Este important să vină ştiri bune de acasă, o voce sigură pro UE

Interviu cu ES, Ambasadorul Eugen Caras, şeful misiunii R. Moldova pe lângă UE

 

— Situaţia politică de la Chişinău n-a fost niciodată simplă. Cum este descifrată actuala criză de către demnitarii UE?

— Liderii Uniunii Europene, statele membre urmăresc cu atenţie ceea ce se întâmplă în Republica Moldova. UE tratează acest subiect ca pe unul strict intern al Republicii Moldova, şi lucrul acesta l-am auzit inclusiv de la miniştrii de externe ai UE lunea trecută, la a şaptea reuniune a grupului de prieteni ai Moldovei, adică Grupul pentru Acţiune Europeană a R. Moldova, la care a participat şi domnul Leancă.

Este la latitudinea politicului de la Chişinău să gestioneze situaţia actuală. UE urmăreşte, dar nu intervine în treburile interne ale R. Moldova. Mesajele din partea UE sunt că R. Moldova trebuie să iasă din această criză mai puternică, cu acţiuni şi mai puternice în ceea ce priveşte apropierea de UE, pentru că există un angajament politic ferm din partea statelor membre ale UE faţă de R. Moldova.

Şi această situaţie de la Chişinău trebuie gestionată, potrivit mesajelor venite din partea miniştrilor de externe, astfel încât să fie depăşită situaţia actuală şi evitate alegerile anticipate, iar pentru asta clasa politică trebuie să-şi unească eforturile, ne spun europenii, şi să se meargă cu actul de guvernare conform programului existent. Moldova este un succes în cadrul Parteneriatului Estic (PE), dar trebuie să gestionăm situaţia internă de aşa manieră, încât să depăşim dificultăţile actuale şi să ducem la bun sfârşit ceea ce ne-am propus ca agendă.

— Care este impactul ultimelor negocieri de pe 13—15 martie la Bruxelles şi care sunt perspectivele?

— Impactul trebuie să fie benefic pentru liderii politici de la Chişinău, pentru că, potrivit partenerilor noştri europeni, nu există nicio problemă care ar împiedica finalizarea sau încheierea negocierilor Acordului de Asociere şi componenta de zonă de liber schimb aprofundat şi cuprinzător. Deci nu există niciun impediment din partea UE ca aceste negocieri să fie finalizate, ca acest text să fie supus procedurilor riguroase ale UE. Ulterior acest acord va fi parafat, semnat, după ce va fi tradus şi ratificat de Parlamentul de la Chişinău şi de Parlamentul European şi cele naţionale.

Vreau să spun că rezultatele negocierilor de săptămâna trecută de la Bruxelles trebuie să fie un stimulent pentru clasa politică. Săptămâna trecută a avut loc ultima rundă plenară a negocierilor privind Acordul de Asociere, vor mai fi câteva conferinţe video cu detalii juridice-lingvistice de pus la punct. Textul va fi verificat de ambele părţi din punct de vedere juridic, după care urmează parafarea, iar după parafare – traducerea textului în toate limbile UE, ajustarea lingvistică a acestuia şi semnarea acordului. Acum suntem la etapa de finalizare a negocierilor.

Noi ne propunem să parafăm acest acord poate chiar până la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius sau chiar la Summit. Ne dorim să realizăm acest lucru cât de curând posibil, dar depinde cât de repede sunt făcute verificările necesare. Este o chestie de procedură.

— Ce ar trebui să cunoască prioritar despre UE simplii cetăţeni? Cum le-aţi explica cetăţenilor de rând perspectiva UE? Ce ar trebui omul de rând să simtă din acest zbucium pentru admitere?

— Eu am impresia că cetăţeanul nostru cunoaşte bine ce înseamnă UE, dar sunt de acord că se poate comunica mai mult, pentru a transmite mesaje clare cetăţeanului, ca acesta să vadă avantajele aflării în UE. Ca cetăţeni, ne dăm seama că de UE sunt legate prosperitatea, securitatea, libertatea, respectul pentru valori, drepturile omului. Această comunicare este importantă ca să nu existe ezitări.

— R. Moldova a fost calificată pozitiv în ultimii ani de Bruxelles, mai bine decât statele vecine, dar perspectiva de stat membru nu e aproape şi nu poate fi oferită decât la pachet cu alte state. De ce?

— Noi avem poziţionarea geografică pe care o avem. Suntem la frontiera UE şi în aceasta zonă funcţionează politica de vecinătate cu o dimensiune sudică şi una estică. Republica Moldova se află, prin naştere, în proximitatea estică. Noi aparţinem acestei vecinătăţi şi asta este realitatea.

Parteneriatul Estic nu este vizat de o politică de extindere şi de aceea unele state sunt reticente în a oferi o perspectivă expresă de aderare. Pe de altă parte, principiile diferenţierii şi principiul “mai mult pentru mai mult”, valabile şi pentru PE, ne oferă şansa de a dezvolta relaţiile cu UE în funcţie de obiectivele noastre. Noi, spre deosebire de alte state din PE, avem această ambiţie şi acest deziderat.

În acelaşi timp, statele membre recunosc că noi, fiind un stat european, avem un viitor european, ceea ce ne lasă marja de manevră pentru a avansa în dialogul cu UE, pentru a cumula rezultatele şi, într-un viitor, sper eu, nu foarte îndepărtat, să obţinem statutul de candidat la aderare. Atunci vom fi priviţi prin prisma politicii de extindere. Lucrul acesta se va întâmpla, şi depinde de eforturile noastre, dar şi de anturajul din UE, care va trebui să depăşească această “oboseală”/fatigue de extindere şi să ne plaseze într-un alt context.

— Ce spun, de obicei, oficialii europeni despre combaterea corupţiei în R. Moldova? Despre justiţie? Despre dosarele pierdute de R. Moldova la CEDO?

— Aceste subiecte nu sunt abordate separat de către oficialii europeni. Ele sunt abordate în complexitate în cadrul dialogului cu privire la vize. Bineînţeles că ele pot fi punctate şi în cadrul dialogului politic RM-UE. N-aş spune că se atestă nişte îngrijorări foarte mari din partea UE faţă de aceste subiecte, deci ele sunt abordate sub forma unei liste în rând cu celelalte chestiuni din dialogul privind vizele. De exemplu, politica migraţională sau respectarea convenţiilor ONU, sau ale Consiliului Europei, deci ele nu sunt scoase dintr-un anumit set de recomandări sau necesităţi. Este adevărat că atunci când discutăm în cadrul dialogului privind vizele aceste subiecte beneficiază de o atenţie sporită din partea UE, şi asta la nivel de experţi, de verificări. Personal n-am auzit să fie punctate aceste subiecte în mod special de către înalţii oficiali. E o abordare de sistem, procedurală.

Cât priveşte cazurile [pierdute] la CEDO, partenerii europeni nu exprimă, practic, îngrijorări, pentru că se vad evoluţii pozitive, un angajament din partea noastră de a trata aceste cazuri şi situaţii. Ele sunt discutate într-un context mai larg al unor documente, practici existente şi nu sunt singularizate.

Articolul despre R. Moldova de pe site-ul www.theparliament.com, publicat pe 13 martie, conţinea surse false, fără nume de experţi, de rapoarte etc. Unii ziarişti l-au interpretat ca pe o manipulare. În plus, mai e un alt articol, publicat pe 18 martie, în “Sunday Express”. Cele două surse sunt britanice. Cum se poate explica acest lucru: e cumva de vină lipsa de lobby moldovenesc la Bruxelles? S-au gândit cumva aceşti ziarişti că nu-şi va pune nimeni întrebări şi nu vor fi reacţii?

Este greu de răspuns de ce apar asemenea publicaţii. După părerea mea, este regretabil că apar materiale de asemenea calitate, şi nu mă refer la conţinutul lor, ci la maniera în care sunt concepute. Cât priveşte esenţa lor, dacă s-ar face referinţă la un raport sau un expert, ar fi bine să fie verificate şi să fie plauzibile aceste informaţii. Tocmai asta lipseşte în acest articol.

De ce se întâmplă astfel de lucruri, e greu de spus. Am putea crede că autorii articolelor nu sunt suficient de informaţi, dar dacă nu sunt informaţi, de ce scriu? Din păcate, unele state membre actuale, înainte de aderare, s-au confruntat şi ele cu astfel de articole speculative. Eu cred că (se întâmplă manipulări sau nu, greu de spus) undeva există, poate, nişte îngrijorări, vădit nefondate, şi ele iau această formă, lucru care este regretabil.

— Apropo de lobby-ul moldovenesc, nu este suficient de puternic? Altfel, ar exista reticenţe de a face articole de genul acesta?

— În general, cred că avem suficienţi prieteni la Bruxelles şi în statele europene. Că mai apare câte o publicaţie de genul ăsta, este pe seama celui care scrie, până la urmă. Fiecare are dreptul la opinie, dar trebuie sa fie respectate toate regulile jurnalismului atunci când se scrie, să fie făcute referinţe la persoane concrete şi la documente concrete. Dar când se vehiculează informaţii de genul acesta, este regretabil.

Cred că tot timpul există spaţiu pentru a comunica mai bine, fie la Bruxelles, fie la Chişinău sau în alte capitale ale statelor membre. Acest lobby, această voce pentru Republica Moldova şi pentru parcursul european trebuie să fie una puternică, una consolidată, dar nu este nimeni ferit de riscul de a fi atacat nejustificat. Eu cred că asta s-a întâmplat săptămâna trecută cu această publicaţie [de pe TheParliament]. Şi, într-adevăr, am văzut că a mai apărut şi o alta, despre nişte îngrijorări precum că “sute de mii cetăţeni” ar vrea să plece undeva într-o destinaţie oarecare. Sunt opinii speculative, nefondate, dar vom încerca să reacţionăm.

— Cum veţi reacţiona?

— Mi-am informat superiorii, ştiu că a avut loc o comunicare între “TheParliament” şi oficiul primului-ministru. Dacă va fi necesar, vom mai aborda problema.

— Nu cereţi un drept la replică?

— Vom cere şi dreptul la replică, dacă se va considera necesar. Va fi şi o discuţie în Parlamentul European săptămâna aceasta despre finanţarea în cadrul Parteneriatului Estic. Ceea ce vreau să spun este că R. Moldova este văzută cu ochi buni la Bruxelles şi în alte state membre,  iar noi beneficiem de principiul “mai mult pentru mai mult” (“more for more”). UE este generoasă financiar faţă de R. Moldova, şi instituţiile europene, care sunt informate destul de bine, statele membre care au misiuni la Chişinău cunosc foarte bine situaţia din R. Moldova şi nu sunt îngrijorate, după cum scria autorul publicaţiei respective, şi nu îşi revizuiesc planurile [de finanţare]. Deci, această asistenţă creşte şi asta este ceea ce contează.

— Care, în opinia dvs., sunt cele mai serioase impedimente în procesul de integrare europeană a R. Moldova?

— Nu cred că putem vorbi despre careva impedimente, cred ca ar trebui să vorbim despre sarcini pe care trebuie să le îndeplinim. Dacă luăm programul de guvernare, promovarea reformelor, reforma justiţiei şi tot ce ţine de statul de drept, de democraţie, în toate acestea UE recunoaşte că am înregistrat progrese. Aceste progrese însă trebuie continuate şi perpetuate. Noi trebuie să demonstrăm că procesul este ireversibil, că statul de drept funcţionează în RM, că avem justiţie independentă, că luptăm cu corupţia, cum este normal să fie şi cum este în statele UE. Progresele acestea trebuie continuate. Nu avem dificultăţi insurmontabile. Totul este fezabil, totul poate fi realizat. Este important să ne concentrăm pe aceste domenii cruciale pentru UE şi, în paralel, după cum vă spuneam, este de asemenea important să aibă loc şi în interiorul UE această regândire a unor parametri de politică pentru spaţiul nostru. De fapt, nimeni nu neagă ca noi suntem europeni şi că avem şansa aceasta, o istorie comună, europeană, avem valori pe care le împărtăşim, şi acest lucru nu este pus sub semnul întrebării.

— Dar cum rămâne cu Transnistria, vorbind de integritatea ţării, este pur şi simplu o problemă sau o mare imposibilitate, atunci când este abordat subiectul integrării în UE?

— Problema transnistreană nu ajută parcursul nostru. Dacă n-ar fi fost problema transnistreană, situaţia ar fi fost mai simplă. În acelaşi timp, nu am avut o poziţie consolidată din partea UE care să ne semnaleze că din cauza problemei transnistrene nu putem vorbi despre integrare. Lucrul acesta nu s-a întâmplat şi este firesc să nu se întâmple, pentru că aici deja este o problemă regională, de securitate, şi UE este deplin implicată în negocierile 5+2. Ei cunosc exact ce se întâmplă în aceste negocieri, cât de complexă este această problemă, şi că nu este doar o problemă internă a R. Moldova. Pe de o parte, este o problemă internă, pentru că noi trebuie să reintegrăm ţara, pe de altă parte, însă, implicaţiile, geneza problemei şi efectul acestei probleme sunt de ordin regional.

UE este implicată politic, financiar în această reglementare şi eu cred că problema transnistreană nu este o condiţie sau o precondiţie. Sunt nişte procese paralele, reglementarea problemei transnistrene şi reintegrarea ţării, şi pe de altă parte vorbim despre apropierea RM de UE şi de integrarea europeană. Ceea ce este conştientizat de toată lumea este faptul că, odată ce RM se apropie tot mai mult de UE şi având în vedere avantajele [de pe urma acestui proces] pentru cetăţenii de pe malul drept al Nistrului, cu siguranţă că aceste avantaje vor fi foarte şi foarte atractive pentru populaţia de pe malul stâng al Nistrului. Eu cred că aceasta va contribui la reintegrarea ţării pe măsură ce avansăm pe parcursul european şi ne apropiem de UE.

— Ce este mai greu de realizat – reformele, ca cea a justiţiei şi altele, sau reglementarea conflictului transnistrean?

— Nu cred că este ceva care poate fi pus pe cântar. Totul este foarte important şi totul este complex. Corupţia, statul de drept, justiţia ţin strict de autorităţile moldoveneşti, ceea ce se numeşte reformă, voinţă politică şi îndeplinirea angajamentelor luate faţă de UE, şi astea sunt în primul rând în beneficiul cetăţeanului, nu doar pe placul UE. Problema corupţiei ţine de autorităţile RM, pe când Transnistria ţine şi de alţi factori. Cheia succesului reglementării nu este doar la Chişinău, aceasta este diferenţa.

— Se vorbeşte că, de fapt, corupţie există chiar şi în cele mai necorupte state. Care sunt cele mai frecvente acţiuni de corupţie înregistrate în UE? Cum rezolvă europenii cazurile de corupţie şi cum îşi asigură statele UE transparenţa?

— Corupţia există şi în alte părţi. Putem vorbi, probabil, de o corupţie la scară mai mică. În UE este important ca un dosar de corupţie să fie dus la bun sfârşit. Aşa se întâmplă în UE. Nu vreau să spun că acest lucru nu se întâmplă şi în R. Moldova, dar în UE este importantă finalitatea procesului [de luptă cu corupţia]. Acest aspect, şi anume lupta cu corupţia, este abordat şi în dialogul cu UE privind vizele, cu cele patru blocuri, şi anume: cel care ţine de ordinea publică, lupta cu corupţia, criminalitatea organizată etc. Deci, chiar şi în cadrul dialogului privind vizele discutăm despre lupta cu corupţia. Săptămâna trecută s-a finalizat o nouă misiune de evaluare, care a durat în jur de o lună la Chişinău, pe toate cele patru blocuri ale dialogului privind vizele [din care făcea parte şi] lupta cu corupţia.

— Puteţi aminti cele patru blocuri ale dialogului privind vizele?

— Securitatea documentelor. Migraţia. Apoi ordinea publică, lupta cu corupţia, traficul de persoane, adică componenta de drept, şi ultimul – relaţiile internaţionale, în special drepturile omului. Pe aceste blocuri am avut o inspecţie, o misiune de evaluare, care a verificat faza a doua a dialogului privind vizele; prima fusese aprobarea cadrului juridic, care conţinea peste 40 de acte normative aprobate de către autorităţi. Acum suntem la etapa de implementare. Astfel, pe durata unei luni, am avut foarte multe misiuni de evaluare pe aceste blocuri, şi aceşti experţi europeni din statele membre şi ai Comisiei Europene au evaluat în ce măsură RM reuşeşte să implementeze legislaţia care a fost aprobată la prima etapă. Lupta cu corupţia este în vizorul experţilor din cadrul UE şi este important să avem succese [la capitolul luptei cu corupţia]. Din păcate, cred că eliminarea totală a corupţiei este greu de atins, dar cel puţin putem obţine rezultate tangibile în acest domeniu.

— Are sau nu R. Moldova capacităţi de a absorbi fonduri europene?

— [Absorbţia fondurilor] este în funcţie de domenii. Am avut prilejul să asist la nişte discuţii care vizau domeniul sănătăţii şi am auzit din ambele părţi, UE şi RM, că rata absorbţiei fondurilor este destul de mare în RM în domeniul sănătăţii. De regulă, statele care sunt în proces de apropiere sau de aderare la UE au, într-adevăr, unele deficienţe cu absorbţia fondurilor. În prezent nu pot vorbi despre careva dificultăţi sau deficienţe în absorbţia fondurilor în cazul nostru. Dimpotrivă, avem, după cum vă spuneam, o rată destul de bună de absorbţie. Astfel, din câte cunosc, nu există o problemă la acest capitol. Poate că pe viitor va fi necesară mai multă atenţie [faţă de această problemă].

— Cum aţi traduce această noţiune de absorbţie pentru cetăţeanul de rând?

— Este capacitatea administrativă de a gestiona aceste fonduri, de a le implementa, pentru că  dincolo de banii care îţi sunt oferiţi trebuie să poţi dezvolta un proiect, un plan de utilizare a acestor fonduri, să asiguri gestionarea acestora; or, UE îţi acordă aceşti bani într-un cadru foarte strict, adică conform unor condiţii foarte clare, şi apoi se bifează dacă s-a îndeplinit totul sau nu, dacă urmează o altă tranşă sau nu. Din câte ştiu, nu există probleme din partea noastră în ceea ce priveşte această capacitate de absorbţie. Dar este adevărat că problema aceasta poate apărea, întrucât cunosc situaţia statelor care sunt actualmente membre şi în care apare problema absorbţiei, şi probabil că lucrul acesta ţine de reformele din sectorul public care urmează să administreze aceste fonduri.

— Care este relaţia dumneavoastră cu diaspora din Belgia?

— Comunicăm cu toată lumea. Instituţional, misiunea noastră este acreditată pe lângă UE şi noi suntem axaţi pe dialogul cu UE şi cu instituţiile europene la Bruxelles. După cum ştiţi, la Bruxelles există şi ambasada noastră, iar diaspora intră în gestiunea acesteia. Acest lucru este clar delimitat. De regulă, noi avem în capitale câte o misiune, şi atunci avem o ambasadă care se ocupă de dialogul politic bilateral, relaţiile economice bilaterale, culturale etc., plus diaspora. Din ceea ce ştiu eu, există un dialog cu diaspora şi cred ca este foarte util atât pentru diasporă, cat şi pentru ambasadă, pentru că este bine să existe această comunicare permanentă, utilă ambelor părţi.

— Ce vă lipseşte din Moldova când sunteţi la Bruxelles?

— Sincer să fiu, la ora actuală este important să vină ştiri bune de acasă, un mesaj bine coagulat, clar, o voce sigură pentru UE, că agenda europeană a RM continuă, că reformele vor fi promovate şi în continuare. Este nevoie de acest mesaj. O permanenţă şi o predictibilitate în abordările noastre este necesară, firească şi importantă. UE aşteaptă menţinerea acestui discurs şi angajament, pentru că suntem pe o cale de apropiere de UE. Dacă e să vorbim de lucruri personale, bineînţeles că suntem cu gândul la cei de acasă şi aşteptăm veşti bune şi sentimente pozitive de la ei.

— Şi atunci când vă întoarceţi în Moldova, ce vă lipseşte de la Bruxelles?

— Odată ce eşti venit pe o perioadă de timp în misiune, undeva în interior îţi planifici o agendă personală şi revii la serviciu ca la ceva planificat. Personal am tendinţa asta de a mă concentra pe agenda mea proprie, ştiu că am de mers la Bruxelles pe data respectivă.

— Vă mulţumim.

 Un interviu de Ludmila BULGAR, pentru Ziarul de Gardă