VIDEO „Eu nu vreau să mă văd nici legat cu cătușele, nu vreau să intru nici în carteluri, în grupări de interlopi. Nu mi s-a propus niciun post și nu aș accepta niciun post pe linie politică”. Cristi Danileț, fost magistrat român, la Podcast ZdCe

Fostul judecător din România, Cristi Danileț, care este și cetățean al R. Moldova, este invitatul Podcast ZdCe. Aflat într-o vizită de lucru la Chișinău, în calitate de expert internațional, Cristi Danileț a spus în ce condiții ar veni într-o funcție publică în R. Moldova. De asemenea, fostul magistrat a opinat despre reformele inițiate în justiția moldovenească, riscurile și oportunitățile, precum și pe marginea concursului anulat pentru funcția de procuror general. El a lămurit de ce a plecat din magistratura română și ce legătură are aplicația Tik Tok, în această situație.

— Sunteți fost judecător în România și, de mai bine de un an, cetățean al R. Moldova. De ce v-ați dorit să obțineți cetățenia Republicii Moldova? 

—Am început o colaborare cu Republica Moldova cred că din 2010. Atunci a fost prima data când am fost implicat într-un proiect. A fost o vizita bilaterală. O parte din colegii mei de facultate de la Iași sunt în justiția din Moldova și am început să discutăm despre problemele din justiție. Moldova era puțin mai în urmă decât România cu privire la reforme. Și atunci am venit cu câteva idei pe linie asociativă. După aceea, am devenit membru CSM din România și am venit mai des în Moldova. Și iată, s-au adunat vreo 12 ani în care am fost invitat în mod regular la conferințe, am dat interviuri, am făcut evaluări. Chiar Consiliul Europei și Uniunea Europeană de câteva ori m-au angajat pentru a acorda asistență pentru Ministerul Justiției din Moldova, pentru CSM-ul din Moldova, Inspecția Judiciară din Moldova. 

Astfel încât, am spus, la un moment, dat că eforturile mele pot fi fructificate mai mult. Uite, să devin cetățean al Republicii Moldova. Vin mai des și, cine știe, poate într-un viitor voi aplica pentru un post în legătură cu justiția. Cine știe?

— Atunci când s-a aflat ca ați obținut cetățenia Republicii Moldova, s-a speculat foarte mult că veniți în funcții importante aici. 

— S-au făcut speculații, dar îmi pare rău că nu m-a întrebat nimeni. Că vedeți, eu sunt un tip sincer și răspund, indiferent că e vorba de presa moldovenească sau presa din România. Nu mi s-a propus niciun post și nu aș accepta niciun post pe linie politică. Ca să ne înțelegem. Eu sunt un om foarte ferm, foarte corect și vreau să-mi păstrez o anumită independență. Și dacă este să lucrez vreodată în Moldova, va fi sigur într-o funcție unde pot sa aplic, să fie un concurs, să fiu examinat, să o iau pe merit. Adică, aș evita orice fel de influențe politice.

Iată, suntem într-o perioada de tranziție și în Moldova se vor face foarte multe modificări. Și asta-mi amintește de perioada de preaderare a României. Atunci când urmează aderarea, sunt foarte multe instituții care trebuie reformate, foarte multe modificări legislative. Și, desigur, este nevoie de o sursă, poate uneori externă, de oameni. Am citit și eu presa din Moldova, sunt deja experți din România care s-au mutat aici, lucrează în puncte cheie. Este o soluție să ajutăm Moldova. Sunt unii oameni din România care vor să se relocheze pentru a ajuta Moldova. Eu cred că este grozav asta.

— Până a discutam mai detaliat despre funcții, vreau să ne spuneți dacă vă oferă oarecare avantaje faptul că detineți cetățenia Republicii Moldova?

— Vreau să vă spun că nici măcar încă n-am făcut demersurile pentru a obține pașaportul. Am buletin de România și pot circula liber la graniță, fără alte acte. Cred ca e o chestiune de mândrie, sunt chiar bucuros! Vedeți, și graiul meu este unul moldovenesc! Eu sunt nascut in județul Suceava și eu sunt foarte mândru! Chiar mi-amintesc de prima dată când am venit în Moldova, o colegă de aici zicea: „Voi nu știți în România ce înseamnă: A chicat o pearjă-n glod”. Eu zic: „Ba da, că bunicii mei sunt de la Botoșani!” Graiul meu moldovenesc se apropie de al vostru. Eu vă înțeleg, ne înțelegem foarte bine! Suntem, până la urmă, un popor cu rădăcini comune, ne descurcăm.

Acum este prima dată după obținerea cetățeniei, când am venit în Republica Moldova și chiar am făcut demersurile pentru actele care trebuie – pașaport, certificat de naștere. 

— Una dintre cele mai recente știri care v-a vizat și despre care ați infirmat-o, este că urma să faceți parte din echipa Ancăi Dragu, la Banca Națională. Cum a apărut această zvonistică?

— Și eu am citit-o în România. Pe 22 ianuarie, m-am pensionat. Legea din România permite celor care lucrează în armată, poliție și justiție să se pensioneze după 25 de ani de activitate neîntreruptă. Și eu am avut 25 de ani de magistratură, și am ieșit la pensie. Sigur că imediat lumea s-a întrebat: „Cristi Danileț s-a pensionat, unde se duce?” Dar nu m-a întrebat nimeni nimic. În același timp, Anca Dragu fusese numită aici guvernator. Noi facem parte dintr-o organizație comună, dintr-un ONG puternic în România, de oameni intelectuali: Inițiativa pentru cultura europeană în România. Și cred că undeva s-a făcut speculația asta – dacă s-a dus Anca Dragu și ea are nevoie de echipă, Cristi Danileț tocmai s-a pensionat, fac parte din același ONG, atunci sigur vin împreună. 

Cred că la vreo două ore după ce am văzut știrile din România împânzite cu acest news, că Cristi Danileț vine în Moldova la bancă, l-am infirmat.  Și vă spun drept, nu e pregătirea mea. Eu n-am nicio legătură cu domeniul acesta financiar, fiscal. A mea e justiția, aici am pretenția că mă pricep. Chiar m-a sunat doamna Dragu atunci și mi-a spus: „Cristi, am văzut că vii la mine”. Zic: „Și eu am citit același lucru. Ce facem? O să dau infirmare că nu e adevărat”.

— Lumea v-a mai pus aici și în funcția de Ministru al Justitiei, a fost și așa zvon.

— Și Procuror General am văzut. Se cauta oameni și acum se fac speculații. Eu vă spun drept, dacă mi se oferă o funcție, aș vrea să nu aibă legătură cu politica, să nu fie un domeniu oarecum posibil de influențat. Sau dacă este o funcție cu numire politică, vreau să știu independența pe care o am. Eu cred mult în oameni cu bună pregătire, care sunt puși în funcție nu pentru o misiune politică. Deci, chiar dacă numirea este una politică, omul să fie independent, să-și facă treaba bine. Eu nu vreau să mă văd nici legat cu cătușele, nu vreau să intru nici în carteluri, în grupuri de interlopi. Eu sunt un om corect, onest. Dacă e să vin să lucrez, vin să lucrez ca profesionist.

— Fiind de atâta timp prin Republica Moldova, cunoașteți mediul, justiția. Credeți că e posibil ca să existe funcții neinfluențate politic aici, în Republica Moldova?

— Republica Moldova este o țară mică, în care oamenii toți se cunosc, în care sunteți rude, cumetri, foști colegi. Țara fiind mică, e și firesc ca aceste legături să existe. Tocmai de asta, la un moment dat, puteți conta pentru o perioada de timp pe experți, hai să le spunem, străini, dacă mai pot folosi cuvântul străin în legătură cu România. Cel puțin, să vină dintr-o altă țară,

inclusiv din România. 

Dar, încetul cu încetul, se ridică o nouă generație. Eu îi cunosc și pe judecătorii vechi, de pe vremea când eu am terminat facultatea de drept, și sunt la dumneavoastră în sistem. Am luat legatura chiar recent și cu judecători din noua generație. Eu am o mare încredere în justiție. Adică, încetul cu încetul, lucrurile se îmbunătățesc, dar, este adevărat, mai greu decât așteptările dumneavoastră. Societatea moldovenească așteaptă de pe o zi pe alta să se transforme. Nu e posibil. Dar, în același timp, credința mea este că dacă justiția funcționează, încetul cu încetul, toate sectoarele publice din Republica Moldova funcționează. Și în perioada asta de preaderare, subliniez, vor fi transformări mari și în viteză, și e nevoie de oameni de bună credință, și de oameni buni în puncte cheie. Pentru că, așa cum este leadershipul unei instituții, așa va fi și instituția. Dacă ai un șef bun, independent, integru, profesionist, competent, încetul cu încetul, el alcătuiește o cultură instituțională și oamenii îl urmează. Dacă, din contra, este un șef corupt, incompetent, delăsător, atunci nici instituția nu poate să funcționeze cum trebuie. 

— Trebuie să menționăm că înregistrăm aceasta discuție chiar după ce Consiliul Superior al Procurorilor a anulat un concurs pentru funcția de Procuror General. Și în acest context, vreau să vă întreb cu ce ocazie sunteți în Republica Moldova?

— N-am legătură cu numirea în funcția de Procuror General! Am venit invitat într-un proiect al Consiliului Europei și Uniunii Europene pentru a alcătui, din partea unor experți străini,

niște recomandări, niște îndrumări pentru Consiliul Superior al Magistraturii, care să-și alcătuiască o strategie pentru următorii patru ani. Așadar eu, din partea României, și cu un expert portughez, încercăm să oferim din pregătirea și expertiza noastră indrumari colegilor din CSM cum anume ar trebui sau unde anume ar trebui îmbunătățite lucrurile. Pentru aceasta am avut întâlniri cu Ministerul Justiției, cu Autoritatea Națională de Integritate, cu judecători de la Judecătoria Chișinău, bineînțeles cu CSM-ul și cu Inspecția Judiciară, chiar cu specialiștii din Comisia de Pre-vetting, adică, cam toate persoanele implicate în reforma a justiției. Ne-am făcut o viziune generală și urmează să facem niște îndrumări. Încercăm să ajutăm să meargă lucrurile mai bine.

Cred ca noua componență CSM ar trebui sa aibă o viziune globală și unică. Au fost oameni din diverse medii, și din societatea civilă, și din justiție, au candidat pe platforme diferite, încă nu s-a întregit CSM-ul, mai sunt alegeri de făcut și, încetul cu încetul, trebuie sa aibă un plan de activitate coerent pentru următorii patru ani. Pentru că de cum funcționează CSM va depinde cum funcționează justiția. 

— Dacă ar fi sa explicați cuiva, care nu este neapărat cunoscător al domeniului justiției, ce ar trebui să facă CSM-ul pentru sistemul judecătoresc, așa încât să fie cât mai eficient, luând în considerare și faptul că anterior CSM-ul a fost criticat pentru multe lacune, pentru numiri nu foarte transparente, promovări, la fel, nu neapărat cele mai corecte?

— Cred ca CSM-ul trebuie să se concentreze acum dinspre independență, spre responsabilitate. Deci focusul trebuie sa fie pe responsabilizarea judecătorilor. Ceea ce înseamnă să avem grijă cum îi selectăm, cât de bine sunt pregătiți și aici trebuie să recunoaștem că un judecător, odată intrat în profesie, este foarte greu de îndepărtat. De aceea selecția este foarte importantă, recrutarea trebuie să fie temeinică, apoi de evaluat pregătirea sa în mod regulat, de îndrumat judecătorul cum să se pregătească, cum să-și motiveze hotărârile, cum să-și gestioneze încărcătura de dosare și desigur, în cazurile cele mai grave, de disciplinat judecătorii. Dar asta înseamnă ca procedurile să fie extrem de rapide, să nu treneze și eventuale sancțiuni să fie unele ferme. 

CSM-ul mai trebuie să contribuie la alcătuirea unei hărți judiciare corespunzătoare, la dotarea sau supravegherea dotării cu tehnologie a instanțelor judiciare, astfel încât procedurile să fie mai rapide.

Dar în general, dacă ar fi un cuvânt cheie pentru CSM-ul, aș spune responsabilizare. Iar cariera magistraților trebuie să meargă de undeva din zona aceasta subiectivității, a arbitrariului, către zona meritocrației. Și în mod și firesc, un judecător trebuie să știe că funcția pe care o ocupă se datorează pregătirii sale sau competențelor sale profesionale și că este lăsat în mod independent să-și facă datoria. Și pentru public cred că este foarte important să vadă concursuri corecte, să vadă evaluări corecte, să vadă proceduri disciplinare rapide, dacă sunt probleme, și astfel îmbunătățim cu toții imaginea justiției și în interior și în exterior.

— Vreau să vă întreb și despre această anulare a concursului pentru funcția de procuror general. Credeți că e corect să fie anulat concursul, argumentându-se că unul dintre candidați ar fi fost depunctat adică a primit un punctaj foarte mic de la cineva.

— Pentru un concurs lumea trebuie să știe că, dacă am numit o comisie, această comisie trebuie să se bucure de încredere și să dea un punctaj după propria conștiință. Că de asta numim comisie, că altfel putea să fie numire politică. În momentul în care avem un rezultat atestat, validat, dat pe baza unui punctaj de către comisie, ăla este rezultatul. Atât. Nu ar trebui să existe discuții, suspiciuni. Trebuie date explicații. Dacă este o diferență mare de punctaj sau poate dacă s-a ajuns la un membru al comisiei de către cineva din afară, lumii trebuie să-i se explice și mai ales sistemului, sistemului judiciar, în speță, procurorilor. De ce o anumită persoană care a luat un concurs nu este bună sau sunt suspiciuni acolo. Trebuie date explicații foarte clare, foarte coerente. Mie nu mi-este clar, vă spun drept. După ce am văzut știrea de presă, nu mi-a fost foarte clar de ce s-au ridicat dubii în legătură cu acest concurs. 

Trebuie să și recunoaștem, însă, Republica Moldova este într-o situație excepțională. O să spuneți, da, dar durează de mulți ani. Da, și va mai dura încă. Este o perioadă excepțională în care uneori măsurile care se iau par mai drastice. Uite, inclusiv cu înființarea unei instanțe anticorupție. O să spuneți: „Dar numai la noi trebuie luate măsuri excepționale? Numai la noi avem vetting. Numai la noi facem instanță anticorupție. Da, sunt situații care ies puțin din tipare. Asta vreau să spun. Sunt măsuri excepționale, pentru că Republica Moldova este într-o situație și temporară, vis-a-vis de aderarea la UE, și geopolitică, vis-a-vis de ce se întâmplă la granițe și atunci probabil că unele măsuri par mai curioase. Dar direcția generală asta trebuie să fie, spre meritocrație. Asta e foarte important. Oamenii cei mai buni, cel mai bine pregătiți, să ajungă în funcții esențiale în stat.

— În discuțiile noastre cu oameni din interiorul sistemului, cu experți, mulți accentuează, de exemplu, referitor la funcția de procuror general, că guvernarea, de fapt, și-ar dori nu neapărat un profesionist, deși asta e important, dar o persoană curajoasă. 

— Mă bucură că o spune cineva din interior. În general, funcția de judecător, ca și funcția de procuror, necesită și alte abilități decât cele profesionale. Nu-i destul să fii un bun jurist. Dacă ești bun jurist, poți să fii avocat, poți să fii un consilier foarte bun juridic la vreo instituție, dar pentru a lua decizii, trebuie să ai și un dram de curaj.

Mai sunt și alte abilități. De exemplu, să știi să vorbești cu publicul, să știi să-ți motivezi în mod coerent, logic, o hotărâre, fie ca procuror, fie ca judecător. Dar cuvântul „curaj” mie îmi place și

cred că l-am folosit și eu ca o necesitate în ceea ce privește abilitățile unui judecător sau ale unui procuror. Ei, când vorbim de președintele Curții Supreme sau procurorul general al

Republicii, cred că aceștia trebuie să aibă mult curaj. Pentru că nu-i așa, ai la un moment dat dosare cu oameni importanți. Mă gândesc la experiența României, unde procurorii au trebuit să cerceteze oameni din apropierea președintelui României care a avut o contribuție foarte mare la numirea procurorului general și a șefului DNA. Păi când DNA au început să-l ancheteze

pe fratele președintelui României sau pe oameni din cabinetul său, asta zdruncină cumva nivelul politic, conducerea statului și a determinat atacuri ale președintelui împotriva DNA-ului.

De aceea cred că omul acesta, odată numit, el trebuie să se bucure de independență și trebuie să aibă toate competențele profesionale, dar și curajul de care vorbeați pentru a face uneori lucruri care nu s-au mai făcut în Republica Moldova. De ce nu?

— Și probabil e nevoie ca guvernarea să aibă și ea curajul să pună pe cineva care nu e neapărat loial.

— Aici trebuie să dăm dovadă cu toții de integritate și trebuie să fim foarte realiști. Atunci când numim un procuror general, noi nu putem să-i spunem: „Noi te-am numit pe tine, tu nu te atingi de noi. Din contra, noi te-am numit pe tine, de acum fii corect și chiar oameni din jurul nostru care încalcă legea, și ei trebuie sancționați”. De aceea ziceam, procurorul general trebuie să aibă puteri depline, trebuie să aibă independență și să se bucure de încrederea a tuturor. Evident că dacă procurorii, la un moment dat, s-ar axa doar pe adversarii politici să spunem, toată lumea ar fi în dubiu. Așa s-a întâmplat și cu DNA-ul din România, care la un moment dat a ancheta numai inculpați dintr-o anumită aripă a clasei politice. Și toată lumea se întreba: „Bun, pe ceilalți nu i-a atingeți?” Ei, au venit vremuri când de fapt ne-am dat seama că în toate partidele sunt oameni care sunt corupți sau bănuiți de corupție, toți au început să fie cercetați,

unii au fost condamnați, alții achitați. 

Și ăsta e încă un lucru pe care trebuie să-l subliniem. Procurorii nu trebuie să aibă o misiune – începem ancheta, care se va finaliza cu o condamnare. Nu, începem o anchetă, adică o verificare, și stabilim dacă sunt temeiuri pentru trimiterea în judecată. Numai un judecător total independent va decide dacă o persoană este vinovată sau nevinovată. O țară în care toate dosarele de la procuratură se finalizează numai cu condamnări, în acea țară avem o problemă. Nu poți să ai 100% condamnare. În România, de exemplu, rata de condamnări la dosarele obișnuite este de 75%, iar în cadrul anticorupției, la un moment dat, într-un an, a fost de 90%, ceea ce înseamnă o rată foarte sus, iar la traficul de droguri și de persoane, rata de condamnare era 98%. Nu orice dosar care începe astăzi, nu înseamnă neapărat că persoana este și vinovată sau se va finaliza cu condamnare. 

— Problema în Republica Moldova ține mai degrabă, invers, de lipsa de finalitate în multe dosare care sunt de mare rezonanță, dar durează foarte mult examinarea lor, și la nivelul procuraturii, și apoi în instanțe. 

— Asta într-adevăr dăunează mult încrederii publicului în justiție și, când spun justiție, mă refer atât la activitatea procurorilor cât și activitatea judecătorilor. Pentru că dacă un dosar trenează mult în faza de anchetă sau în faza de judecată sunt mai multe riscuri. Pe de o parte să fugă persoana cercetată, pe de altă parte să se prescrie. A stat dosarul foarte mult în instanță și codul de procedură penală zice, după un anumit număr de ani, dosarul se închide chiar dacă respectivul este vinovat. Sau impactul, rezonanța unei condamnări, peste 10 ani de exemplu, este mult mai mică decât ar fi dacă s-ar întâmpla mâine. De aceea pregătirea judecătorilor și procurorilor care lucrează în domeniul al anticorupției, al crimei organizate, în general sectoarele acestea, al chestiunilor financiare, judecătorul respectiv trebuie să aibă specializare. Noi am făcut asta în România cu mulți ani în urmă, dar tot cred că la sfatul unor experți europeni. Deci avem nevoie de judecători și procurori specializați pe domenii, poate chiar, instanțe sau instituții specializate, cum se intenționează la dumneavoastră, după care – modificări în codul de procedură penală astfel încât să nu se mai tărăgăneze lucrurile și

apoi acești oameni să aibă toți specialiștii de care au nevoie. Avem nevoie să verificăm date la bănci, accesul la baza de date a băncilor să fie imediat, avem nevoie de verificat avere, inclusiv în România – contactele trebuie să fie rapide, cooperarea rapidă și să obținem rezultatele necesare. Deci cred că specializarea, asta e una, și doi, o conștiință a judecătorului sau a procurorului.

Dacă eu am un dosar cu o persoană despre care publicul are un anumit interes, trebuie să-mi aloc toată energia pe acel dosar și fără să-mi fie frică și să depun toată diligența pentru soluționarea cât mai rapidă a dosarului. Atenție, n-am spus pentru condamnare, nu discutăm despre soluționarea cât mai rapidă a dosarului ca să lămurim este vinovat sau nu este vinovat.

— Legat de o instanță specializată, nu știu dacă se mai merge, de fapt, pe ideea asta, acum s-a făcut o listă cu judecători la Judecătoria Chișinău, probabil, care ar urma să examineze aceste dosare specializate de corupție. S-a mers deocamdată pe soluția asta. Dar există riscuri în asemenea situații? Pentru că noi am avut, de exemplu, o instanță specializată cu mulți ani în urmă pe crime economice unde se făceau și mai multe crime economice. Adică îngustarea asta și faptul că există un grup restrâns de judecători care examinează aceste cazuri.

— Vedeți, când nu avem specializare, acum vorbim doar de judecători, înseamnă că un judecător de la o judecătorie va soluționa tot felul de cauze. Și civile, și penale, și comerciale, și de contencios administrativ. Mi-este greu să cred că un judecător este competent în toate ariile. N-ai cum. La instanțele mari, într-adevăr, avem o restrângere. Adică avem judecătorii strict pe civil, judecătorii strict pe penal.

Dar în cauzele penale, cele de corupție, să le zicem, și cele de crimă organizată, ele au un specific aparte. Importanța oamenilor care sunt cercetați și viteza cu care trebuie judecat un astfel de dosar. Și atunci, în alte țări, se practică o supraspecializare. Deci nu doar că ești

judecător de penal, ci în plus te specializezi strict pe anticorupție sau trafic de persoane. Așa am fost eu în România. Specializat pe anticorupție și trafic de persoane. Alte dosare mergeau la alt judecător. Dar când erau de astea, veneau la mine și la ceilalți colegi de la tribunalul unde am lucrat. 

Pentru că, cumva, cauzele încă trenează mult sau jurisprudența este neunitară, sunt țări în care se practică și o altă soluție. Nu doar specializarea judecătorilor, ci efectiv ei să lucreze în instituții, în instanțe separate care numai asta să facă. Numai dosare de crimă organizată, crimă financiară, anticorupție. Dacă asta este o soluție pentru Republica Moldova, și vă spun asta pentru că am citit opinia Comisiei de la Veneția în ceea ce privește o posibilă instanță anticorupție, este o decizie politică până la urmă, dacă trece de Parlament, CSM-ul o va implementa. Dacă se rămâne doar la nivel de specializare a judecătorilor, atunci ei trebuie foarte bine pregătiți și să aloce timp, adică să aibă timp și pentru dosarele obișnuite, dar și pentru dosarele de anticorupție, care sunt cu impact. Eu sunt pentru specializare, că am văzut în cariera mea asta îți folosește foarte mult. Plus că ai la dispoziție alte resurse decât judecătorii, să le spunem așa, obișnuiți.

— Sistemul judecătoresc, dar și procurorii trec acum prin acest procedură de vetting, de verificare externă a integrității. Procedura a început cu un pre-vetting, atunci când candidații la funcțiile de membri în Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Superior al Procurorilor au fost verificați. Au fost situații care, cumva, nu au dat bine, de exemplu, cineva a trecut de pre-vetting, deși era vizat într-un dosar penal, iar Curtea Supremă de Justiție a anulat mai multe asemenea decizii ale Comisiei pre-vetting. Există critici, există reticențe față de această procedură, inclusiv din partea judecătorilor, procurorilor. Unii, de exemplu, spun că este o procedură neconstituțională, în general. Ce facem cu această procedură? Să mergem înainte? Există riscuri? Sau mai multe avantaje?

— Eu, când am auzit prima dată de procedura aceasta de vetting, respectiv de pre-vetting, mărturisesc că nu mi-era clar. A trebuit să citesc și eu legea. Am văzut că a fost contestată la un moment dat. Am văzut și opinia experților internaționali, după care am înțeles despre ce e vorba. Un fel de evaluare, hai să spunem, excepțională. Acest vetting, până la urmă, este o evaluare care este temporară, va exista în R. Moldova o perioadă de timp, după care CSM-ul va prelua evaluările obișnuite, pe care trebuie să le facă. Dezavantajul este că, la un moment dat, Comisia de pre-vetting nu are accesul la informație sau procedurile foarte clare stabilite. Ele se fac cumva din mers și că trenează mult o procedură de investigare și atunci când trenează, lumea deja spune: „Dacă o facem și durează un an, sau 2 ani, sau 3 ani, ce rost mai are să o facem?” Eu am privit însă și partea plină a paharului. Mi-amintesc și hai să mă corectați dacă eu greșesc, când s-a anunțat procedura de pre-vetting, au fost judecători care și-au dat demisia. Au plecat o parte. 

— Da, de la Curtea Supremă de Justiție. 

— De la Curtea Supremă au fost. S-au intrat într-o criză la Supremă, s-au încercat să se găsească o soluție.

— Au mai rămas acolo temporar.

— Da. Eu cred că dacă cineva se știe cu musca pe căciulă, evită un vetting și pleacă înainte să-l aibă. Sau pur și simplu, poate că oamenii nu au avut încredere. Să o luăm și așa. Poate că sunt judecători care au spus: „A venit clasa asta politică, ne-a inventat o comisie de vetting sau de pre-vetting, vor să-l dea afară”. Poate s-au gândit oamenii așa și așa. De aceea cred că atunci când sunt reforme de astea puternice, oamenilor le trebuie explicații. Ca și chestiunea cu procurorul general. La fel și cu vettingul. Să explici sistemului judiciar că vorbim aici de integritate, că vorbim nu de o curățire neapărat a sistemului, ci de o responsabilizare a lui, că poate sunt colegi incorecți care, vă dau un simplu exemplu: și-a scris în declarația de avere mai puține bunuri decât are în realitate. Sau poate are bunuri în România și nu le-a declarat în Republica Moldova. Și eu mă întreb, poate un astfel de om să fie judecător, dacă minte în declarația de avere? Pentru că declarația de avere înseamnă transparență, adică integritate. Dacă tu minți în halul ăsta și comiți o infracțiune de falsă, mai poți să fii judecător? Și atunci cred că comisia asta de vetting trebuie să-și facă treaba mult mai repede, într-un mod competent, sigur, cu posibilitatea de a contesta soluțiile la Curtea Supremă, cum s-a și întâmplat la un anumit moment. Și după ce se termină cu cei din funcțiile de conducere, să se treacă la judecători obișnuiți, cred că toată lumea va trece până la un moment, prin procedura aceasta de vetting, nu?

— Aproximativ toată lumea, din câte înțeleg nu și cei de la instanțele de fond, cel puțin până acum. 

— După care se oprește activitatea comisiei, care, repet, este o chestiune temporară, s-a făcut ordine, ca să zic așa, în sistem. Toată lumea știe că cei care sunt în stânga mea sau în dreapta mea sunt oameni corecți, până la urmă vorbim de integritate, nu vorbim de profesionalism. După care urmează evaluările mari, regulate, făcute de CSM și nu uitați că CSM-ul poate evalua inclusiv profesionalismul. Și cred că asta ne interesează, ca oamenii să fie și onești, din punct de vedere al integrității, dar și bine pregătiți. 

— Pentru că există și păreri care spun că există riscul ca, prin această procedură, să oferi un fel de certificat de integritate unor persoane care de fapt nu sunt integre. Pentru că există lacune, există factorul uman întotdeauna.

— Da, dar oamenii ăștia îi avem în sistem acum, nu? Eu cred că sunt beneficii mai multe decât riscurile. E adevărat ca în orice sistem există riscuri la un moment dat să nu descoperi toate probleme de integritate, la un anumit moment. Dar oamenii ăștia sunt deja în sistem. Asta vreau să spun. Și atunci cumva trebuie găsite niște căi, iar comisiile de prevetting și vetting, comisiile acestea au fost o soluție excepțională. Vă spun asta pentru că m-am uitat pe documentele care au fost făcute de experți internaționali când s-au uitat pe legi, le-au analizat, le-au evaluat și chiar aceasta a fost și motivarea Comisiei de la Veneția. Moldova se află într-o situație de tranziție excepțională și se impun la un moment dat măsuri care cumva ridică întrebări, ridică dubii. Eu cred că dacă sunt explicate aceste lucruri le vom înțelege mai bine. Eu însumi din afară când am văzut prima dată am avut întrebări. Ce, este această comisie? 

— Ați fi dispus să treceți printr-o asemenea evaluare de vetting? 

— Dar cum altfel? Dar dacă aplici într-o funcție importantă trebuie să aibă grijă de tine Comisia de vetting sau de pre-vetting. Bineînțeles. Fără probleme.

— Nu v-ar fi incomod sau teamă să spuneți despre averile pe care le-ați obținut acum 15 ani, de exemplu?

— Eu am declarație de avere publică, cred în România din 2006 avem noi legea, și în fiecare an s-au depus declarații de avere ale judecătorilor. Dar o verificare a averii unui judecător, de exemplu, nu înseamnă automat că aruncă o pată neagră asupra acelui judecător. Eu verific să nu existe niște sume intrate foarte mari și nejustificate. Că dacă primesc, de exemplu, o donație

de la un părinte sau o moștenire că a decedat un părinte, nu e o problemă că o primesc, dacă am declarat-o. Dar nu pot la un moment dat să spun că anul trecut am câștigat să zicem

50 de mii de euro și anul acesta am o vilă de 2 milioane de euro. Că n-am cum să justific din venituri și dacă am 2 milioane de euro trebuie să spun: „Uite, am câștigat diferența la Loz în plic sau la cazino. Sau a decedat un părinte de-a meu foarte bogat și mi-a lăsat”. Ei, dar dacă tu spui că conduci o mașină prin oraș care nu e mașina ta, e nu știu cărei societăți

comerciale care ți-a dat-o, sau că spui că ai cumpărat o mașină super luxoasă cu doar 2-3 mii de euro, aici dați-mi voie să am și eu dubii. În România nu ar exista așa ceva vreodată.

Și atunci dacă iei declarațiile mele de exemplu de avere din 2006 și ele sunt publice pe internet în România, până la zi, vezi exact evoluția averii mele. Și eu vin cu fruntea sus oricând, poate să mă verifice oricine. Și în plus, Agenția noastră de integritate are posibilitatea să verifice averea în orice țară din Uniunea Europeană, inclusiv în paradisuri fiscale. Deci sunt niște colaborări atât de bune cu alte structuri existente, încât poți să afli orice cont ascuns, ceea ce cred că este foarte bine. Ei, și noi știind puterele acestea ale ANI din România, n-ar îndrăzni nimeni în declarația de avere, poate că ai greșit la calcule când ai adunat, dar nu poți să ascunzi proprietăți pe care le ai, fie că sunt terenuri sau case, ori mașini.

— De ce ați decis să plecați din magistratura română, deși ați câștigat acele procese împotriva CSM-ului?

— În 2017-2018 am fost unul dintre judecători care au îndrăznit să critice guvernarea de atunci în mod public și să organizeze o formă de protest ale magistraților. Am fost vreo zece judecători, foarte vocali, care am vorbit cu colegii noștri și i-am reprezentat diverse acțiuni prin care am demonstrat că guvernul Dragnea de atunci, împreună cu ministrul de tristă amintire, Toader Tudorel, au pus pe butuci justiția română. Au început să extindă un control politic, au inventat o structură specială de anchetare a magistraților, care nu mai există nicăieri în lume, este vorba de o secție specială penală, au ridicat vârsta de vârsta procurorilor care să ajungă în puncte cheie, tocmai ca să ajungă în acele funcții procurorii în vârstă, cu probleme trecute, și nu cei tineri, și s-au redus din puterele judecătorilor de a instrumenta cauze penale. 

Când am văzut direcția în care merge reforma, contrară recomandărilor europene, ca să ne înțelegem, nu că nouă, ni s-a apărut așa, aveam evaluări externe din partea Comisiei Europene, atunci am luat decizii publice, inclusiv de a protesta în fața tribunalului. Dar la noi sunt proteste extrem de elegante, adică ne-am luat roba și am ieșit muți în fața tribunalelor pentru jumătate de oră în fiecare zi, nespunând nimic. Doar purtătorii de cuvânt dialogau cu presa. După ce s-a terminat seria aceasta de proteste și legile au mai fost ele îmbunătățite, dar până la urmă au trecut așa cum a avut guvernarea, toți judecătorii implicați în organizare am fost anchetați, toți, dar pe motive care n-aveau legătură directă cu protestele, că n-a îndrăznit nimeni să spună: „A ieșit Danileț în fața tribunalului, să-l anchetăm pentru asta”, ci au luat, așa, pe ocolite. În cazul meu, de exemplu, au pus inspecția judiciară să-mi ia postările de pe internet și să vadă dacă sunt ceva lucruri de care se pot lega. Și au găsit două postări pe TikTok, una în care tăiam un gard în timpul pandemiei, când toată lumea stătea în casă și nu putea să-ți vină o echipă să taie gardul, gazonul, eu m-am apucat cu o drujbă electrică să tai eu gardul. Mi s-a părut așa o chestie de funny pentru mine, n-am pus în viața mea mâna pe un ferăstrău de ăsta electric, încât am făcut un scurt filmuleț pe care l-am pus pe TikTok, acolo unde eu am, să zicem așa, un mediu cu adolescenți cu care împărtășim gânduri, unele și haioase, altele serioase. Pentru că eu țin foarte multe lecții de educație juridică în România, în școli și licee și am un mediu acesta de adolescenți. Uneori poate că mă comport eu ca adolescentul, poate nu-i adecvat, dar era pentru mediu de pe TikTok. 

Ei, inspecția judiciară ia și cercetează și spune că această atitudine este contrară normelor standardelor unui judecător. Și am spus: „Bun, dar eu nu eram cu roba, nu eram cu codul penal, n-am spus nimic în filmuleț, pur și simplu mă strâmbam acolo în fața unui gard viu pe care îl tăiam”. „Da, dar nu-i adecvat”. Și au făcut anchetă disciplinară pe acest aspect. O altă anchetă a fost că fac parte dintr-un ONG cu care facem educație juridică în școli și acest ONG, la un moment dat, a semnat un comunicat de presă împotriva guvernului. Și dacă a semnat un comunicat de presă împotriva guvernului, înseamnă că ONG-ul face politică. Eu fiind membru în ONG, înseamnă că și eu fac politică și asta este interzis unui judecător. Întâmplarea face că, pentru acel comunicat, eu nu am semnat, adică chiar am adus discuții de pe WhatsApp în care am arătat că mă abțin de la vot, oare cum are legătură cu guvernarea, n-aș vrea să fie vreodată o problemă. CSM-ul nostru a spus că nu contează că ai adus discuții pe WhatsApp, că trebuia să te dezici public de ONG-ul tău. Ei, lucrurile acestea, mie și acum îmi par hilare, dar CSM-ul nostru a spus că nu sunt adecvate, te suspendăm din funcție, n-ai decât să contești. Am contestat la Curtea Supremă, am câștigat, au fost trei procese de acest fel, am câștigat, dar nu mai pot să stau și pentru al patrulea, eu nu mai risc. E vorba de cariera mea, e vorba de reputația mea, eu sunt un om foarte onest, eu am avut dosare foarte importante, le-am soluționat, m-am ocupat de copii, de adolescenți, am proiecte, iată, internaționale,

nu pot să stau să fiu hărțuit. Pentru că această hărțuire a avut loc concomitent la toți cei 10 judecători, toți cei 10 capi ai protestelor, mi-am dat seama că, de fapt, se încearcă pedepsirea noastră.

Între timp, am împlinit cei 25 de ani de carieră, cum vă spuneam, noi ne putem pensiona și atunci am spus, nu mai are rost, plec și, uite, o să ajut justiția cumva mai mult din exterior. Pentru că, stând în sistem, nu mai ai forța aia și nu mai e legitimitatea aia și eu vreau ca oamenii să stea în sistem curajoși, cu independența, să nu stea cu frică în ei. Eu, dacă am făcut ceva ce la un moment dat a părut ne la locul lui, am plecat și am lăsat locul alții mai tineri.

— O experiență nu tocmai, mai optimistă, poate, pentru cei care ne ascultă din Republica Moldova se gândesc că iată și justiția în țările Uniunii Europene nu e tocmai … sau sistemul de justiție…

— Dar să știți că justiția în România a mers foarte bine. Vă aduceți aminte când la un moment dat spuneați dumneavoastră aici, în presă: „DNA, treceți Prutul!” Justiția a mers foarte bine. Chiar foarte bine. Și anticorupția, și independența justiției. Eu însumi am fost membru în CSM și sunt foarte mândru de perioada aceea. Este acum o etapă de decădere, va fi una de creștere. Evoluția este așa, una sinusoidală. Și asta se întâmplă peste tot și are legătură și cu problemele economice, și cu problemele politice. Mă uit și în alte țări. La un moment dat, când forțele de dreapta extremistă încep să prindă puteri, au loc schimbări, transformări într-o societate. Și la noi în România s-a întâmplat să avem oameni foarte buni, cum a fost Daniel Morar la conducerea DNA-ului, cum a fost Codruța Kovesi și la conducerea DNA-ului. După care

lucrurile nu au mai mers cu acea viteză sau cu același impact. Și în Italia, vă amintiți de „mani pulite”, de acea mișcare a mâinilor curate de la sfârșitul anilor 80, când s-au făcut curățenie în societate, când s-a luptat cu mafia, când au fost atât de răzbunători mafioții, încât au aruncat în aer autostrăzi cu judecători, au omorât familiile, după care a urmat o perioadă de liniște. Acum din nou a început să crească lupta împotriva mafioților italieni. Se întâmplă peste tot. Repet, evoluția este una sinusoidală. Important e să mergem într-o direcție cu o anumită viziune.

— În prezent, unde este mai independentă justiția, în Republica Moldova sau în România? 

— Acum, chiar că le-aș pune pe același plan. Și cea din Republica Moldova, și cea din România. De exemplu, am stat de vorbă și cu unii judecători de la Curtea Supremă de Justiție din R.Moldova, am avut vreo trei oameni cu care am vorbit, și eu nu cred că ar putea cineva să le dea telefon și să le spună:  „Vreau soluția asta în dosar”. Nu cred că se întâmplă așa ceva. Oamenii de acolo cred că au tărie să spună: „Nu fac asta” sau nu ridică telefonul. În România asta nu se mai întâmplă așa ceva de cel puțin 15-20 de ani. 

De aceea zic, chiar dacă la procuror încă mai avem numiri politice, și în România sunt: șeful DNA, șeful DIICOT, șeful Parchetului General sunt numiți politic. Dar dosarele care ajung la judecători sunt instrumentate de magistrați total independenți, total. Riscul este că atunci când acorzi foarte multe independență justiției și CSM-ul nu funcționează, și inspecția judiciară se ocupă de ce scrii pe internet și nu de ce faci în sală, riscul este ca acei judecători să interpreteze independența ca un fel de arbitrariu. Adică, fac tot ceea ce cred eu, ce vreau eu și nu tot ce spune legea.

Să nu uităm, și în Constituția României, și în a Republicii Moldova, se spune în mod expres că  judecătorii sunt independenți, dar se supun legii. Adică hotărârile mele trebuie să fie conform legii, nu conform vrerii mele. Eu am conștiința liberă, dar mă supun legii. De aceea spuneam la începutul discuției noastre că judecătorii trebuie să încerce să înțeleagă că ei trebuie să devină responsabili și CSM-ul să se ocupe de responsabilizarea sistemului. Deci avem nevoie de oameni integri și de oameni cu conștiință care aplică legea rapid, ferm într-un mod exemplar.

— Mulțumesc pentru această discuție.