Principală  —  IMPORTANTE   —   Sexologă, despre mituri, abstinența până…

Sexologă, despre mituri, abstinența până la căsătorie și cele mai frecvente probleme ale cuplurilor

Natalia Pavalachi a plecat din R. Moldova pe când avea 20 de ani, după ce absolvise Facultatea de Drept. Au urmat câțiva ani de studii în drept și psihologie la Besançon, Franța. Apoi, a obținut o bursă de studii la Geneva, Elveția, unde a făcut masteratul în Drept Internațional Umanitar. Ulterior, însă s-a orientat spre sexologie și a reușit să deschidă un cabinet de consultanță în Elveția.

În ajun de 14 februarie, marcată în lume drept Ziua Sfântului Valentin, ZdG a discutat cu Natalia Pavalachi despre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă cuplurile atunci când vin la consultații, despre momentul în care ar trebui să înceapă educația sexuală a tinerilor, dar și despre importanța comunicării în relațiile interumane.

— Cum ați ajuns de la Drept să faceți sexologie?

— Viața e prea scurtă, pentru a face lucruri care nu ne pasionează. Eu am avut nevoie de ceva timp ca să înțeleg că am dreptul și posibilitatea să fac ceea ce îmi place. Și uite așa, având studii în drept și psihologie, am hotărât să mă specializez și să activez în domeniul care mă pasiona cel mai mult.

— Ați reușit să deschideți și un cabinet în Elveția. A fost dificil?

— Și da, și nu. Eu am deschis cabinetul într-un moment al vieții în care nu aveam când să stau să mă gândesc dacă am sau nu curaj să fac asta. E ca și vorba ceea: îți dai seama că ești puternic doar atunci când știi că asta e singura opțiune. Am deschis cabinetul când mă separasem de fostul meu partener și eram cu un copil mic. Prin urmare, trebuia să deschid acest cabinet. Nu aveam când să mă gândesc dacă sunt sau nu în stare, iar asta a picat tare bine. Un șut în fund e un pas înainte, cum se zice. Așa a fost și în cazul meu.

— Cât de des se adresează la dvs. cuplurile? Dar separat? Femeile și bărbații?

— Dacă la un psiholog se adresează mai mult femeile, la un sexolog, în orice caz la mine, observ contrariul: am mai mulți bărbați în consultație, deoarece domeniul sexualității e unul foarte important pentru ei și mă bucur că au curajul să apeleze un specialist. Vin, de asemenea, multe cupluri, numărul cuplurilor care vin fiind echivalent cu cel al bărbaților. De obicei, femeile când vin își aduc și partenerii. Rareori vin singure.

— Până la urmă, cât de deschiși sunt oamenii să vorbească despre aceste probleme intime și sensibile?

— Prima întâlnire întotdeauna e mai delicată. Pentru nimeni nu este ușor să vorbească despre sexualitate. Probabil, îi ajută faptul că eu vorbesc cu ei despre asta ca despre orice alt lucru firesc și natural. Ulterior, ei se pot relaxa, iar asta e foarte bine, pentru că unul dintre aspectele terapiei e să poți vorbi ușor și deschis despre sexualitatea ta. Deci, jumătate din cale pacientul deja a parcurs-o când a venit la mine, pentru că astfel a dovedit că este gata să vorbească despre ceea ce i se întâmplă. Asta constituie jumătate din reușita lucrului pe care îl facem. De fapt, rușinea, presiunea și criticile sunt cele mai mari bariere pentru o viață sexuală împlinită.

— Cu ce probleme vin cel mai des oamenii la dvs.?

— În cazul femeilor, cel mai des e vorba de lipsa dorinței sexuale sau de faptul că nu au orgasm. Vin și cu probleme de cuplu sau de comunicare. În cazul bărbaților, e vorba mai mult despre aspecte tehnice, să spunem așa — ejaculare rapidă sau lipsa erecției. Din ce în ce mai des, vorbim și despre lipsa libido-ului sau a dorinței sexuale la bărbați. Apropo, bărbații tot pot să nu aibă dorință sexuală. Se consideră că bărbații tot timpul au dorință sexuală, ceea ce nu este adevărat.

— Dar din ce cauză apar aceste probleme?

— Pe bărbați — și așa e în toată lumea — se pune mare presiune atunci când e vorba de performanță. Erecția e un proces fiziologic care nu este condus de voință. Asta îi face vulnerabili. Cu cât mai mult un bărbat pune presiune asupra performanței sale, cu atât va fi mai stresat și va secreta mai multă adrenalină și, prin urmare, va eșua. Stresul e inamicul erecției. Dacă un bărbat e stresat, nu se va declanșa erecția. Deci, încercăm să discutăm cu ei despre felul în care să-şi trăiască un act sexual aici și acum, astfel încât să uite de erecție. Dacă persoana se simte bine în tot ce face, erecția apare, nu are cum să fie altfel. În cazul ejaculării rapide, facem exerciții, lucrăm asupra respirației, asupra tonusului muscular, astfel încât actul sexual să dureze mai mult. Cu cât mai mult o persoană se va contracta să nu ejaculeze, cu atât mai devreme se va produce asta. Ca ejacularea să vină mai târziu, e nevoie ca bărbatul să aibă o respirație bună, să se relaxeze. De cealaltă parte, femeile pot face mai multe lucruri în același timp și nu se pot deconecta de la serviciu, de la copii, de la casă, de la tot felul de conflicte. Femeii îi ia mai mult timp să revină la corpul ei, la senzații și… să ajungă la excitație. Dacă ajungi obosită seara târziu acasă, trebuie să ai grijă de mai multe lucruri și mai trebuie să te trezești dimineața devreme, sigur că nu o să ai dorință sexuală. În plus, e foarte important cum se comportă și ce face partenerul. Remarc în consultațiile mele că, de obicei, femeile vor avea dorință de un act sexual atunci când se simt iubite de partenerii lor în general, în viața de zi cu zi, pe când bărbații, pentru a se simți iubiți, vor genera un act sexual.

— Se spune că adeseori femeile simulează orgasmul. De ce se întâmplă asta?

— Uneori, femeile, pentru a asigura partenerii lor de plăcerea trăită în timpul actului, chiar dacă această placere nu e încoronată cu un orgasm, sau pentru a marca sfârșitul actului — vor simula. Personal, sunt împotriva acestei practici. Din ce considerent? Pentru că, după ce a trecut mai mult timp, ele nu mai pot recunoaște că toată perioada asta nu au ajuns la orgasm. În franceză există expresia lâcher prise, ceea ce în română ar însemna să pierzi controlul și, atunci când ai în spate o relație în care ai simulat un an, doi sau mai mulți, eu nu știu cum poți să pierzi acest control și să te relaxezi, să îți spui că de acum încolo ești complet împăcată cu sine.

— Și-atunci e important să se comunice într-o relație…

— Sexualitatea noastră e o chestie foarte intimă. Deci, e și un teren fertil pentru activizarea tuturor vulnerabilităților și a complexelor noastre. Trebuie să înţelegem că dacă nu o să vorbim despre un lucru, acesta nu se va evapora. Și atunci când nu comunicăm temerile și complexele noastre, proporțiile lor cresc, odată cu trecerea timpului. Mai târziu, apar probleme, apare frica de intimitate și evitarea relațiilor intime. O persoană care se simte bine în corpul său va avea o atitudine mult mai favorabilă privind sexualitatea. Evident că o persoană se va simți bine, dacă voi considera că arată bine. În felul acesta va reuși să se manifeste mai ușor. Iar asta e valabil și în sens invers: cu cât mai frecventă și mai împlinită e viața mea sexuală, cu atât mai bine se va simți în propriul corp. Eu încă nu am întâlnit pe cineva care să îmi spună că are o sexualitate bună, dar se consideră gras (ă), urât (ă), și așa mai departe. O persoană care se simte bine în corpul său va avea și o viață sexuală activă, bună, împlinită.

— Afirmați odată că femeile pornesc în viața sexuală cu stângul. De ce?

— Din cauza diferențelor. Băieții de mici își văd sexul și știu ce avantaje le dă. Fetele vorbesc mai mult despre al lor doar atunci când începe menstruația. În această perioadă mamele le vorbesc despre schimbările din corp și despre sexualitate. De fapt, asta nu e o perioadă ușoară, pentru că apar sângerările și durerea, precum și asocierea sângelui cu ceva murdar. În general, adolescența nu este o perioadă ușoară, ci mai degrabă una dificilă. Toate astea, asociate cu sărăcia de la noi (nu toate fetele dispun de resurse pentru a-și cumpăra, elementar, absorbantele necesare), duc la presiuni mari asupra fetelor și femeilor. Nu de-ajuns că e dureros, dar ți se mai spune că trebuie să ascunzi, ca tata să nu știe și nici băieții din clasă să nu afle. Toate astea contribuie la faptul că fetele nu văd aceste metamorfoze ca pe ceva bun, deși, în sfârșit, au devenit femei. De exemplu, cine din anturajul nostru, atunci când a aflat că are menstruație, a ajuns acasă și părinții au felicitat-o sau tata i-a adus un buchet de flori pentru a o felicita cu această perioadă importantă din viața sa? Aici, în Elveția, am văzut asta. În R. Moldova, din păcate, încă avem mult până să ajungem la asta. Profit aici să mai spun, dragi femei, în timpul menstruației aveti dreptul de a intra în Biserică dacă doriți. Chiar vă rog, să nu vă fie rușine de voi. Jumătate dintre pământeni sunt ființe care sângerează.

— În alte țări, tinerii sunt educați încă din școală cu privire la subiecte precum corpul lor, sexualitatea. De ce credeți că, în R. Moldova, există această frică a părinților de a le vorbi copiilor despre sexualitate?

— Părinții se tem că, dacă s-ar discuta despre asta, inclusiv la școală, atunci i-ar împinge pe tineri să aibă mai devreme sau mai des relații sexuale. Or, acest lucru nu este adevărat. Ceea ce împinge un adolescent să aibă relații sexuale precoce nu este informarea sa în legătură cu acestea, ci lipsa de afecțiune acasă. Adică, cu cât mai mult copilul crește într-o familie în care nu se simte liber să vorbească, în care nu se simte iubit și apreciat, cu atât mai mult el va avea tendința să caute această afecțiune — aceasta transformându-se în sexualitate — în afara familiei. Nu cunoașterea, ci tabuizarea temei este o problemă. Cu cât mai critici și mai exigenți suntem față de sexualitatea noastră, cu atât mai mult împingem tinerii, care nu sunt pregătiți pentru asta, să caute afecțiune și dragoste în altă parte.

— De la ce vârstă le putem vorbi tinerilor despre aspecte ce țin de sexualitate?

— Informația trebuie ajustată în funcție de vârstă și de persoană. În orice caz, ceea ce consider eu cel mai important e să înveți că corpul îți aparține și că nimeni nu are dreptul să te atingă, dacă nu vrei, sau să-ți ceară să faci lucruri împotriva voinței tale. Aceasta e mai important de știut decât orice informație tehnică cu privire la felul în care funcționăm noi.

— Nici maturii nu discută prea des despre sexualitatea lor. O bună parte dintre noi creștem cu ideea că și corpul, și sexualitatea noastră sunt lucruri de care trebuie să ne fie rușine și pe care trebuie să le ascundem…

— Dacă noi vedem inițial sexualitatea noastră ca pe un păcat, ca pe o chestie negativă, atunci asta rămâne cu noi pe parcursul întregii vieți. Tocmai din această cauză e bine să învățăm că nu e nimic rău sau păcătos în asta, că nu e ceva de ce trebuie să ne ascundem sau să ne rușinăm. Iar dacă nu știți ce să le spuneți copiilor voștri la această temă, atunci așa și explicați-le „știi, dragul/draga mea, nu știu ce să-ți zic, pentru mine e o chestie foarte individuală, e posibil ca și tu, în cuplul tău, vei construi acest aspect cum ți se va părea ție mai bine, cel mai important e să te respecți și să faci lucruri care-ți aduc un sentiment de fericire”. În rest, nimeni nu va cere să fiți super mari specialiști, doar asigurați-vă să nu le transmiteți fricile și frustrările personale, în rest orice răspuns din inimă veți da, va fi unul pozitiv.

— Dar este normal ca partenerii sau unul dintre parteneri să nu facă sex înainte de căsătorie?

— Eu respect alegerea fiecărei persoane, însă copilului meu nu i-aș dori asta. Dacă fata mea mi-ar spune că vrea să fie virgină până la căsătorie, m-aș gândi că am scăpat ceva în educația ei. Să fii virgin până la căsătorie e o presiune enormă. Ș-apoi, care e beneficiul? O să fie mai puri? Ce vor obține astfel? Mie personal îmi pare că, în acest sens, orice cuplu trebuie să se cunoască, să știe dacă le convine un lucru sau altul. Să te abții numai de aceea că, în acel moment, asta va fi ceva fabulos, înseamnă să-ți faci așteptări mult prea mari și nefondate. Dimpotrivă, probabilitatea că, după căsătorie, o să te trezești cu mai multe probleme e mai mare. Mi se pare sănătos ca o femeie, la 18 ani, să aibă relații sexuale, dar mi se pare foarte devreme ca o femeie să se căsătorească la 18 ani.

— Cum arată o persoană care nu are o sexualitate împlinită?

— Eu cred că o persoană frustrată e o persoană care nu e fericită pe deplin. Probabil, acesta ar fi răspunsul potrivit.

— Despre ce mituri și stereotipuri auziți cel mai des în activitatea dvs.?

— Cel mai des întâlnit stereotip e că relațiile sexuale trebuie să fie spontane. E un stereotip adânc înrădăcinat în gândirea oamenilor și e o prejudecată la nivel internațional. Cu ritmul de viață pe care-l avem noi acum ne organizăm pentru orice, dar nu ne gândim să organizăm un moment în care să fim în intimitate cu partenerul. Am avea de câștigat cu toții, dacă am regândi aceste lucruri. Ce e rău în faptul că un cuplu zice — uite, de ceva timp, n-am reușit să fim numai noi în doi, pentru că este munca, sunt copiii, așa că hai să organizăm o seară doar pentru noi, să avem un moment liniștit, cu muzică, masaj, cu o cină în doi. Cred că multe cupluri ar petrece momente interesante, dacă ar avea o astfel de abordare.

— În R. Moldova, sunt comise multe infracțiuni sexuale, inclusiv asupra minorilor. Ce factori determină acest fenomen?

— Aceasta se întâmplă din lipsă de informare, întrucât se vorbește despre rușine, în loc de empatie. Mai e și faptul că o persoană care a fost abuzată se va simți nu doar rușinată, ci și vinovată, umilită și, prin urmare, nu va vorbi despre ceea ce i s-a întâmplat. Mai e și lipsa de curaj a unui copil de a le povesti părinților despre ceea ce i se întâmplă, pentru că se teme. La noi, copilul e pedepsit pentru orice boroboață și crede că, dacă e victimă a unui abuz, e vina sa. Noi trebuie să educăm părinții să asculte copiii, să îi încurajeze, să îi facă să se adreseze părinților cu orice fel de problemă. Altminteri, copiii vor fi și mai singuri, și mai timizi în a cere ajutor celor din jur. În plus, e important și modul în care polițiștii și judecătorii noștri sunt informați și ajută victimele în asemenea cazuri. Și să nu uităm nici de prejudecăți: la noi, se consideră că, dacă o fată poartă fustă scurtă, violul e justificat. Este blamată victima, iar violatorului i se găsește justificare. Sunt multe aspecte care fac să crească rata infracțiunilor de acest fel. Pentru mine personal e clar că, dacă discuțiile cu privire la sexualitate nu ar fi tabu, ar fi mai puține frustrări și, poate, chiar și mai puțini agresori. Dacă tu poți avea o relație amoroasă/sexuală bună, de ce te-ai duce să agresezi sau să ataci pe cineva? Lipsa de informare, sărăcia, toate carențele din familie — astea duc la o societate de persoane frustrate sau agresive.

— La noi, multe fete foarte tinere nasc, pe când în Europa, de obicei, femeile aleg să nască mai târziu. Lipsa de informare a tinerilor cu privire la sex contribuie la acest lucru?

— Da, iarăși e vorba despre lipsa de informare și despre rușine. La noi, să te adresezi medicului și să-l întrebi ce contraceptiv să iei e deja o întreagă expediție. E nevoie ca informația cu privire la contracepție să fie mai accesibilă. În Chișinău încă mai treacă-meargă, dar ce acces la informație au tinerii de la sate?

— În R. Moldova, avem o rată mare a divorțurilor. Sunt oare relațiile intime o cauză a acestora?

— Personal, chestia asta nu mi se pare atât de dramatică. Mai trist e să înțelegi că ai trăit toată viața cu omul nepotrivit sau violent. E trist atunci când copilul vede cum unul dintre părinți consumă excesiv alcool și să continui să trăiești într-o astfel de căsnicie. Anumite studii spun că a doua căsătorie e mult mai trainică. De altfel, de când fac sexologie, îmi dau seama că în relații problemele ce țin de sexualitate constituie vârful aisbergului. Prin urmare, trebuie să vezi ce se ascunde la baza acestuia: probleme de comunicare, așteptări legate de rolul bărbatului și al femeii sau, poate, alte așteptări exagerate. Oamenii se căsătoresc și cred că, gata, pot sta pe canapea, pe când lucrul asupra unei relații e unul constant. Tu te duci la muncă bine îmbrăcat și vii seara acasă, așteptându-te că totul va fi ușor și toată lumea te va lăsa în pace. Bun, dacă te-ai căsătorit și ai acasă o bonă, plus o femeie de menaj, plus una care face mâncare, într-adevăr vii acasă și, decât a te odihni și a petrece timpul cu copiii, cu soțul, nu mai ai alte chestii de făcut. Dar să ne uităm la realitățile din R. Moldova, la femeile noastre… Dacă într-un cuplu lucrurile nu se fac împreună, cot la cot, atunci sigur că apar probleme de tot felul.

— În opinia dvs., această zi, a Sfântului Valentin, consolidează relațiile de cuplu?

— Nu e rău că există asemenea sărbători. Un cuplu poate și în această zi să-și adreseze cuvinte de dragoste, să sărbătorească frumos. Și asta e foarte bine. E problematic dacă un gest romantic în cuplu se face numai în această zi. Dacă se sărbătorește inclusiv în această zi, atunci totul e bine.

— Vă mulțumim.