justiției – o evaluare extraordinară care se dorește a fi efectuată față de toți procurorii și judecătorii. S-a constituit o Comisiei de Pre-Vetting, care va evalua integritatea candidaților la funcțiile de membri în cadrul CSM și CSP. Este un proces despre care se spune că se face o singură dată într-o țară. Cum credeți că trebuie să se desfășoare, așa încât să fie credibil în fața societății?

Nu este o procedură inventată în R. Moldova. Ea s-a mai folosit și în alte țări. Este ceva ce fiecare țară trebuie să definească și să stabilească dacă i se potrivește sau nu. Ceea ce este important, mai ales că vorbim de combaterea corupției, este că aici există o voință politică foarte mare de a lupta cu acest fenomen. Ca să cureți o țară, ai nevoie de un sistem de justiție curat. Ai nevoie de procurori și judecători profesioniști, cu standarde de integritate foarte ridicate. Și atunci, dacă s-a considerat că acest mecanism poate ajuta în această direcție – de ce nu? O să vedem în timp rezultatele. Ceea ce este important de spus este că, din ce am înțeles de la ministrul Justiției, este un an de când au început toți acești pași spre reformarea instituțiilor și este greu să obții rezultate credibile într-un an. Imaginați-vă, în primul rând, și dacă ai detecta aceste infracțiuni de corupție, ele trebuie să fie investigate, trebuie să aduni probe, trebuie să te asiguri că drepturile persoanelor implicate sunt respectate. Apoi, în R. Moldova există trei grade de jurisdicție: judecătorii, Curtea de Apel și Curtea Supremă de Justiție. Trebuie să treci prin trei grade de jurisdicție. Sigur că acest lucru ia timp. Sigur că, în anumite dosare, ca procuror, o să ai succes să obții condamnări, poate că, în alte dosare, n-o să ai succes, fiindcă și infractorii se vor apăra și vor beneficia de toate portițele legale și excepțiile pe care legea le oferă, dar cred că cel mai important este voința de a face acest lucru și cred că acest lucru există și toți sunt foarte bine intenționați. 

Nu există o rețetă de succes, să spunem că acesta este modelul de Parchet perfect și acesta este Codul de Procedură Penală perfect și asta este varianta perfectă, prin care o să puneți toți corupții în pușcărie. Nu există. Și, în cele 22 de state membre în care noi lucrăm, am văzut că sistemele de justiție sunt organizate diferit, Codurile și Procedurile sunt diferite de la țară la țară. Desigur, fiecare dintre ele a încercat să preia un anumit model, să aibă anumite standarde, dar adaptate cumva la specificul național. Dar ceea ce ce, în ciuda mecanismului și instrumentelor stabilite instituțional, trebuie să existe este un principiu al independenței procurorilor și judecătorilor, care bineînțeles trebuie dublat și de responsabilitate, trebuie să existe o legislație adecvată și trebuie să existe această voință adevărată de a lupta cu acest fenomen. Ca într-o competiție, mai câștigi, mai pierzi, dar important este să lupți și ceea ce este și mai important e că această reducere a nivelului de corupție n-o pot face procurorii și judecătorii singuri, societatea trebuie să contribuie. Nu numai investigații, trebuie să existe și prevenție, și societatea civilă trebuie să fie implicată, cetățenii trebuie să fie implicați și este o luptă continuă. Nu poți să lupți 6 luni cu corupția și pe urmă să pleci în vacanță. Nu, este continuu o luptă. Trebuie răbdare, perseverență, consistență în ceea ce faci, comunicare între instituții, să te asiguri că toate instituțiile merg în aceeași direcție. Sigur, există competiție între instituții, dar trebuie să fie această competiție spre cooperare, spre a obține rezultate. 

De obicei, tonul se dă de la nivelul cel mai înalt…

Asta este o veste bună, pentru că există această dorință. Și în experiența mea anterioară, și în această experiență de Procuror șef la Parchetul European, pot să spun că nu întotdeauna vezi această voință de a lupta cu acest fenomen. Avem 10 state participante la EPPO, care, spre exemplu, nu ne-au semnalat nicio infracțiune de fraudă cu TVA. Și te întrebi, oare de ce? Fie că nu se dorește, fie că nu știu cum, fie că n-au organe specializate, fie că au aceste dosare și nu vor să le trimită la Parchetul European. Deci, această dorință și această voință este foarte importantă. Sigur că trebuie menținută cu măsuri concrete, cu investigații, cu prevenire, toată lumea trebuie să contribuie. Nu putem să spunem că, într-o țară, este responsabil de eradicarea corupției doar procurorul și ceilalți doar se uită. Asta nu se poate întâmpla. Au și ei rolul lor, dar, în cele din urmă, toți trebuie să contribuie. 

Dar puteți să ne spuneți dacă autoritățile de la Chișinău au cerut în vreun caz sprijinul Parchetului European? 

Până în acest moment, nu, pentru că au existat aceste discuții instituționale. Acum avem acest acord de cooperare, cred că ambele părți – și noi, și colegii moldoveni – am înțeles mai bine ce putem face și cum putem face. Acum avem și acest cadru cumva legal, această reglementare a modului în care putem coopera și, să sperăm că, de acum încolo, lucrurile vor începe să se miște. 

Ce ar trebui să se întâmple, ca să vedem cazuri sancționate pentru îmbogățire ilicită și bani care să ajungă înapoi în bugetul statului? 

Din cunoștințele pe care le am până în acest moment, nu știu ca această infracțiune să fie incriminată în toate celelalte state membre. Este reglementat diferit, delapidarea sau spălarea de bani sunt aceleași infracțiuni, dar modul exact în care este definită îmbogățirea fără just temei aici, în R. Moldova, nu se regăsește în celelalte legislații. Cred că colegii din R. Moldova au o problemă atunci când bunurile deținute de persoanele pe care le cercetează sunt în afara teritoriului R. Moldova, pentru că, în acel moment, ca ei să obțină informații, trebuie să fie respectat acel principiu al dublei incriminări, ceea ce nu este posibil. Și acest lucru face dificilă munca de identificare a bunurilor. Dar cred că soluția despre cum trebuie să fie făcut sau ce trebuie îmbunătățit trebuie să provină tot din rândul procurorilor și al judecătorilor, pentru că ei știu cel mai bine de ce au nevoie în activitatea lor, ca să poată dovedi această infracțiune. 

O altă situație despre care ZdG a scris e că instituțiile aplică sechestre pe bunuri, care pot fi impresionante, dar, până la urmă, în bugetul de stat ajunge chiar mai puțin de 1% din sume. Cum ar trebui îmbunătățit mecanismul în acest caz?

Ca să fac o comparație cu România, când eram șef la DNA, în unul din rapoartele anuale, asta a fost una dintre problemele pe care le-am semnalat, pentru că noi am indisponibilizat foarte multe bunuri și valori – sute de milioane de euro, iar, după ce aveam condamnări în instanță și rămâneau definitive, judecătorii dispuneau confiscarea bunurilor, era un procent, la acel moment, de 10% care se executa efectiv. Și aceasta, evident, că era o problemă, pentru că nu e important doar să pui infractorii la pușcărie, e important și să le iei averile și să recuperezi prejudiciile și tot ce au dobândit ilicit. La acel moment, a început un dialog instituțional, care n-a existat anterior, pentru că fiecare instituție arăta cu degetul spre cealaltă: cei de la Finanțe spuneau că procurorii n-au pus bine sechestre, n-au identificat bunurile, noi spuneam că le-am identificat, dar voi trebuia să le executați și nu ați făcut-o. 

Cumva, vedeți, a existat și în experiența statelor care sunt membre UE această problemă, dar important este cum o soluționezi, pentru că probleme vor fi tot timpul, impedimente vor fi tot timpul, un mod diferit de interpretare a legislației va fi tot timpul. Important este cum te raportezi la ele. Cel mai important este acel dialog instituțional, care trebuie să existe între toate aceste instituții. Când tu, ca procuror, vezi că ai o problemă cu modul de executare a hotărârilor, te duci la Finanțe sau la agenția care este responsabilă și ai un dialog cu ei, încerci să afli ce se întâmplă. La fel și invers: când simți că ai o problemă cu procurorul sau cu poliția, te duci să discuți și încerci să găsești calea instituțională. Fără comunicare nu se poate progresa. 

Parchetul European a împlinit deja un an de când și-a început activitatea. Cel puțin câteva titluri din presa europeană au lăsat de înțeles că ați impresionat Europa prin activitatea dumneavoastră. Cum ați reușit să ajungeți în fața instanțelor cu patru condamnări, să întocmiți mai multe acte de condamnare și aproape o mie de anchete?

Să nu uităm că avem 22 de state membre, nu avem doar un stat. A fost un efort colectiv. Avem o structură centrală în Luxemburg, unde avem câte un procuror din fiecare stat membru și, în fiecare stat membru, avem procurori europeni delegați care sunt responsabili de efectuarea anchetelor. Împreună cu colegii care fac parte din structura centrală, constituim Colegiul Parchetului European, unde se iau decizii strategice, unde se decide politica penală a Parchetului, prioritățile. Spre exemplu, noi am decis că recuperarea prejudiciilor este o prioritate și, în toate dosarele pe care le avem, procurorii trebuie să se preocupe de recuperarea prejudiciilor. Este un colectiv de procurori foarte entuziast, sunt foarte activi, buni profesioniști, cu experiență în cooperarea internațională. Toți sunt foarte dornici să contribuie la construirea acestei instituții. Este pentru prima dată când avem un Parchet transnațional, cu competențe în 22 de state membre și fiecare dorește să pună ce are mai bun în construirea acestei instituții.

În noiembrie 2019, când am fost numită, eram singură, cu doar doi-trei colegi din partea staff-ului, și a trebuit să construim totul de la zero, începând cu proceduri, buget, recrutare de personal. A fost un efort colectiv nu doar din partea celor care lucrează în EPPO, dar și din partea statelor membre, care au implementat legislația de care noi avem nevoie. Cred că acesta este un semnal că toată lumea își dorește o protecție cât mai mare a bugetului european. 

Ca să vă dau un exemplu despre infracționalitatea cu TVA. Evaluările Comisiei Europene arată că se pierd, anual, în interiorul UE, între 30 și 60 de milioane de euro. Este o sumă enormă și exista impresia că nimeni nu se chinuie să investigheze aceste fapte. Având acum Parchetul European, lucrurile s-au schimbat, pentru că puteam foarte ușor să investigăm infracționalitatea transfrontalieră. Avem în investigație un caz în care același grup infracțional a operat, câteva luni, într-un stat membru, apoi s-a mutat în alt stat membru. Este o fraudă de tip „carusel”. Punând cap la cap toate informațiile, am constatat că acel grup a avut o activitate infracțională care a afectat 20 de state membre. Înainte, acest lucru era aproape imposibil de identificat și de investigat. 

Ați reușit să constatați ce actori sunt implicați mai des în fraudarea fondurilor europene?

Tipologiile sunt diferite, dar între domeniile cele mai afectate, cel puțin în primul an de activitate, s-au observat foarte multe fraude în ceea ce privește subvențiile în agricultură, fraude în sistemul sanitar, în special cele legate de gestionarea crizei Covid-19, în infrastructură. În frauda cu TVA am identificat principalele modalități de comitere a faptelor. Și atunci când cunoști modul cum se manifestă infracționalitatea, știi și cum s-o abordezi. 

Există diferențe între corupția din România, despre care cunoașteți, și cea la nivel european?

Corupția și frauda se manifestă aproape la fel. Nu există o țară curată, în care nimeni nu comite nicio faptă infracțională. Ceea ce există, este voința de a identifica aceste fapte, există posibilități legislative mai mari sau mai mici, depinde de statul membru, există structuri specializate sau procurori specializați care încearcă să-și facă treaba cât mai bine. 

Știți că un fenomen cu care se confruntă societatea este dezinformarea, fake news. Vizita Dumneavoastră la Chișinău a provocat asemenea zvonuri. Unele site-uri îndoielnice din România au scris că șefa Parchetului European „dorește să implementeze și în Moldova tactica pământului pârjolit”, că ați fi distrus mediul de afaceri românesc și că intenționați să o faceți și în R. Moldova. Dacă doriți să comentați pe marginea acestor dezinformări.

Cred că am explicat prezența mea aici în mod foarte clar. Mediul de afaceri din România este foarte bun și oamenii își desfășoară afacerile în continuare. Și le desfășurau și când eram șef la DNA. Scopul vizitei mele a fost unul clar. În primul rând, un semnal de susținere pentru autoritățile din R. Moldova în acest drum spre aderarea la Uniunea Europeană. Eu nu am venit să dau lecții. Am venit aici să împărtășesc din experiența mea de 27 de ani de procuror, am venit ca reprezentat al unui organism al Uniunii Europene, ca cetățean al UE din România. Cu siguranță, sunt elemente și expertize pe care le pot împărtăși cu colegii mei.

Vă mulțumim! 

Publicitate
Publicitate