Lecția de istorie. Ce a fost pe 9 mai 1945 și ce s-a întâmplat cu R. Moldova după război?
R. Moldova celebrează astăzi, 9 mai, Ziua Victoriei şi a comemorării eroilor căzuţi pentru Independenţa Patriei și Ziua Europei, conform hotărârii cu privire la zilele comemorative, zilele de sărbătoare şi la zilele de odihnă în R. Moldova.
De-a lungul timpului, ziua de 9 mai a fost subiect de dispută pentru moldoveni, unii alegând să sărbătorească Ziua Victoriei, iar alții Ziua Europei.
Ziarul de Gardă a discutat cu mai mulți istorici despre ce s-a întâmplat cu R. Moldova după cel de-al Doilea Război Mondial și vă prezintă o retrospectivă a celor mai importante evenimente.
9 mai 1945, capitularea Germaniei naziste și sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa
Primul eveniment care marchează această zi este data de 9 mai 1945, când milioane de oameni au trăit bucuria capitulării celui de-al treilea Reich. Prin semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei a luat sfârşit cel de-al Doilea Război Mondial pe continentul european. Războiul a costat viaţa a peste 40 de milioane de oameni și au avut loc imense pierderi materiale.
Declarația lui Schuman și cum 9 mai devine Ziua Europei Unite
Al doilea eveniment care marchează această zi este data de 9 mai 1950, când ministrul francez de externe, Robert Schuman, a venit cu o declarație prin care propunea un plan de colaborare a țărilor de pe bătrânul continent, care să ducă la crearea Europei Unite. Acesta moment este considerat ca fiind hotărâtor pentru constituirea Uniunii Europene, iar liderii din țările europene aflați la Summit-ul Consiliului European de la Milano din anul 1985 au decis ca ziua de 9 mai să devină de atunci Ziua Europei Unite.
9 mai și propaganda Kremlinului
9 mai a devenit sărbătoare oficială în URSS în 1946. În trecut, președintele Rusiei, Vladimir Putin, s-a folosit de sărbătorirea anuală a victoriei sovietice asupra naziștilor din 1945 pentru a consolida militarizarea constantă a societății rusești, pentru a lăuda valorile patriotismului eroic și pentru a pune în contrast spiritul războinic al Rusiei cu ceea ce el consideră a fi decadența morală a Occidentului. În contextul războiului din Ucraina, presa internațională scrie că anul acesta președintele rus Vladimir Putin va încerca să invoce „victoria” din distrugerile fără discernământ pe care le-a provocat în Ucraina. El va găsi o justificare pentru un război care a mers mult mai puțin bine decât se aștepta împotriva unei amenințări „naziste”, susținută de Occident la Kiev, amenințare pe care el a inventat-o.
Ce s-a întâmplat cu R. Moldova după război?
9 mai este în primul rând o bătălie a memoriei, bătălia a două viziuni asupra viitorului R. Moldova, spune istoricul Octavian Țîcu, într-o discuție cu ZdG.
„9 mai, în cazul în care R. Moldova își dorește integrarea europeană și procesul de aderare la UE, trebuie să fie consemnată ca Ziua Europei pentru că ziua de 9 mai a fost ziua în care ministrul Afacerilor Externe al Franţei, Robert Schuman, a pus bazele viitoarei Uniuni Europene, pe de altă parte pe 5 mai este ziua Consiliului Europei – ambele date au fost numite într-un ritual pe care UE le consideră săptămâna Europei.
După 2009, am avut vreo 4-5 ani în care cu regularitate s-a consemnat ziua de 9 mai ca Ziua Europei. Noi avem o memorie colectivă concurentă care este bazată pe trecutul sovietic și care este întreținută în parte de către partidele pro-ruse și de Federația Rusă și care dorește ancorarea R. Moldova în ceea noi numim lumea rusă pentru că data de 9 mai în perioada sovietică era data care consemna victoria Uniunii Sovietice în Marele Război pentru apărarea Patriei. Această sărbătoare avea niște simboluri foarte clare – drapelul roșu și secerea și ciocanul care erau semnele victoriei. După 2005, Federația Rusă fiind în căutarea unor modalități de a împăca memoria țaristă cu cea sovietică a adus panglica „Sfântul Gheorghe” în ritualul sovietic de consemnarea zilei de 9 mai. Printr-o puternică campanie mediatică, politică, propagandistică, financiară a impus-o spațiului post sovietic ca un element important în consemnarea acestei zile de 9 mai. Din punct de vedere cronologic, întreaga lume consemnează sfârșitul războiului în Europa la data de 8 mai. Atunci, la 8 mai la ora 23:00, noaptea, s-a sfârșit războiul în Europa prin capitularea Germaniei, iar propriu-zis războiul s-a sfârșit la nivel global în luna septembrie. Este foarte complicat de reconciliat aceste două memorii. Pentru R. Moldova cea mai adecvată ar fi o consemnare a zilei Europei. Trebuie să fie stabilit acest criteriu de primordialitate. Unii consemnează și Ziua Memoriei. Ziua Europei este formarea UE cât și ziua memoriei și ziua reconcilierii a memoriilor. În acest an la noi lucrurile sunt amplificate din cauza războiului din Ucraina pentru că interzicerea panglicii „Sfântul Gheorghe” a resuscitat resentimentele care există din partea actorilor politici (…)”, a declarat Octavian Țîcu.
Potrivit istoricului, după 26-28 iunie 1940, R. Moldova a trăit aceeași experiență pe care o trăiește acum Ucraina.
„80 de ani în urmă, trupele sovietice au invadat România și au anexat un teritoriu care aparținea României recunoscut la Conferința de Pace de la Paris în sistemul de tratate de la Versailles și în urma acestei anexări Basarabia a fost ciopârțită și s-a creat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească la fel cum se creează republici în Ucraina. (…) În 1944, atunci se reinstaurează regimul comunist, atunci 200 de mii de moldoveni au fost luați în armata rusă contrar convenției de război. 60 de mii au căzut pe front pentru că nu erau pregătiți militar. (…) În 1944, 1800 de oameni au fost împușcați fiind considerați trădători. Apoi a urmat foametea, apoi valul de deportări care au dus în Siberia și Kazahstan peste 700 de mii de moldoveni”, a spus Octavian Țîcu.
Ce sărbătorim sau consemnăm pe 9 mai?
Majoritatea covârșitoare a țărilor de pe continentul european consemnează Ziua Victoriei Coaliției Națiunilor Unite în cel de-al doilea Război Mondial pe 8 mai, spune istoricul Ion Varta.
„Pe 8 mai 1945, la ora 15:00, prim-ministrul Regatului Unit al Marii Britanii, Winston Churchill, președintele SUA, Harry S. Truman, și președintele Franței, Charles De Gaulle au adus la cunoștință întregii lumi, despre capitularea totală și necondiționată a Germaniei naziste și încheierea celui de-al Doilea Război Mondial pe continental european. Cea de-a doua conflagrație mondială, după cum bine se cunoaște, a continuat pe teatrele de război din Asia de Est și Sud-Est și în bazinul Oceanului Pacific și se va încheia la 2 septembrie 1945, odată cu capitularea Japoniei.
Declarația celor trei lideri occidentali a fost precedată de semnarea actului capitulării de către Germania nazistă, reprezentată de amiralul Karl Donitz, cel care l-a succedat pe Adolf Hitler, pentru doar căteva zile la conducerea Germaniei și de șeful Statului major al armatei germane, generalul Alfred Jodl, la 7 mai 1945, la ora 02:41, în or. Reims, la sediul Cartierului General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate din Franța. De cealaltă parte, actul capitulării a fost acceptat de către generalul american Dwight D. Eisenhower, comandantul trupelor aliate (viitorul al 34-lea președinte al SUA (1953-1961), precum și de reprezentanți ai celorlalte puteri aliate (inclusiv, de reprezentantul sovietic, generalul Ivan Sudoplatov). După ce fusese semnat respectivul act al capitulării necondiționate, Înaltul Comandament al armatei germane a expediat ordine către toate unitățile militare de sub comanda sa, indicându-le, în mod expres, să înceteze toate operațiunile militare exact la ora 23:01, ora Europei Centrale a zilei de 8 mai 1945. Liderul sovietic, Iosif Stalin, a făcut o criză de nervi de pe urma aflării detaliilor legate de semnarea actului capitulării necondiționate a Germaniei naziste, de aceea el a ordonat să fie repetată procedura, dar cu alți actori, care a avut loc la 9 mai 1945, la ora 00:16. minute, prezidată, de astă dată, de mareșalul sovietic Gheorghi Jukov.
În fosta URSS și în present, în Federația Rusă, dar și într-un șir de state independente, fostele republici sovietice, precum și în câteva foste republici din componența fostei Iugoslavii, Ziua Victoriei se consemnează, la 9 mai. În Federația Rusă, precum și în câteva republici ex-sovietice se consemnează ziua Victoriei în Marele Război pentru apărarea Patriei. În felul acesta, se diminuează rolul Națiunilor Unite în victoria în cel de-al Doilea Război Mondial, exagerându-se rolul fostei URSS în obținerea unei victorii comune.
Cei care consemnează la noi Ziua Victoriei în Marele Război pentru apărarea Patriei, în viziunea mea, sunt certați nu numai cu bunul simț, ci și cu logica elementară. Este total ilogic să sărbătorești Ziua Victoriei în Marele Război pentru apărarea Patriei, pentru că, în acest caz, intri într-o contradicție nu doar confuză și jenantă, ci chiar una penibilă, întrucât, în felul acesta, negi legitimitatea Declarației de Independență din 27 august 1991, subminând astfel statul R. Moldova. Mai pe înțelesul marelui public: dacă URSS ne-au fost „Patrie”, atunci, la ce bun ne-am declarat independența, în august 1991? În același timp, jubilând pe seama Victoriei în Marele Război pentru apărarea Patriei, de fapt, subscrii la crimele și atrocitățile comise de respectiva „Patrie” în teritoriile noastre, pe care le-a anexat, în iunie 1940 și, repetat, în 1944. Cele două anexări succesive s-au soldat cu peste un milion de victime inocente, dintre care circa 400.000, au fost executate în plină stradă sau în urma unui simulacru de proces de judecată, omorâți prin foamete, provocată de o manieră premeditată sau exterminați în închisorile și lagărele sovietice”, a declarat Ion Varta pentru ZdG.
Istoricul Ludmila Tihonov susține că, pentru Basarabia, ziua de 9 mai nu a adus eliberarea dorită. Potrivit acesteia, sfârșitul războiului în Europa a adus în Basarabia regimul de ocupație sovietic, regimul totalitar comunist cu toate componentele terorii: înfometarea populației – foametea organizată, deportările, colectivizarea, rusificarea și deznaționalizarea.
„URSS care se considera victimă și că a fost atacată de Germania pe 22 iunie 1941, adevărul este că ea de fapt a fost agresor și a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial la 17 septembrie 1939 împărțind împreună cu Germania statul polonez în conformitate cu Pactul Molotov-Ribbentrop. Apoi a urmat războiul URSS împotriva Finlandei (30 noiembrie 1939 – 12 martie 1940). Urmează actul de agresiune sovietică asupra Basarabiei la 28 iunie 1940, fiind precedate de notele ultimative din 26 și respectiv 27 iunie 1940 – venise timpul să îndeplinească prevederile punctului 3 al Protocolului adițional secret al Pactului Molotov Ribbentrop. Astfel, calvarul Basarabiei începe cu 28 iunie 1940, primul an de ocupație sovietică a Basarabiei – URSS aliat al Germaniei Statutul URSS în cel de-al Doilea Război Mondial se modifică odată cu atacul Germaniei asupra URSS la 22 iunie 1941 conturându-se în context și alianța antihitleristă cu principalele state SUA, URSS și Marea Britanie. Victoria coaliției antihitleriste în cel de-al Doilea Război Mondial se datorează nu doar URSS așa după cum afirma istoriografia sovietică, dar efortului comun al tuturor aliaților, iar pentru URSS victoria seamănă mai mult cu o înfrângere dacă ne referim la pierderile umane 27 milioane de oameni și pagubele materiale pricinuite de război.
Armistițiul de capitulare necondiționată a Germaniei a fost semnat la 8 mai la Potsdam, o suburbie a Berlinului. Stalin înfuriat a replicat aliaților de ce încheierea războiului în Europa nu a fost documentată în capitala Germaniei, orașul Berlin. Aliații nu s-au opus și repetat a fost semnat Armistițiul de capitulare necondiționată a Germaniei de această dată în orașul Berlin, ora 23:00, ora Europei, ora Moscovei devenind ziua de 9 mai. Astfel, Europa Occidentală și SUA comemorează această zi pe data de 8 mai iar URSS și statele satelit din Europa de Est pe data de 9 mai. Încheierea războiului în Europa nu aduce unitate între aliați, ci mai degrabă dezbinare, divizarea Europei începând și cu neînțelegerea cu referire la ziua pretinsei Victorii – 8 mai ori 9 mai.
(…) Basarabia s-a pomenit pentru mai bine de 4 decenii în închisoarea comunistă, ne-a rupt de la patria-mamă România (și România nimerind în sfera de interes a URSS). Ocupația sovietică, prin propagandă și ideologizare în școli, universități, societate a impus sărbătorirea zilei de 9 mai ca si Ziua Victoriei, impunând în acest context anumite simboluri, mai nou și această controversată panglică a „Sfântului Gheorghe”. Reminiscențele comunismului și a regimului totalitar comunist cu regret se mai resimt și azi, după 30 de ani de independență. Societatea este divizată: unii (de orientare pro-rusă) o consideră Ziua Victoriei, alții (intelectualitatea și cei de orientare europeană) Ziua Comemorării. Cu siguranță este Ziua Comemorării pentru toți cei care au plătit cu viața în numele libertății și nu este vinovat soldatul care a murit pentru cauză străină (vina o poartă marii tirani ai sec. XX – Stalin, Hitler și Mussolini și respectiv regimurile politice). Cu certitudine ziua de 9 mai – este Ziua comemorării eroilor, ziua în care trebuie marcată pacea, dar nu victoria. 8 și 9 mai – este sfârșitul războiului în Europa. 2 septembrie 1945 este sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial prin capitularea necondiționată a Japoniei”, a declarat Ludmila Tihonov pentru ZdG.
