Principală  —  Interviuri   —   Iurie Ciocan: Legea finanţării partidelor…

Iurie Ciocan: Legea finanţării partidelor se prăfuieşte în Parlament

468-iurie-ciocanInterviu cu Iurie Ciocan, preşedintele Comisiei Electorale Centrale

 

— Care este soarta Legii cu privire la finanţarea partidelor, aprobată de Guvern încă un an în urmă?

— Rămâne să se prăfuiască în Parlament. Cu regret spun acest lucru. Credem că e absolut obligatoriu să fie adoptată până la demararea campaniei electorale din acest an.

— De ce se prăfuieşte? Cine nu vrea să fie adoptată?

— Avem comentatori politici care pot comenta. Eu ştiu doar că e în Parlament, ştiu că membrii Parlamentului nu neagă faptul că trebuie adoptată, mai mult – acest proiect este inclus pe ordinea de zi pentru sesiunea de primăvară-vară. Să vedem. Acest proiect a fost inclus şi pe agenda sesiunii toamnă-iarnă din anul trecut şi nu a fost votat.

— Ce conţine acest proiect de lege, de ce s-ar teme unii deputaţi să o voteze?

— În primul rând, această lege ar aduce multă claritate pentru cetăţeni cu privire la finanţarea partidelor: oamenii ar cunoaşte cine finanţează, la ce condiţii, ar afla exact ce face partidul cu aceşti bani – face concerte sau achită salarii, sau editează materiale informative. Analizând rapoartele financiare ale partidelor din ultimele campanii care au avut loc din 2009 până în 2011, s-a constatat că multe partide politice nu achită salarii, chiar nici nu au persoane angajate, nu achită bani pentru concerte, deşi cunoaştem cu toţii că în campanii suntem invadaţi de concerte, cu vedete locale şi internaţionale. La fel, nu sunt declarate cheltuieli de transport, benzină, telefonie, comunicare, chirie. Se indică că aceste activităţi nu s-au făcut. Dar ştim că toate aceste activităţi au loc şi că multe persoane sunt remunerate de către partide fie ca observatori în alegeri, fie pentru alte munci. Noua lege va ajuta ca aceste informaţii să fie declarate în mod adecvat. Acum, în baza acestei noi legi, partidele ar urma să se conformeze şi să prezinte rapoarte mult mai bune. Am făcut deja şi traininguri cu contabilii partidelor politice pentru completarea acestor rapoarte, pentru că este important ca fiecare să cunoască exact ce are de făcut. Încă un an în urmă am făcut aceste traininguri, atunci când am prezentat acest proiect de lege în Parlament. Încurajez parlamentarii să o adopte cât mai curând până la campania electorală. Chiar dacă, aparent, se văd nişte incomodităţi, beneficiul societăţii va fi mult mai mare.

— În baza prevederilor acestei noi legi, un concert electoral cu Kirkorov, de exemplu, declarat gratuit sau de câţiva lei în rapoartele partidului, poate fi calificat ca o fraudă?

— Evident. Poate servi ca temei, în unele circumstanţe, chiar pentru excluderea din campania electorală, dar în primul rând ca temei pentru privarea obţinerii finanţelor din bugetul de stat. Astfel de pedepse vor fi mobilizatoare pentru partidele politice, mai ales atunci când vor fi prevăzute şi mijloace de finanţare de la stat, pe care le-ar putea pierde dacă nu vor respecta legislaţia. Or, acum are loc şi o concentrare a resurselor financiare oligarhice în partide, ceea ce iarăşi nu este bine. Noi am făcut o analiză a campaniilor precedente şi am constatat că în ultimele 5 campanii electorale numărul donatorilor scade de la campanie la campanie, iar volumul donaţiilor creşte. Dar reiterez că aici e vorba doar de banii care nu s-a putut să nu fie declaraţi, căci este evident că se cheltuie şi bani nedeclaraţi.

Publicitate
Publicitate

— În ultimele săptămâni, în urma evenimentelor din Ucraina, unele forţe oculte din R. Moldova au lansat mai multe iniţiative de referendumuri cu privire la alipirea la alte entităţi teritoriale. Cât de legale sunt aceste iniţiative?

— Procedurile de desfăşurare a unui referendum sunt stabilite foarte clar de legislaţie, inclusiv a referendumurilor locale. Legea prevede dreptul la autodeterminare a localităţilor de nivelul I pentru a decide din ce unitate administrativă de nivelul doi vor să facă parte doar pentru localităţile care fac parte din autonomia găgăuză. Pentru celelalte localităţi – legea spune că doar Guvernul decide structura administrativ-teritorială şi apartenenţa localităţilor la autorităţi administrative. În cazul dat, iniţiativa de referendum pentru trecerea dintr-un raion în altul, cum se întâmplă la Doroţcaia – poate fi calificată ca o sfidare a legii.

— Sfidarea legii cu iniţiative de acest fel atrage şi pedepse?

— Pedepsele vin nu doar din legislaţia electorală. Trebuie stabilită limita între libertatea de exprimare sau libertatea de întrunire şi acţiuni îndreptate împotriva statului, sistemului actual de stat. Aprecierea juridică a acestor acţiuni trebuie dată de organele de stat.

— În cazul Doroţcaia reprezentanţii autorităţilor administrative le spuneau direct cetăţenilor că le permit să-şi lucreze pământurile doar dacă vor trece în componenţa altui raion. Aici e vorba de presiuni şi manipulare, probabil, nu de libertatea de expresie?

— În cazul în care cineva manipulează cetăţenii cu rea-credinţă, organele de drept trebuie să evalueze aceste situaţii. Dar sub aspect electoral, un asemenea referendum nu are sorţi de izbândă, nu poate avea loc, pentru că divizarea teritorial-administrativă în R. Moldova se face prin anumite proceduri stabilite de lege.

— Ce s-a întâmplat după referendumul din Găgăuzia?

— Acele acţiuni ale administraţiei găgăuze nu au fost recunoscute. Am înţeles că sunt câteva dosare penale demarate în baza acelor acţiuni ilegale. Procuratura urmează să aprecieze faptele acelor organizatori ai aşa-zisului referendum şi să le transmită în judecată. La acest moment este evident că a fost încălcată legea, că a fost sfidată hotărârea instanţei de judecată, care anula acea hotărâre a Adunării Populare din UTA Găgăuzia de a desfăşura referendumul. Or, referendumul local, în baza legii, poate fi ţinut doar pe probleme de interes local. Problema aderării unui sat, oraş, a unei regiuni, cum ar fi Găgăuzia în acest caz, la o entitate sau comunitate internaţională nu poate fi decisă de o comunitate locală, este inadecvat, inacceptabil, nu poate fi justificată de niciun act legislativ în vigoare.

— Aţi discutat, în calitate de preşedinte CEC, cu autorităţile din autonomia găgăuză cu privire la ilegalitatea acestui referendum?

— Noi am avut discuţii cu ei până la momentul în care instanţa de judecată a anulat hotărârea de a organiza acest scrutin. Am încercat să le explicăm atunci procedurile legale, situaţia inadecvată în care pot ajunge. După decizia instanţei, n-am mai văzut nicio continuitate în dialogul nostru, am lăsat organele de drept să stabilească acţiunile.

Or, autorităţile găgăuze pot să îşi creeze organe electorale doar pentru alegerea başcanului şi membrilor Adunării Populare, nu pentru alte scopuri. Dar şi pentru asta e nevoie de strictă cooperare cu CEC, pentru că noi oferim asistenţă logistică, ştampile, date.

— Finanţarea referendumurilor poate avea loc din alte surse?

— E o problemă de dosar penal. În bugetul de stat sau local al UTA Găgăuzia nu au fost prevăzute mijloace pentru desfăşurarea acestui referendum. Dar, din câte am înţeles, pentru desfăşurarea acestui scrutin au fost angajaţi oameni, au primit salarii. CEC a adresat un demers către Curtea de Conturi şi Inspectoratul Fiscal să explice de unde provin banii şi dacă a fost respectată legea în administrarea acestor bani.

— Au dreptul persoane politice sau pur şi simplu persoane private să finanţeze desfăşurarea unui atare referendum?

— Orice activităţi electorale sunt organizate exclusiv din bugetul de stat. Este vorba de suveranitatea statului. Nu e posibil ca o persoană fizică sau juridică să plătească pentru organizarea unui proces electoral, în special a unui proces care prevede desprinderea unei părţi din teritoriul statului şi alipirea la alt stat. Cât de echidistanţi sunt cei care plătesc pentru aşa ceva?

— Au loc şi alte referendumuri în R. Moldova?

— Procesul electoral este continuu. Chiar la 11 mai 2014 avem în una dintre localităţi referendum pentru revocarea primarului. Am avut şi în alte localităţi referendumuri pe probleme ce ţin de dezvoltarea locală, de exemplu, pentru construcţia unui pod, sau în alt sat – pe problema unei investiţii locale, în care oamenii trebuiau să decidă dacă vor fi investiţi bani pentru construcţia grădiniţei sau pentru drumul din interiorul satului. Dar majoritatea referendumurilor locale ţin de revocarea primarilor. Acestea sunt organizate exclusiv de CEC, banii sunt exclusiv de la Bugetul de Stat, şi CEC trebuie să depună toată diligenţa şi efortul pentru a organiza aceste evenimente electorale, cu crearea structurilor teritoriale, cu plăţi salariale, cu tipărirea buletinelor de vot, cu bazele de date corecte.

— La aşa-zisul referendum pentru separarea Crimeii de Ucraina aţi fost invitaţi?

— Nu am fost invitaţi şi nu am avut observatori, pentru că acest scrutin nu a întrunit elementele unui scrutin legal. Aceasta a fost şi opinia comunităţii internaţionale, şi aici noi suntem solidari. Dar nici nu am primit invitaţii, chiar dacă avem relaţii de cooperare atât cu autorităţile electorale din Rusia, cât şi cu cele din Ucraina. Nu ştiu de ce nu ne-au invitat, probabil pentru că a fost un eveniment ad-hoc şi probabil pentru că nu a fost organizat de o Comisie Electorală Centrală.

— Este evident că mass-media joacă un rol crucial în pregătirea proceselor electorale, şi în cazul Ucrainei au fost evidente campanii de manipulare media. Credeţi că în R. Moldova procesele electorale pot fi distorsionate la fel de mass-media?

— Nu vreau să spun despre cineva în particular, dar în R. Moldova, ca şi în alte state, mass-media devine o afacere interesantă, şi anume interesantă pentru politicieni, sau persoane interesate de politică. În cazul dat, deseori, instituţiile media creează anumite trenduri de gândire în baza politicilor editoriale dictate de aceşti politicieni. Dar CEC nu monitorizează presa. Există CCA, Legea presei, Constituţia, chiar şi instanţele de judecată, în cazul unor manipulări sau dezinformări probate.

— Judecând după comportamentul unor politicieni şi acţiunile lor publice, se pare că campania electorală a şi început.

— În mod normal, procesul electoral nu ar trebui să se termine niciodată. Aud acum că societatea civilă exprimă părerea că publicitatea ar trebui interzisă pentru anumite personaje politice. Eu consider că nu e corect. Partidele politice sunt instituţii ale statului. Necesare statului.

— Dar atunci când nu se ştie pe ce bani îşi fac unele partide imagine, cu panouri şi spoturi non-stop la TV, în timp ce unele partide nu au bani mari pentru aceste afişaje, nu ajungem la constatarea că aceste campanii nu sunt echitabile?

— Este nevoie nu de limitarea spoturilor, ci de crearea condiţiilor de dezvoltare civilizată a partidelor. Dacă interzicem publicitatea pe panouri, ea va trece la TV, dacă interzicem la TV – va trece pe Internet, unde va fi şi mai puţin transparentă şi legală. Cetăţenii au dreptul să cunoască din ce surse sunt făcute aceste spoturi, şi această lege tocmai permite acest lucru, dacă ar fi adoptată.

— Pe când credeţi că vor avea loc următoarele alegeri?

— Mai mulţi politicieni din coaliţia de guvernare au anunţat că alegerile vor avea loc în acest an, s-a vehiculat şi o dată anume, 30 noiembrie. Nu există încă o hotărâre oficială adoptată în acest sens. Eu am un anumit indiciu, pe care îl expun acum prima dată în mass-media – cred că alegerile vor avea loc totuşi anume în acest an, pentru că au fost deja adoptate finanţele pentru campanie. Transferul acestor resurse pentru alt an sau pentru alte scopuri – e o procedură foarte grea şi nu cred că se va ajunge la aceasta.

— Atunci ar trebui ca şi pregătirile de campanie să înceapă deja?

— Sută la sută. Noi facem traininguri pentru oficialii electorali, inclusiv pentru procedurile de achiziţii a celor necesare pentru birourile electorale, în acest an avem ambiţia de a uniformiza birourile electorale şi vom achiziţiona urne de colectare a voturilor de model unic pe toată ţara din masă plastică, vor fi fumurii, pentru a păstra secretul votului. Autorităţile locale muncesc acum din plin la verificarea listelor.

— R. Moldova este campioană la implementarea tehnologiilor moderne în administrarea publică. Când vom avea posibilitatea votului pe Internet?

— Nu avem deocamdată baza legală pentru votul pe Internet. Nicio lege nu prevede acest lucru azi, nici în proiect. Există o singură lege care ţine de conceptul dezvoltării informaţionale în domeniul alegerilor, în care se menţionează doar că în R. Moldova se tinde spre implementarea votului prin Internet.

— Cum va fi organizat procesul de votare în diasporă?

— În acest an, la fel ca şi în 2010, vom lansa aplicaţia electronică privind înregistrarea prealabilă a alegătorilor de peste hotare. În 2010 această aplicaţie a fost folosită pentru prima dată. Am mai îmbunătăţit-o, în luna mai vom începe promovarea acestei aplicaţii printre alegătorii din afara R. Moldova, avem şi parteneri care ne susţin în această activitate – Biroul pentru Diasporă, MAEIE, societatea civilă. Vrem să aducem aceste informaţii cât mai aproape de cetăţenii noştri din diasporă, că să ştie să se înregistreze – aşa statului îi va fi mai uşor să ajungă cât mai aproape de ei cu birourile electorale.

— Se fac presiuni politice asupra şefului CEC?

— În prezent nu. În campaniile anterioare, inclusiv în 2010 şi 2011, s-au făcut tentative de înspăimântare. Dar aceste tentative nu au sorţi de izbândă.

— Au trecut 5 ani de la 5 aprilie 2009. Atunci protestele au pornit din cauza nemulţumirii de rezultatele alegerilor. Ce concluzii aţi tras?

— Nimic nou. Am participat la organizarea acelor alegeri. Noi am constatat în urma mai multor verificări că nimic din cele imputate nu s-a confirmat. Şi comunitatea internaţională a întreprins atunci măsuri active de monitorizare. Au ajuns şi dosare în judecată cu privire la fraude electorale, dar care nu au avut masa probatorie necesară.

— Poate că justiţia nu a avut capacitatea de a judeca corect acele cazuri?

— S-ar putea. Dar eu rămân pe poziţia că alegerile din aprilie 2009 au fost organizate la acelaşi nivel ca şi cele din 29 iulie 2009. Primele au fost contestate, celelalte – acceptate. Dar ambele recunoscute total de comunitatea internaţională.

— Au existat, totuşi, contestări?

— În ziua de 5 aprilie 2009, ziua alegerilor, la CEC n-a fost depusă nicio contestaţie.

— Era vorba de neîncredere?

— Nu cred, pentru că ulterior, în alegerile din iulie 2009, dar şi în cele ulterioare, asemenea contestaţii au existat.

— Rezultatele în cele două campanii din aprilie 2009 şi iulie 2009 au fost, totuşi, diferite.

— Rezultatele au fost, practic, aceleaşi. Am câteva dovezi. În alegeri e foarte multă matematică. Diferenţa dintre numărul alegătorilor din aprilie şi iulie 2009 a fost nesemnificativă. Numărul celor care au participat la votare în ambele cazuri a fost, practic, la fel, în creştere cu doar 8000 de votanţi. Distribuirea voturilor pe partide a fost, practic, similară în aprilie şi iulie, doar că, între aprilie şi iulie, din tabăra PCRM s-a desprins o parte care a aderat la PD, iar suma voturilor care a deviat de la PCRM la PD este cam aceeaşi.

— Dacă alegerile din aprilie 2009 au fost absolut corecte, de ce a existat atâta neîncredere şi nemulţumire cetăţenească?

— Pentru că s-a creat o aşteptare nerealizată. Societatea nu este omogenă şi nici n-a fost. Însă nu doar organul electoral poate fi considerat vinovat de ceea ce se întâmplă în alegeri.

Să învăţăm să fim responsabili, inclusiv politicienii pentru ceea ce promit. Ca aşteptările să nu fie imposibil de realizat şi nemulţumirile să nu fie prea mari.

— Cum vedeţi campania din acest an?

— Deseori sunt întrebat care a fost cea mai murdară campanie electorală şi eu mereu zic – viitoarea. Cele mai murdare alegeri urmează să vină.

— De ce devin tot mai murdare?

— În R. Moldova cauzele sunt următoarele: transparenţa insuficientă a finanţelor partidelor şi iresponsabilitatea formatorilor de opinie. Totodată, votul la noi se dă deseori pentru o aşteptare geopolitică. Nu e normal. La fel cum nu e normal să se voteze numele liderului de partid şi nu partidul. Am constatat deseori că politicienii nu-şi cunosc măcar programul partidului, ei doar reprezintă liderul.

— De 11 ani sunteţi la CEC. Ce s-a schimbat în această perioadă în instituţia pe care o conduceţi?

— Foarte multe. Atunci când am venit la CEC – erau 6 angajaţi, 4 computere şi 2 imprimante. Acum avem o structură mult mai bine fundamentată, un staff bine pregătit, care poate face faţă oricăror provocări în alegeri. Avem 40 de persoane în staff, toţi echipaţi, cu instruirile necesare.

— Ce înseamnă transparenţa la CEC?

— Toţi angajaţii CEC sunt funcţionari publici, toţi depun declaraţii. Trei persoane de demnitate publică fac declaraţiile publice pe pagina web: preşedintele, vicepreşedintele şi secretarul CEC.

— Fiind de atâţia ani în funcţie publică, salariul vă ajunge?

— Am notat şi în declaraţia depusă la CNI, nu e secret, mai am şi alte surse de venit, din servicii de consultanţă electorală prestate în afara R. Moldova.

— Anterior în presă au fost făcute publice nişte înregistrări CNA, în care discutaţi, aparent, probleme de afaceri cu fostul şef al fiscului.

— Acea înregistrare este o ruptură dintr-o discuţie mai lungă cu fostul şef de la Inspectoratul Fiscal. Ne cunoaştem de mai mulţi ani, inclusiv cu părinţii lui. De atunci deja nu mai vorbesc cu el. Atunci, în cadrul unei discuţii private, i-am zis că există informaţii despre nişte tentative de estorcare de mită. El a cerut detalii şi eu i le-am dat. Juriştii cu care am vorbit eu nu au dedus din acea convorbire ceva ce ar ţine de trafic de influenţă, pentru că eu am rugat ca aceste semnale de estorcare să fie controlate de dânsul în cadru legal.

— Aveţi un mesaj pentru alegătorii din R. Moldova, cum să se pregătească de campanie?

— Să verifice fiecare înainte de alegeri la autoritatea locală dacă este în lista de votanţi şi dacă datele sunt corecte. Şi să verifice numele apropiaţilor, dacă sunt plecaţi sau decedaţi – să fie scoşi din liste. Doi – actele de identitate să fie valabile. S-a votat deja în prima lectură nevalabilitatea paşapoartelor de tip sovietic. Vă încurajez pe cei care aveţi paşapoarte sovietice să mergeţi să le schimbaţi, căci sunt schimbate gratuit. Trei: nu percepeţi ca pur adevăr tot ce auziţi de la politicieni, să aveţi o percepţie critică – analizaţi şi apoi decideţi cui oferiţi suportul.

— Mulţi alegători se declară dezamăgiţi, spunând că nu vor mai merge la vot. E un drept al lor, dar e un pas adecvat?

— În nicio ţară din lume nu există candidaţi care corespund sută la sută doleanţelor alegătorilor, dar oricând se poate alege ceva din toţi candidaţii. Un vot pe care nu l-aţi dat, lipsind de la votare, creste şansele altui candidat, care poate nu vă place mai mult. Veniţi şi daţi-vă votul, nu staţi acasă.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Alina RADU
Publicitate
Publicitate