INTERVIU „Cu Putin? Nu ai cu cine și nici despre ce vorbi cu el. Ce să-i ceri? Ce să-l întrebi? Ce să-i spui?”

Este una dintre cele 50 de persoane deținătoare ale Premiului Global în Pedagogie 2023. La cei 33 de ani ai săi, își împarte viața în câteva etape scurte, dar importante. S-a născut și a crescut în Stahanov (acum Kadiivka), regiunea Lugansk, zonă aflată sub ocupație rusească din anul 2014. Din cauza politicii de rusificare ce este promovată de o perioadă îndelungată de timp, în regiunea Lugansk limba rusă s-a răspândit constant, restricționând comunicarea în limba ucraineană. 

Artur Proidacov spune că profesoara lui, Valentina Kolodiazhna, a fost cea care l-a făcut să fie pasionat de limba, literatura și cultura ucraineană. Muzica și literatura ucraineană i-au fost alături încă de pe când era elev, chiar dacă la el acasă se vorbea rusește, mama fiind vorbitoare de rusă. Când a trebuit să-și aleagă profesia, în semn de protest împotriva influenței limbii ruse în această regiune a Ucrainei, a ales să studieze la facultatea de filologie ucraineană. An de an, a tot descoperit noi dimensiuni ale sferei limbii și literaturii ucrainene, împărtășind cunoștințele sale cu elevii, cu studenții, dar și cu alți profesori. 

Artur Proidacov, profesor de limbă și literatură ucraineană, desemnat recent ca fiind unul dintre cei mai buni 50 profesori din lume – este deținător al Premiului Global în Pedagogie 2023. Este director executiv la MriyDiy Educational Foundation, profesor de literatură ucraineană la All-Ukrainian School Online, fost director la Artek-Bukovel, fost profesor la Colegiul Pedagogic din Stahanov, fost director adjunct la Artek Este din regiunea Lugansk. În prezent,  muncește și locuiește la Kiev. 

În 2014, în urma declanșării agresiunii ruse, mulți studenți de la colegiul pedagogic în cadrul căruia Artur a muncit timp de trei ani au fost nevoiți să părăsească regiunea Lugansk în căutarea unui loc nou de studii și de trai. Pe măsură ce situația din teritoriile ocupate s-a înrăutățit, tânărul profesor s-a transferat cu traiul în regiunea Sumi. Artur spune că anume acolo a înțeles că în condiții de război și de mari schimbări globale, nu este suficient doar să instruiești copiii. El spune că anume profesorul este persoana care deschide ușa sufletelor de copii în fața maturității, lăsând-o să intre cu atenție în viața lor. 

Profesorul e cel care nu ar trebui să împartă lumea în „negru” și „alb”, e persoana care ar trebui să-și facă meseria în orice condiții, fără frică de riscuri sau de obstacole. Văzând că sarcina școlii este de a ajuta adolescentul modern să se regăsească și să învețe a  depăși orice provocări, astăzi, Artur nu predă doar limba și literatura ucraineană la școală, el comunică cu elevii, părinții lor, colegii săi, participând împreună la evenimente, dezbateri, vizitând expoziții, mergând la cinema sau doar plimbându-se prin oraș. Artur susține că toate acestea ar trebui să devină parte a activității unui profesor modern. „Educația nu se desfășoară doar în clasă. Lecțiile propriu-zise sunt un prolog al lungului proces de formare a personalității”, explică Artur Proidacov.

Într-o discuție cu el, imediat după ce a fost desemnat printre cei mai buni 50 pedagogi din lume, am încercat să aflu mai multe despre munca sa în condiții de război, despre stările copiilor supuși terorii războiului, despre cum ar fi viața de după război. A răspuns simplu, resemnat, dar și optimist.

Furia acumulată poate fi transformată într-o adevărată forță de rezistență

— Cum ați reacționat atunci când ați aflat rezultatele acestui concurs?

— M-am bucurat foarte mult. E un concurs prestigios, la care au participat 7000 de candidați din întreaga lume. M-am bucurat că Ucraina, deși e mistuită de război, este prezentă în această competiție. E important că deși e război în țara noastră, noi, pedagogii, reușim să menținem spiritul unei educații moderne. Atât elevii, cât și profesorii continuă să muncească. Există o comunicare complexă atât cu părinții, cât și cu elevii chinuiți de război. Mai mult ca atât, reușim să avansăm în profesie, conștienți fiind că trebuie să fim cât mai eficienți în munca noastră. Accederea în top 50 nu este o povară, ci o nouă responsabilitate, noi proiecte, noi lucrări, noi activități. Înțeleg că trebuie să depășesc cu încredere noile provocări, alături de o echipă de pedagogi ucraineni care au aceleași idei. Împreună, nu ar trebui să ne fie frică de obstacole atunci când încercăm să ne transformăm visele în realitate. În cele peste 600 de zile de război am descoperit că furia acumulată poate fi transformată într-o adevărată forță de rezistență. Este important să nu ne oprim, chiar dacă urmează încă foarte multe provocări.

— Cum credeți, de ce ați fost ales printre cei 50 de laureați, care sunt din țări precum Canada, Japonia, India, România, Grecia sau SUA?

— Au participat 7000, au fost aleși 50. Vreau să cred că a fost o alegere cinstită, fără manipulări. Au fost mai multe etape ale acestui concurs, inclusiv interviuri despre profesie, despre munca de profesor. Consider că am suficientă experiență, acumulată în timp ce am muncit în mai multe zone ale Ucrainei. 

— Sunteți un profesor tânăr, aveți familie, aveți un copilaș. Ce nu cunosc eu despre Dvs. și ce le-ar fi interesant cititorilor noștri să cunoască?

— Îmi iubesc munca, profesia. Sunt pasionat de educația copiilor. Mereu încerc să găsesc ceva nou în comunicarea cu ei și acest lucru e fascinant. Vreau să le fiu de ajutor în procesul de creștere a lor. Vreau să fiu implicat în profesie cât mai mult, inclusiv acordând ajutor părinților, dar și altor pedagogi. Da, nu uit nici pentru o clipă de familia mea.

Fiind profesor la o școală din Kiev, el a creat un curs de literatură ucraineană ca parte a proiectului „Școala ucraineană integrată online”, care a devenit o salvare pentru milioane de profesori și studenți ucraineni forțați să treacă la învățământul la distanță în perioada Covid-19. În urma invadării Ucrainei de către Rusia la 24 februarie 2022, viețile tuturor ucrainenilor s-au schimbat, deoarece trăiesc și muncesc în condiții de război. Chiar și pe timp de război, Artur continuă să implementeze proiecte sociale importante: cursul online   „Vorbește” – pentru toți cei care doresc să învețe limba ucraineană, un club destinat  dezbaterilor – pentru persoanele strămutate temporar din cauza războiului și seminare online gratuite pentru pregătirea copiilor din toată Ucraina pentru testările naționale.

— Dar cum e să fii pedagog pe timp de război?

—- Asta înseamnă să fii pregătit pentru orice, în orice clipă. Înseamnă să fii foarte flexibil și să te poți adapta la condiții dificile, uneori chiar imposibil de suportat. Trebuie să poți reacționa spontan la tot ce se întâmplă. Planifici să faci orele în clasă, în școală, dar apar avertismentele de risc, de pericole și trebuie să ne ascundem în adăposturile speciale. Atunci planul lecției se schimbă imediat. E dificil atât pentru elevi, cât și pentru profesori. De un an și jumătate suntem în situația de a ne adapta la condițiile acestui război,  continuându-ne munca. Îmi amintesc ziua de 10 octombrie 2022, când a fost atacat masiv orașul Kiev. Atunci, 75 de rachete au atacat aproape simultan orașele Kiev, Hmelnițki, Dnipro, Vinița, Ivano-Frankivsk, Zaporijjea, Harkiv, Jitomir, Sumi și Kirovograd. În acea zi, în urma bombardării centrului orașului Kiev, un parc și mai multe clădiri de infrastructură, printre care și clădirea Filarmonicii, două muzee și o universitate, au fost avariate. Ce o fi simțit atunci copiii noștri?

— Și ce ați întreprins?

— Ne-am retras în adăposturi, dar nu am mai putut continua lecția, pentru că elevii le sunau părinților, părinții își căutau copiii, fiind îngrijorați de acele explozii. Cum să te gândești la teme în astfel de condiții? Eu, ca și pedagog, nu am putut interveni. Și azi nu am un răspuns la întrebarea: cum în astfel de condiții poți vorbi despre literatură, despre limbă, despre istorie? Ne-am detașat de programul școlar și am vorbit cu elevii despre alte subiecte, mai bine zis, despre ce au vrut ei să vorbim, pentru a-i susține în acea situație.

— Filologia e și arta cuvântului. Cât de importante sunt cuvintele spuse la timpul și  locul potrivit în condițiile actuale?

— Trăim timpuri în care trebuie să vorbesc nu doar despre victorii, ci și despre „trădări”. Sunt mai multe nuanțe la care trebuie să reflectez ca să nu dau greș. De aceea, încerc adesea să aleg cuvintele potrivite, să construiesc fraze cu semnificații corecte din punct de vedere al conținutului. Mai este mult de lucru și e foarte important să rezistăm!

Nu toți oamenii se gândesc neapărat la victorie, ci doar la supraviețuire

— În Rusia, din ordinul lui Putin, în școli, elevii sunt instruiți cum să facă tranșee, cum să împuște, cum să omoare oameni. Ce credeți despre această strategie „educațională” aplicată în școlile din Rusia?

— E oribil. Maturii, agresorii au început războiul, iar acum încearcă să educe copiii în spiritul agresiunii și al răului. În școlile din Ucraina nu avem astfel de lecții. Noi practicăm instruirea copiilor în limitele standardelor educaționale. Nici eu nu știu a săpa tranșee, cel puțin deocamdată, nefiind mobilizat, nu știu a mânui arme și cu siguranță, nu aș putea instrui copiii să facă asta. În școlile din Ucraina elevii se ocupă de știință, de educație, nu și de însușirea unor metode de agresiune sau de apărare. E anormal ceea ce se întâmplă în școlile din Rusia, la fel ca și tot ce se întâmplă în societatea rusească.

— Ce spun elevii Dvs. despre război?

— Din păcate, ei încep să se obișnuiască. Copiii se împacă cu viața în condiții de război, ei se împacă și cu gândul că iată, copilăria lor trece pe timp de război. Noi, din copilăria noastră, păstrăm amintiri despre prima dragoste, despre primul dans, despre primele flori  oferite prietenei… Din păcate, elevii noștri nu vor avea parte de astfel de amintiri, războiul estompând toate amintirile firești pe care oamenii le păstrează de la această vârstă.

— Cum se descurcă familia Dvs. în condiții de război?

— De mai mulți ani am tot fost nevoit să mă retrag din zonele afectate de agresiunea Rusiei, așa că anterior eram pregătit de orice fel de transferuri. Urmăresc în prezent cum revin în Ucraina cei refugiați în iarna anului 2022. Revenind, ei sunt gata să suporte orice, la ei acasă. Sunt și dintre cei care nu se gândesc neapărat la victorie, ci doar la supraviețuire. Vine iarna și suntem conștienți că ar putea fi noi atacuri asupra obiectivelor strategice. Iarna nu va fi una simplă, dar cei care se întorc și cei care nu au plecat se pregătesc să reziste. Cât despre familia mea… Vă imaginați cum e, având copil mic, să fii mereu pregătit să fugi prin ascunzișuri. Norocul nostru că e prea mic și nu cere deocamdată să-i explicăm prea multe cu privire la ce se întâmplă.

Artur spune că misiunea lui este de a inspira și a susține profesorii din toată Ucraina. El își dorește să rămână un agent al schimbării, în ciuda bombardamentelor și amenințărilor. El insistă să demonstreze că astăzi, un profesor ucrainean face mai mult decât anterior, fiind implicat în lupta pentru o lume civilizată, fără agresiune, fără război. „Transferul de cunoștințe, comunicarea cu elevii, ore în cadrul cărora să le insuflăm copiilor dragostea pentru Ucraina”, punctează Artur, visând să revină într-o zi în Donbasul ucrainean pentru a continua să predea limba și literatura ucraineană, pentru a integra regiunea încă ocupată în viața modernă a unei țări europene.

— Dar ce le vorbiți elevilor despre patriotism?

— În fiecare zi, când am primele ore conform orarului, începem cu Imnul Ucrainei. La fel e și în alte școli. Urmează un minut de reculegere în memoria celor căzuți în război. La orele mele proiectez poze ce prezintă chipurile celor care au căzut în acest război. Sunt militari, dar și persoane civile – femei, copii, bărbați, tineri sau în etate, care au fost răpuse de armele inamicului. Le spun copiilor de fiecare dată că iată, astăzi suntem la ore, citim opere literare, discutăm despre limba noastră și toate acestea sunt posibile doar pentru că cei care ne apără Patria în acest război sunt curajoși și sunt gata de orice sacrificii. Le aduc exemplul celor care și-au pierdut viața, vorbim despre acești oameni. Analizăm de ce ei au făcut această alegere – de a lupta. De ce unii au revenit în Ucraina, deși ar fi putut să-și refacă  viața peste hotare. Noi vorbim despre asta și elevii singuri concluzionează că patriotismul e un sentiment extrem de important, în special în condiții de război. Ei spun că datorită acestor patrioți Ucraina rezistă și se poate dezvolta ca stat.

— Am cunoscut o refugiată din Ucraina de etnie rusă care este indignată de acest război, de faptul că Putin l-a început, simulând eliberarea etnicilor ruși de „naționaliștii” ucraineni. Aveți persoane cu astfel de viziuni în anturajul Dvs.?

— Cunosc persoane de etnie rusă care sunt conștiente de faptul că în cazul acestui război nu e vorba despre eliberare, ci despre o adevărată invazie de cotropire. Chiar mama mea e vorbitoare de rusă. Și eu, până la vârsta de 24 de ani, am locuit în Stahanov, regiunea Donbas, ocupată acum. Acolo vorbeam doar rusește. Din anul 2014 am trecut integral la comunicarea în limba ucraineană, pentru că nu am vrut să fiu asociat cu vorbitorii de rusă. De altfel, după începutul războiului, după declanșarea acestui coșmar, mulți oameni în Ucraina, chiar și etnici ruși, au refuzat să mai vorbească rusește, ca să nu fie asociați cu ocupanții ruși. Eu nu mai vreau să vorbesc rusa. De altfel, mama mea e un exemplu în acest sens. Ea are 66 de ani, s-a refugiat în străinătate, comunică exclusiv în limba ucraineană, refuzând să vorbească rusește, deși o viață a comunicat în această limbă aici, în Ucraina. Acum tot mai mult oamenii asociază orice acțiune rusească cu răul, cu agresiunea. Atunci când zilnic oamenii devin victime ale atacurilor rusești asupra Ucrainei, cum poți să te gândești de bine despre acest stat? Probabil, sunt mulți care își adresează o astfel de întrebare, iar de vină e politica lui Putin. Războiul ar putea fi încetat foarte repede, pur și simplu dacă Rusia și-ar retrage forțele, dar asta nu se întâmplă, tot din vina lui Putin. Pe 24 februarie 2022, Rusia pur și simplu și-a scos masca de pe chipul său hidos.

— Ce i-ați spune lui Putin la o eventuală întâlnire?

— Nu m-am gândit la o astfel de întâlnire. Probabil, nu l-aș înjura, pentru că sunt pedagog și nu îmi pot permite una ca asta. Mai degrabă, nu aș discuta deloc cu el. Nu ai cu cine și nici n-ai despre ce vorbi cu el. Ce să-i ceri? Ce să-l întrebi? Ce să-i spui?