Interviu: Gustul merelor de sub zăpadă

într-un interviu cu Iurie Uşurelu, secretar de stat al Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului

— În acest an, tot mai mulţi agricultori se plâng că au rămas cu merele în câmp, fie că nu au unde să le exporte, fie că nu au unde să le depoziteze. Ce acţiuni întreprinde Ministerul Agriculturii pentru a salva merele şi livădarii?

— Aş spune la început că, în urma reformei administraţiei publice centrale, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului (MADRM) nu este gestionar sau implementator de politici, dar este entitatea statului care elaborează proiecte de legi, inclusiv la propunerea producătorilor agricoli.

Avem un regulament de subvenţionare, Legea privind subvenţionarea producătorilor agricoli, Strategia naţională de dezvoltare a agriculturii şi mediului rural, Strategia naţională de siguranţă a alimentelor 2018-2021, proiectul „Livada Moldova”, pentru care sunt alocate 120 de milioane de lei… Ca instituţie de elaborare a politicilor, ne-am făcut job-ul cu brio. Subvenţiile sunt acordate asociaţiilor de producători. Prin intermediul fondului de subvenţionare pentru participarea la diferite expoziţii, pentru realizarea mărcilor comerciale, pentru promovarea produsului, sunt acordate şi investiţii de stat.

Iurie Uşurelu a absolvit inginerie mecanică la Academia Agricolă din Kiev, Ucraina, în 1992. A ocupat funcţiile de specialist principal în problemele tineretului Comitetul Executiv Raional Glodeni, director Diana Forest SRL, director comercial al Uzinei de Tractoare – SA Tracom, specialist în marketing – Programul de Asistenţă pentru Fermierii Privaţi şi director executiv al AgromarketExNord, director executiv al Construct Arabesque. În 2017, după restructurarea ministerelor, funcţia de viceministru pe care o deţinea în cadrul Guvernului Filip este exclusă şi înlocuită cu cea de secretar de stat, pe care o ocupă până în prezent.

— Zilele acestea, au fost postate mai multe fotografii pe reţelele de socializare în care am văzut tone de mere rămase la pământ. Ce ar trebui să facă în continuare aceşti agricultori?

— Orice gospodar trebuie să fie mai întâi gospodar. Problema mare nu a fost în vragurile de mere, pentru care lipsesc capacităţile de păstrare. În zona de nord veţi vedea mai mulţi agricultori care păstrează merele în hambare, în şoproane, cu paie, cu nu mai ştiu cum. Aceştia abia au pornit businessul. Dar atunci când ai luat şi ai trântit merele lângă livadă, declarând că „toţi sunt de vină, în afară de mine, care am câştigat anul trecut mai puţin şi nu pot vinde mere”, ce poţi spune? Cât costă un metru de peliculă? Şase-şapte lei. De câţi metri ai nevoie pentru grămada ceea? 100-200-300 de metri de peliculă? O cumperi cu 1 800 de lei. Să fie cinci mii de lei, nu se găseau cinci mii de lei, de cumpărat peliculă şi de aşternut jos? De fapt, până la urmă, problema nu este în vragurile de mere, ci în forţa de muncă, greu de găsit. E greu de găsit pentru că se plăteşte puţin şi doar pentru perioada de recoltare.

— Şi dacă omul are nevoie de ajutor şi nu are 5 mii de lei ca să-i cheltuie pentru peliculă, dacă nu a obţinut nici un profit din mere, ce i-aţi propune?

— Este regulamentul de subvenţionare. Poate să aplice la regulamentul de subvenţionare. Nu poţi să ai un venit fără să faci o cheltuială. Putem vorbi şi de asociaţiile mai mari, care activează în domeniu şi care utilizează bani din proiecte internaţionale, care sunt de mare ajutor.

„Moldova-Fruct”, Federaţia Fermierilor beneficiază de resurse destul de impunătoare. Din proiectul ACED, de 18 milioane USD, 30% au fost direcţionaţi spre sectorul de mere. Proiectul „Agricultura performantă în Moldova” are un buget de 20 de milioane USD, din care 20% sunt direcţionate către sectorul de mere. Deci, aceşti bani nu vin la MADRM, ci sunt direcţionaţi la dezvoltarea capacităţilor de export. Nemaivorbind că, prin regulamentul de subvenţionare, asociaţiile au posibilitatea să acceseze fondurile pentru deplasări, pentru participări la expoziţii internaţionale, până la 40 de mii de lei pentru o deplasare. Prezentarea merelor noastre la târguri şi expoziţii nu mai este demult responsabilitatea Ministerului, ci a asociaţiilor de producători. Întrebare: „De ce ar trebui să pui succesul pe numele tău, dar insuccesul pe numele vecinului, oare nu eşti responsabil şi tu de asta?” Agricultorii trebuie să lucreze împreună cu asociaţiile, doar că mai este şi rânza moldovenească care, deseori, nu acceptă asocierea.

— Dar nu e un gest de disperare, când omul nu mai are resurse şi nu ştie ce să facă?

— Da, e un gest de disperare. Nu ştiu cum să spun, ca să nu supăr pe cineva. În fine. Eu de ce nu mă angajez în funcţie de bancher? Pentru că nu mă pricep în gestiunea financiară a băncilor. Nu vi se pare că, în domeniul agricol, s-a spus că dacă eu ştiu cum creşte copacul, am văzut frunzele în sus şi rădăcina în jos, eu deja sunt agricultor. Nu asta este o disperare?

— Încă în august 2018, Asociaţia Moldova-Fruct, care întruneşte peste 170 de producători de fructe, anunţa într-un comunicat de presă că agricultorii vor obţine cea mai mare recoltă de mere din ultimii 10 ani, peste 500 de mii de tone. De atunci, ce a întreprins Ministerul la nivel de proiecte legislative pentru susţinerea agricultorilor? Au fost promovate proiecte legate de construcţia unor frigidere?

— Paradoxul cel mai mare este că disponibilitatea fondurilor utilizate de MADRM nu s-a început în 2018, când noi am avut o recoltă mai mare. Vă spun şi de ce. În 2017, ADR Nord a finalizat un proiect de 12 milioane 293 mii de lei. Vorbim despre parcul industrial din Edineţ, unde este creată „T.B. Fruit” – una dintre întreprinderile de procesare. Nu am aşteptat anul 2018 ca să mărim recolta. Am creat facilităţi, iar procesatorii au fost antrenaţi în fondarea unor întreprinderi de procesare. Este proiectul MAC-P – de 37 de milioane USD care, în 2017, a fost extins până în 2020 şi au fost direcţionate încă 10 milioane USD pentru sporirea capacităţii producătorilor autohtoni la exportul producţiei agricole.

— Despre ce resurse financiare neaccesate de agricultori este vorba?

— Mai sunt circa 6-7 milioane USD nevalorificate, bani care trebuiau să fie accesaţi prin intermediul programul MAC-P. Dacă-i vorba de un frigider care costă 700 de mii USD, 350 de mii le acordă statul, ca şi grant, iar 350 de mii, adică 50%, urmează să fie investiţi de producătorii asociaţi în grupuri de cel puţin 5 oameni. Deci, dacă pentru fiecare proiect separat se acordă în jur de până 350 de mii USD, ar putea fi construite încă 15-18 frigidere. Dar ce să facem ca agricultorii să aplice la astfel de proiecte? Producătorii cunosc foarte bine acest program, care este implementat deja de 3 ani. De ce nu s-au utilizat toate resursele? Mai rămâne de discutat. În total, în R. Moldova, sunt 338 de frigidere cu o capacitate de păstrare de 196 mii de tone, dintre care 120 sunt cu atmosferă controlată. Aceasta înseamnă că, produsele puse toamna la păstrare îşi păstrează calităţile până în primăvară. Până în 2020 vom insista asupra măririi capacităţilor de păstrare a produselor agricole prin construcţia de frigidere.

— Atunci, cum credeţi, cine ar trebui să-şi asume cele întâmplate în acest an?

— Ceea ce s-a întâmplat în acest an e o consecinţă a calităţii moldoveanului de a lăsa lucrurile de pe o zi pe alta: „Nu se va întâmpla nimic cu mine anul ăsta, pentru că anul trecut s-a vândut cu 8 lei şi anul ăsta trebuia să se vândă cu 8 lei”. Dar, „nenorocirea” noastră e că anul ăsta am avut o roadă mult mai mare şi fix aceeaşi roadă tot mai mare au avut-o şi vecinii. Ar fi fost mult mai oportun ca agricultorii să facă o analiză a pieţei investiţiilor şi a riscurilor care pot surveni. Trebuiau să consulte programul de subvenţionare, în care se spune că, timp de 5 ani de zile, statul îi sprijină la toate etapele. Nu este clar de ce până acum agricultorii nu vor să se asocieze, pentru că tot timpul dăm vina pe altcineva, dar de ce nu se asociază să construiască frigidere? Mai avem bani nesolicitaţi de către grupuri de producători pentru construcţia capacităţilor de păstrare.

— Dar la şedinţele MADRM despre ce se discută? De ce se pierd atât de multe mere în acest an?

— În 2017, au fost 487 mii tone de mere, iar în 2018 avem 525 mii de tone. Nu este o mare diferenţă, este vorba de vreo 30 de mii de tone, care ne dau bătaie de cap. În 2017, ne-am confruntat cu intemperiile de primăvară, ninsorile din aprilie. Atunci, unele raioane au avut de suferit, altele mai puţin. Şi cu gândul că vor avea un profit, agricultorii au investit şi în 2018. Numai că, în 2018, recoltă mare a avut şi Ucraina, şi Rusia, şi România, şi Polonia, şi Serbia, nu doar R. Moldova. „Am mere, nu-mi trebuiesc merele tale”, cam acesta a fost mesajul pe piaţa internaţională. Cum trebuia să reacţioneze agricultorii? Să se axeze pe procesare. Şi cu cât este mai mare cantitatea de recoltă, cu atât preţul e mai mic. Merele nu mai pot fi vândute la fel ca şi anul trecut, cu 5 lei pentru kg.

— Dar ce proiecte de legi sunt propuse de Minister, pentru a schimba situaţiile de acest fel?

— Una din greşelile de altă dată ale Ministerului (2010-2012), este că s-a scos obligativitatea avizării proiectelor pentru fondarea plantaţiilor agricole. Asta înseamnă că producătorul agricol realiza un proiect şi îşi plasa plantaţia unde îl ducea capul, indiferent de faptul că, pentru fiecare specie de plante multi-anuale, sunt criterii aparte de plantare, condiţii de sol, de PH, de salinitate. Contează şi zona unde trebuie plasată: în văgăună, pe deal, pe câmpii. De atunci, când micii producători plantau unde voiau livezile, s-a început: ba că a fost afectată producţia, ba că merele sunt pătate din cauza unor acţiuni a Guvernului. Dar Guvernul nu influenţează dacă va fi ceaţă sau nu va fi ceaţă, este un fenomen natural. Ministerul doreşte să restabilească obligativitatea de avizare a proiectelor privind plasarea plantaţiilor, pentru că în caz contrar ne vom pomeni în situaţii dificile.

— Dar în prezent, pe ce se mizează?

— Avem proiecte de asistenţă tehnică. Din 1996 până în 2018, per total, au fost investiţii de vreo 350 milioane USD în servicii de consultanţă. Prioritar, insistăm să invităm toţi partenerii pe asistenţă tehnică, cei conectaţi la sectorul de producere, de procesare a merelor şi de export, pentru a identifica posibilităţile de gestionare a sectorului. În al doilea rând, promovăm Regulamentul de subvenţionare. În al treilea rând, mizăm pe identificarea unor noi surse de finanţare, pentru a dezvolta sectorul de marketing, pentru că nu avem marketing în R. Moldova.

Spre exemplu, am găsit cumva vreo 2 milioane pentru „Moldova Gust Deosebit”, am făcut o imagine frumoasă. Mai departe? Am dus-o la expoziţie. Dar la expoziţie nu se vând produsele. Acestea trebuie să ajungă la consumatorul final. Pe parcursul a 18 ani de zile de experienţă, R. Moldova a făcut eforturi repetate pentru implementarea depozitelor angro. Dar depozitul angro nu-ţi vinde raftul, tu cumperi raftul pe care-ţi plasezi producţia şi aştepţi ca intermediarul mic sau consumatorul final să-l cumpere. De ce spunem că mărul moldovenesc nu se vinde în Europa? De asta şi nu se vinde, pentru că gustul dulce-acrişor al mărului moldovenesc este deosebit de gustul dulciu, solicitat în Europa, şi e diferit de gustul acrişor, solicitat în Orient. Sunt nişte lucruri despre care trebuie să vorbim, şi nu să căutăm cine-i de vină. Apropo, cine e vinovat că anul ăsta au rodit la mine merele?

— Agricultorii nu exportă pentru că soiurile de mere nu sunt competitive, nu depozitează pentru că nu au unde sau le este frică să se asocieze şi să construiască un frigider, dar de ce nu sunt procesate merele?

— Ce avem noi cu procesarea? În perioada în care MADRM se ocupa de gestionarea industriei de prelucrare, inclusiv în perioada sovietică, funcţia de bază îi revenea Ministerului şi nu businessului privat. Atunci, în perioada februarie-martie, Ministerul obliga asociaţiile să se deplaseze şi să semneze contracte cu eventualii cumpărători. Veneam, plasam comenzile şi stabileam preţul şi cantitatea. Deci, producţia nu se vindea în toamnă, nu se vindea nici în vară, producţia se vindea în primăvară. Acum, însă, ce se întâmplă? E februarie, duceţi-vă şi semnaţi contractele cu fabricile care se duc mai departe să încheie contracte peste hotare. Ele mai departe îşi fac portofoliul de producţie ca mai apoi cu voi să lucreze. Nu. De ce? De ce să-i dau lui mărul cu 2,50 lei, ca el să se îmbogăţească de vreo 6 ori (2,50*6), cât costă un litru de suc? După care vine luna martie. Au trecut îngheţurile – e bine. Acum vine perioada de tehnologie, de scoatere a florilor de pe copac. Lumea ştie că pomul îşi autocorectează producţia. Ei vor să aibă mai multe flori ca să fie multă roadă, dar trebuie să reduci din flori. Şi trebuie să-i dea hrană, fertilizare, să nu aibă viermi. Aşa, ajungând în perioada de toamnă, agricultorul se trezeşte că Rusia are mere, Ucraina are mere, România are mere şi Moldova are mere.

— Dar ceea ce s-a întâmplat în acest an, a fost un semnal de alarmă pentru Minister? Ce urmează mai departe?

— Dacă nu era un semnal de alarmă, noi deja nu aveam vreo 20 de şedinţe, începând de la Minister şi continuând cu Guvernul sau Parlamentul. Doar că noi facem acţiuni, şi aici, poate, e şi vina MADRM, că aceste acţiuni nu sunt atât de populare, nu ajung până la urechea celor care urmează să le consume.

— Nu v-aţi gândit că probabil agricultorii nu sunt suficient de informaţi despre aceste posibilităţi de accesare a fondurilor pentru dezvoltarea în agricultură despre unde ar putea duce merele la uscare?

— Dar pentru ce este presă?

— Spre exemplu, Constantin Condrea, bărbatul de 71 de ani care a rămas cu 90 de tone de mere pe copaci sub zăpadă ne-a spus că munceşte de zori până în noapte şi nu are timp nici să privească televizorul, nici să citească. În cazul ăsta ce facem?

— Dacă sunt agricultorii informaţi? Din 20 de milioane de lei, 20% reprezintă 4 milioane.  Ori de banii ăştia nu s-a făcut destulă informare? Am intrat pe site-urile de promovare, să vedem câte expoziţii şi câte conferinţe sunt. Zilele astea am avut proiectul Agricultura performantă în Moldova cu invitarea experţilor. Întrebarea nu este câte seminare am organizat, dar ce au obţinut ei ca prestatori de servicii? Ai consumat banii statului sau a donatorilor care vin prin intermediul statului şi ce ai obţinut ca şi rezultat real? Că am participat la 30 de expoziţii? Posibil. Dar rezultatul? Noi mai mult exportăm? Că am făcut nişte acţiuni de marketing? Posibil, dar trebuie să recunoaştem că în 2018 avem carenţe la domeniul de marketing.

Unde este marketingul agricol al R. Moldova? Pentru că investitorii străini au investit mult în proiectul de marketing agricol inteligent finanţat pe o perioadă destul de lungă, dar proiectul a dispărut. Baza de date informaţionale a fost susţinută de proiectul ACED, a doua bază de date o avem la proiectul FARMA. Deci care a fost inactivitatea statului, aşa cum ni se spune? Că nu am participat la expoziţii? Asta nu este funcţia statului. Nu am făcut reguli de joc? Aici, tot ce se numeşte  angajamentul privind Acordul de Asociere şi furnizarea Liber-Schimb pentru Uniunea Europeană este bine mersi. Cu atât mai mult, avem semnat cu UE acordul privind cantitatea de mere care poate fi exportată, 40 de mii de tone de mere scutite de taxe. Ştiţi care sunt rezultatele anului 2018? Avem realizate numai 6%. În 2017 avem doar 7% exportate în UE. Cauza? Vorbim de necesitatea de a ne orienta. Rusia sau piaţa europeană? Pentru piaţa europeană soiurile din R. Moldova nu sunt atât de acceptate. Am citit un articol în care un agricultor spune că-şi scoate livada pentru că soiurile nu aduc venit. Înseamnă că ei totuşi înţeleg asta?

Să ne imaginăm că statul printr-o minune va transfera 40-100 milioane de lei pentru mărirea capacităţilor de producere a sucului concentratului. Dacă să ne uită la productivitatea merelor de anul acesta avem plus 30 de mii de tone de mere şi nu sunt convins că în anul 2019 nu vom avea o roadă mai mic, cum a fost până în 2018. Atunci ce facem cu capacităţile de utilizare? Noi trebuie să investim bani pentru ce? Asta este regula businessului. Businessmanul are nevoie de infrastructură şi de garanţie din partea statului. Am demonstrat-o că am făcut-o în 2000, odată cu mărirea suprafeţelor de livadă. În 2017, facem infrastructura de 12 milioane şi porneşte activitatea „T.B. Fruit”. De ce 2017? Pentru că ne uitam că creşte cantitatea de mere: 370 mii tone în 2014 şi 411 mii tone în 2016. Atunci am spus că avem o problemă şi am rezolvat-o prin investiţii. Cumva statul nu şi-a onorat obligaţiunea?

— Până la urmă, ce sfat le-aţi da agricultorilor?

— Orice ai face în viaţă, trebuie să ştii să răspunzi pentru ce ai făcut. Nu trebuie să faci investiţia, după care să te întrebi: „Vai, ce s-a întâmplat?”. Dar de ce, neavând cunoştinţe economice şi tehnologice, ne implicăm în toate astea? Trebuie să fii sigur de investiţia făcută. Mai trebuie să-ţi aminteşti că venitul respectiv nu o să-l ai tot timpul şi că nu-i atât de uşor să menţii veniturile. Astfel, ori tu te asociezi şi asocierea presupune atragerea de profesionişti care te-ar ghida, or, aşa-i în viaţă, unul investeşte în livadă, altul investeşte în cap. De ce considerăm că livada, maşina, semănătoarea sunt mult mai importante decât capul?

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Liliana Botnariuc

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

  1. Bob

    Cred că ați înțeles că ministerulde resort taie frunze la ciâni, face maculatură în legi și, principalul, împarte investiții la ai săi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *