Interviu cu Alexandru Jizdan: Ce înseamnă stat poliţienesc?

Interviu cu Alexandru Jizdan, ministrul Afacerilor Interne

— Zilele trecute, o reporteră a ZdG a fost somată de nişte poliţişti să nu fotografieze în spaţiul public. Întâmplător sau nu, acţiunea era lângă Global Business Center. Aţi auzit cred de caz. Vrem să ştim dacă s-a discutat cu acei poliţişti sau s-a început vreo anchetă.

— Eu nu am auzit. Ulte­ri­or, cole­gii mi-au spus că, tan­genţi­al, a fost aşa o ches­tiu­ne, dar mă miră că voi spu­neţi că întâm­plă­tor sau nu era­ţi aco­lo…

— Colega fotografia ferestre. Chiar mâine (azi, n.r.) va apărea un articol despre ferestrele care au fost schimbate din bani europeni. Ea asta fotografia. Poliţiştii s-au oprit şi i-au interzis să fotografieze.

— Eu tre­bu­ie să pre­ci­zez un lucru: noi, ca poli­ţie nu pro­te­jăm în spe­cial une­le obiec­ti­ve pri­va­te sau a cui­va în sta­tul ăsta. Pro­porţio­nal, asi­gu­răm lini­ş­tea şi secu­ri­ta­tea pen­tru toa­tă lumea. Dar atun­ci când avem cazu­ri de gen omor la coman­dă, după pro­ce­du­ra pena­lă, se mai între­prind alte acţiu­ni. Oame­nii care erau în pre­a­j­mă pro­ba­bil şi au, după lege, drep­tul să între­be un om: Ce faceţi dvs­tră? De ce foto­gra­fi­a­ţi în dire­cţia…

— Dar dacă el este jurnalist? Jurnalistul poate să fotografieze clădirea…

— Şi el a între­bat: de ce foto­gra­fi­a­ţi? El expli­că: eu foto­gra­fi­ez din cau­ză că am un pro­iect pe secu­ri­ta­tea ener­ge­ti­că şi atun­ci e ok, foto­gra­fi­a­ză mai depar­te. Dar, este mai bine să vii, şi voi cunos­când fap­tul că a fost o…, şi asta n-a fost o însce­na­re a cui­va, eu o spun cu toa­tă şti­rea de cau­ză, fiind­că a fost o cri­mă pla­ni­fi­ca­tă în deta­lii. De ace­ea, chiar şi voi ca jur­na­li­ş­ti, şti­ind de lucru ăsta, cunoa­ş­teţi pro­ba­bil sau intui­ţi că în pre­a­j­ma aces­tui sediu se între­prind acţiu­ni de secu­ri­ta­te şi pen­tru a nu mai intra în ast­fel de alter­ca­ţii ver­ba­le cu ori­ci­ne, nu cu poli­ţia, dar chiar cu secu­ri­ta­tea care este aco­lo, e bine de dus şi de între­bat oame­nii aceş­tia: uitaţi-vă, noi facem asta, vrem să facem o poză şi credeţi-mă că lucru­ri­le aces­tea se evi­tă.

— Spuneţi-mi de ce poliţiştii evită de multe ori să discute cu presa, iar atunci cand o fac, nu o fac tocmai într-un stil corect? La fel şi cu oamenii. Există multe videouri în care poliţiştii sunt prinşi pe picior greşit în discuţiile cu unii şoferi.

— Din cau­za că poli­ţi­ş­tii nu sunt instrui­ţi.

— Dar de ce nu sunt instruiţi?

Ale­xan­dru Jiz­dan, minis­trul Afa­ce­ri­lor Inter­ne
Data şi locul naş­te­rii: 13 iunie 1975, s. Gea­mă­na, raio­nul Ane­nii Noi
Sta­rea civi­lă: căsă­to­rit, trei copii
Stu­dii
1997: Aca­de­mia de Poli­ţie „Şte­fan cel Mare”,
2008: Aca­de­mia de Admi­nis­tra­re Publi­că de pe lân­gă Preşe­din­te­le R. Mol­do­va, Facul­ta­tea de admi­nis­tra­re publi­că, stu­dii post­u­ni­ver­si­ta­re
Expe­rienţă pro­fe­sio­na­lă
2016: minis­tru al Afa­ce­ri­lor Inter­ne
2015-2016: Director-adjunct al Ser­vi­ci­u­lui de Infor­ma­ţii şi Secu­ri­ta­te, Repu­bli­ca Mol­do­va
2010-2014: Şef al Dire­cţi­ei gene­ra­le ser­vi­cii ope­ra­ti­ve a Depar­ta­men­tu­lui de poli­ţie, MAI
2008-2010: Şef al Depar­ta­men­tu­lui ser­vi­cii ope­ra­ti­ve, MAI
2007-2008: Şef-adjunct al Depar­ta­men­tu­lui ser­vi­cii ope­ra­ti­ve, MAI
1992-2007: acti­vi­ta­te în orga­ne­le MAI

— Nu au fost instrui­ţi. De acum, noi o să acor­dăm atenţie pri­mor­di­a­lă instru­i­rii. Ce folos că îmbră­căm oame­nii în uni­for­mă nouă şi ce folos că noi pro­cu­răm echi­pa­ment nou dacă noi nu instruim oame­nii? Acum, s-au schim­bat accen­te­le – vrem să mer­gem pe instru­cţie. Voi, ca jur­na­li­ş­ti, deja, v-aţi deprins să fiţi cu micro­fo­nul în faţă, pen­tru voi asta e ceva obi­ş­nu­it. Pen­tru oame­nii în uni­for­mă asta este o pro­ble­mă. Da, noi am sesi­zat lucrul aces­ta, că oame­nii se pierd în faţa came­re­lor de luat vede­ri, nu ştiu a răs­pun­de, şi nu doar jur­na­li­ş­ti­lor, ei nu pot răs­pun­de une­o­ri la niş­te între­bă­ri ele­men­ta­re pe care le pune omul în stra­dă şi la care omul are drep­tul să pri­meas­că un răs­puns, iar noi sun­tem obli­ga­ţi să-i răs­pun­dem omu­lui din stra­dă sau ori­că­rui cetă­ţean al R. Mol­do­va. De ace­ea, acum este făcut un fil­mu­leţ cu 14 cazu­ri, până aici am ajuns deo­cam­da­tă, unde am selec­tat situ­a­ţi­i­le unde noi am greşit şi ce noi nu am făcut corect. Împre­u­nă cu Aca­de­mia de Poli­ţie, împre­u­nă cu spe­cia­li­ş­tii pe dome­niu, noi am simu­lat, cu acto­rie, situ­a­ţii în care am greşit pen­tru a le corec­ta, iar poli­ţi­ş­tii să înveţe. În aşa fel, noi o să adu­cem corec­ti­tu­di­ne atât în faţa jur­na­li­ş­ti­lor, cât şi în faţa oame­ni­lor.

— Dvs aţi spus că această clădire, Global Business Center, e păzită acum în special din cauza unei tentative de asasinat… Și în timpul protestelor, poliţia a păzit extrem de atent şi cu multe forţe clădirea GBC, care aparţine dlui Plahotniuc. Aşa ar proceda poliţia şi în cazul protestelor la alte clădiri private, dacă ele ar aparţine altor persoane, inclusiv cetăţenilor simpli?

— Lui Andrei Năs­ta­se, de exem­plu.

— Oricine…

— Sau s-o luăm pe Maia San­du, Rena­to Usa­tîi…

— Haideţi să luăm un om simplu.

— Nu facem noi dife­renţă între unul sau altul.

— Deci, s-ar proteja la fel în toate cazurile…

— Exact! Eu nu doresc nimă­nui să fie ţin­ta agre­siu­nii sau vio­lenţei, dar facem deja abs­tra­cţie de inte­re­se­le poli­ti­ce şi dacă cine­va este por­nit spre str. Bul­ga­ră sau spre hote­lul Nobil, sau spre GBC, unde lucrea­ză oame­ni până la urmă, sunt niş­te loca­ţii unde sunt oame­ni, sunt loca­ta­ri, sunt vizi­ta­to­ri. Imaginaţi-vă că poli­ţia nu este aco­lo. Ce avea să se întâm­ple?

— Dar aceste clădiri au pază privată, nu?

— Ok. Hote­lul Nobil are doi body­gu­ar­zi, doi oame­ni care stau în faţă. Asta-i toa­tă paza lor. Ce fac doi oame­ni împo­tri­va la câte­va mii de oame­ni care vin? Ce poa­te să se întâm­ple cu vizi­ta­to­rii din inte­ri­or? Imaginaţi-vă că e veni­tă o fami­lie în R. Mol­do­va din stră­i­nă­ta­te şi a intrat toa­tă lumea aco­lo. Cine cunoa­ş­te din oame­nii care pro­tes­tea­ză psi­ho­lo­gia mase­lor? Exis­tă doar faza paş­ni­că, când nu exis­tă niciun peri­col, şi exis­tă faza agre­si­vă, atun­ci când tutu­ror li s-a ridi­cat pul­sul şi atun­ci când toa­tă lumea gân­deş­te un pic alt­fel. Cine garan­tea­ză şi cine o să rămâ­nă vino­vat pen­tru fap­tul că nu s-au între­prins măsu­ri? Cine a rămas până la urmă vino­vat că la 7 apri­lie nu s-au apă­rat sedi­i­le Par­la­men­tu­lui şi a Preşe­dinţi­ei?

— Până la urmă, nimeni nu a rămas vinovat după 7 aprilie pentru că nu există nimeni din conducerea ministerului condamnat.

— Dar poli­ţia a fost învi­nu­i­tă de ina­cţiu­ne atun­ci? Lumea a dat vina pe poli­ţie că a fost inca­pa­bi­lă să ape­re Par­la­men­tul şi Preşe­dinţia? Şi ce avea să fie dacă poli­ţia atun­ci inter­ve­nea dur, în forţă şi dis­per­sa pe toa­tă lumea? Apli­ca gaze, apli­ca toa­te mij­loa­ce­le spe­ci­a­le?

— Dar oricum, atunci au aplicat diferite mijloace speciale.

— Exact. Au apli­cat alt­ce­va cu totul.

— Dacă am vorbit despre 7 aprilie. Dvs eraţi atunci în Ministerul de Interne, aveaţi o funcţie importantă. Ce credeţi că s-a întâmplat şi de ce poliţia nu a reuşit atunci să evite tortura şi chiar moartea unui om?

— Erau mulţi tine­ri aco­lo. Poli­ţia a rezis­tat până-n ulti­ma secun­dă şi chiar nu a dorit să se ajun­gă la con­frun­ta­rea asta care a fost, dar au fost oame­ni bine instrui­ţi care din mulţi­me au înce­put, ei au pro­vo­cat şi, cunos­când, psi­ho­lo­gic, în ce se trans­for­mă mulţi­mea, ei au ini­ţi­at faza de atac.

— Deci au fost provocatori…?

— Da, dar între­ba­rea asta pro­ba­bil nu ar tre­bui adre­sa­tă mie. Sunt alte ser­vi­cii abi­li­ta­te în R. Mol­do­va care ar tre­bui să răs­pun­dă.

— Dar de ce au fost bătăile în comisariate? Pentru că nimeni nu poate să nege că au fost bătuţi tinerii.

— Este o pro­ble­mă. Tre­bu­ie să recu­noa­ş­tem, din momen­tul când noi avem dosa­re în instanţa de jude­ca­tă pro­ba­te, noi nu putem azi spu­ne că tine­rii nu au fost mal­tra­ta­ţi în inspec­to­ra­te­le de poli­ţie. Eu uni­ca ce pot spu­ne e că lecţia asta, eu sper că ea este învă­ţa­tă.

— Dar astăzi există maltratări în inspectoratele de poliţie?

— Nu! Nu! Aduceţi-mi un caz, un exem­plu.

— Eu vă întreb.

— Nu, aşa feno­men nu mai exis­tă în R. Mol­do­va.

— Şi nici oameni impuşi să recunoască ceva?

— Nu, nu. Exis­tă dia­log cu infrac­to­rii, pe care, în mod natu­ral, încer­ci a-i con­vin­ge, dar ca meto­dă de apă­ra­re toa­tă lumea spu­ne că „m-a influ­enţat, că m-a…” Noi tre­bu­ie să mer­gem pro­ba­to­riu pes­te tot şi dacă exis­tă pro­be că noi mal­tra­tăm, astăzi lumea se duce la puş­că­rie pen­tru asta şi pre­siu­nea a fost una enor­mă din par­tea Uniu­nii Euro­pe­ne când veneau în izo­la­toa­re­le inspec­to­ra­te­lor de poli­ţie, erau audi­a­ţi. Am văzut-o şi eu nu o dată, veneau oame­ni din stră­i­nă­ta­te, instan­ta­neu, veneau pe nea­ş­tep­ta­te, îţi ară­tau că au per­mi­siu­nea de a mer­ge în izo­la­tor, dia­lo­gau cu cei deţi­nu­ţi şi une­o­ri se ates­ta că oame­nii au fost mal­tra­ta­ţi, dar e o peri­oa­dă des­tul de înde­păr­ta­tă.

— În ultimul timp unii oameni vorbesc despre faptul că Moldova ar putea deveni un stat poliţienesc. Sunteţi de acord cu această afirmaţie?

— Ce înseam­nă stat poli­ţie­ne­sc?

— În care poliţia face regula, se fac presiuni…

— Asta-i rău că se face regu­lă?

— Bine, fac legea la figurat…

— Daţi-mi un exem­plu. Eu nu înţe­leg ce înseam­nă stat poli­ţie­ne­sc.

— Nu înţelegeţi sau excludeţi o asemenea variantă? De exemplu Belarus este un stat poliţienesc unde există o persoană care…

— Dic­ta­tu­ră prin inter­me­di­ul poli­ţi­ei? Unde noi am greşit? Ce facem noi că se cre­a­ză impre­sia că noi am deve­nit un stat poli­ţie­ne­sc? Hai să facem abs­tra­cţie de fun­cţi­i­le pe care le deţi­nem. Imaginează-ţi că eşti în staff-ul nos­tru, al Minis­te­ru­lui de Inter­ne. Ges­tio­năm o situ­a­ţie pen­tru ziua de mâi­ne unde noi, din sur­se des­chi­se, vedem pe Face­bo­ok scris: „mâi­ne tre­bu­ie de mers la Glo­bal Cen­tru şi de incen­di­at. Şi ast­fel de mesa­je vin sute, ca exem­plu. Ce tre­bu­ie să facem noi? Cum am pro­ce­da? Noi nu tre­bu­ie să dire­cţio­năm tot răul, să legăm tot în ţara asta de un sin­gur om. În acel ofi­ciu sunt oame­ni care sunt înfri­coşa­ţi într-atâta că nu-ţi ima­gi­ne­zi cum ara­tă oame­nii ăştia. Oame­nii îşi fac mese­ria. Şi, am dat o între­ba­re, fiind în sta­ff, tre­bu­ie noi să apă­răm sedi­i­le astea sau nu?

— Sigur că da, doar că, trebuie cu precauţie şi fără exces.

— În ce e exce­sul? A venit mai mul­tă lume şi, reieşind din fap­tul că sedi­ul ăsta e ampla­sat rela­tiv com­pact, toa­tă lumea care a venit, inclu­siv poli­ţi­ş­tii, s-au ampla­sat aşa că s-a tra­tat că aco­lo au venit zeci de mii de poli­ţi­ş­ti sau nu ştiu câţi. Erau câţi erau, dar s-a cre­at impre­sia că s-a făcut exces. Mai bine, prin­tre alte­le, să avem noi forţe supli­men­ta­re pen­tru a rezis­ta decât să venim cu 10 poli­ţi­ş­ti şi pe urmă să ne îndrep­tă­ţim că nu am putut rezis­ta.

— Stat poliţienesc ar putea însemna şi faptul că există foarte multe dosare pe numele unor persoane incomode guvernării.

— Vă dau un exem­plu acum. Ni se incri­mi­nea­ză că noi oprim oame­nii să vină la pro­tes­te. Dacă ar fi aşa, eu aş spu­ne că da, ăsta este un stat poli­ţie­ne­sc, când noi nu per­mi­tem oame­ni­lor să vină la pro­tes­te. Noi tră­im însă în seco­lul XXI. Spuneţi-mi, vă rog, când au fost pro­tes­te­le, a venit cine­va cu vreo pro­bă video prin care el a fost sto­pat pe drum şi lui nu i s-a per­mis să vină la pro­test? Voi aţi văzut vreo pro­bă? Eu am vrut să dau un exem­plu. A fost opri­tă pe drum de către INP-ul nos­tru o per­soa­nă, dumi­ni­că, un om căru­ia i s-a retras per­mi­sul pen­tru că a între­bu­inţat alco­ol cu mai mult timp îna­in­te. Omul ăsta a spus că „eu mă duc la pro­tes­te, voi nu aveţi drep­tul pe mine să mă opri­ţi”. Cum tre­bu­ie de pro­ce­dat în cazul dat? Anu­me cazul ăsta ei şi l-au pus: uitaţi-vă, l-au oprit pe tra­seu, el venea la pro­test. Eu recu­nosc. Da, omul ăsta a fost oprit şi nu i s-a per­mis depla­sa­rea şi dacă s-ar întâm­pla asta şi data vii­toa­re, l-aş opri ime­di­at. Omul ăsta nu are drep­tul să se depla­se­ze. Res­tul poftim, lasă-i să vină la pro­test. Pro­tes­tul este un mod de a atra­ge atenţia guver­nă­rii asu­pra unei pro­ble­me şi nici­de­cum pro­tes­tul nu-i o mani­fes­ta­ţie cu ele­men­te de anar­hie sau de agre­siu­ne. Lumea e deprin­să de acum că „noi o să venim în Pia­ţă, noi o să ne facem drep­ta­te în felul nos­tru”. Pen­tru asta şi este poli­ţia — pen­tru a apă­ra sedi­i­le sta­tu­tu­lui. Nu apa­rţi­ne Par­la­men­tul sau Guver­nul cui­va, ele apa­rţin sta­tu­lui unde mâine-pomâine pot să lucre­ze şi alţi oame­ni, nu doar cei care lucrea­ză acum. Am chel­tu­it aproa­pe un mili­ard de lei pen­tru a repa­ra Par­la­men­tul şi avem un sediu al Preşe­dinţi­ei care până în ziua de azi nu-i fun­cţio­nal şi asta nu-i bine pen­tru noi.

— Revenind la dosare, există dosare deschise pe criterii politice sau pe persoane care sunt împotriva guvernării?

— Eu sunt de păre­rea că astăzi este impo­si­bil de fabri­cat un dosar, prin moni­to­rin­gul pe care îl avem noi din par­tea tutu­ror ONG-urilor şi tutu­ror par­te­ne­ri­lor de dezvol­ta­re. Pur şi sim­plu să fabri­ci un dosar fără pro­be este impo­si­bil. De aici tre­bu­ie să por­nim. Fap­tul că toa­tă lumea se vic­ti­mi­zea­ză şi spu­ne că el e în opo­zi­ţie şi i s-a făcut un dosar penal, hai­deţi să mer­gem pe par­tea pro­ba­to­rie şi noi dacă con­sta­tăm că acolo-i „făcă­tu­ră”, atun­ci sunt mari sem­ne de între­ba­re.

— Bine, dar admiteţi faptul că cei din opoziţie sunt mai expuşi la dosare decât cei de la putere?

— Zia­rul de Gar­dă nu o dată a făcut inves­ti­ga­ţii care au deran­jat şi deran­jea­ză oame­ni care sunt în fun­cţii mari, corect? V-aţi simţit vreo­da­tă per­se­cu­ta­ţi de guver­na­re? …Spune-mi te rog, mini­ş­trii ăştia care au fost ares­ta­ţi…

— Oricum, nu sunt din Partidul Democrat, în afară de un viceministru.

— Dar ce, tre­bu­ie să-i ares­tăm azi pe toţi mini­ş­trii demo­cra­ţi? Ce tre­bu­ie să facem noi? Să ne auto­bi­ciuim? De ce oare lumea nu înţe­le­ge că poa­te anu­me Par­ti­dul Demo­crat a trans­mis mesa­jul clar pen­tru mini­ş­trii pe care îi are şi mini­ş­trii au înţe­les? Eu vă spun fără lip­să de modes­tie că s-au tra­sat niş­te regu­li cla­re de joc. Nu mai putem noi trăi cum am tră­it anul tre­cut sau câţi­va ani în urmă. E tim­pul ca R. Mol­do­va să tra­se­ze o linie roşie şi să ne miş­căm îna­in­te, învă­ţând din greşe­li­le pe care le-am avut. Dacă vor­bim des­pre MAI. Dacă astăzi vine cine­va, eu la toţi le-am spus, nu veni­ţii în pre­să, la noi este Pro­cu­ra­tu­ra Gene­ra­lă, duceţi-vă cu pro­be­le astea şi dacă-i vino­vat minis­trul sau vice­mi­nis­trul, lasă-l să răs­pun­dă con­form legi­sla­ţi­ei în vigoa­re. E uni­ca regu­lă pe care eu o accept. Emoţii, decla­ra­ţii, comen­ta­rii la alte decla­ra­ţii — nu.

— Ştiu că tinerii după ce dau bacalaureatul pot ajunge să lucreze în diverse structuri ale MAI, iar în paralel să facă studii în domeniu. Cât de corectă e această abordare, ca un om total nepregătit, fără experienţă de viaţă, să îmbrace uniforma?

— La 18 ani lumea lup­ta în Afga­nis­tan. Dacă noi o să com­pa­răm cât este de pre­gă­tit un om la 18 ani, eu cred că nu-i cel mai bun exem­plu că el nu cunoa­ş­te nimic des­pre via­ţă. El nu tre­bu­ie să cunoas­că des­pre via­ţă. Oame­nii ăştia sunt adu­şi, instrui­ţi, sunt adu­şi ca sub­o­fi­ţe­ri. La fun­cţia de sub­o­fi­ţer el este învă­ţat, de exem­plu, să ges­tio­ne­ze un dome­niu foar­te îngust. Tu nu eşti ofi­ţer de urmă­ri­re pena­lă, nu eşti ofi­ţer de inves­ti­ga­ţie, tu nu eşti un con­du­că­tor. Ţie ţi se dă un seg­ment foar­te îngust, te instru­ieş­te şi mai mult nu ai nevo­ie. Cen­trul de instru­i­re pe care vrem să-l facem noi, sper în câţi­va ani să fie gata, are meni­rea exact cate­go­ria asta de oame­ni des­pre care vor­bi­ţi, să-i pre­gă­teas­că. Eu nu văd nicio pro­ble­mă ca oame­nii de 18 ani să vină să lucre­ze.

— Sunteţi singurul ministru de Interne din ultimii ani care vine din sistem şi care a crescut practic în acest sistem. Ştiu şi eu, şi cred că ştiţi şi dvs că unii poliţişti sunt nevoiţi să-şi cumpere singuri uniforme şi că unui poliţist, la început, i se dă o singură uniformă, de care trebuie să aibă grijă zilnic dacă vrea să o mai poarte. Am înţeles că li se dau şi mărimi mai mari uneori. Cunoaşteţi?

— Îmi aduc amin­te când eram cur­sant la Aca­de­mia de Poli­ţie şi tre­bu­ia să ne dea uni­for­mă, se uitau aşa la tine, cam ce mări­me eşti şi îţi dădea una medie. Acum, e exclus că dacă tu porţi mări­mea 48 ai să pri­meş­ti 56. E absurd. Nu-i aşa ceva. Şi iară­şi, eu tre­bu­ie să comen­tez acu­ma un om care a avut emoţii, el se impre­sio­nea­ză sau se dă în spec­ta­col. Care-i pro­ce­du­ra. Aţi venit în poli­ţie, tre­bu­ie să pri­mi­ţi uni­for­ma. Nu v-o adu­ce cine­va în pachet. Tre­bu­ie să mer­geţi la depo­zit, aveţi legi­ti­ma­ţie, aco­lo vă cau­tă în lis­tă dacă sun­teţi poli­ţist şi tre­bu­ie să pri­mi­ţi uni­for­mă. Omul de la depo­zit te întrea­bă ce măsu­ră porţi şi tu îi spui 52 sau 50. El îţi adu­ce mări­mea 50. Că ţi-a dat 54 în loc de 52 admit, dar nu exa­ge­rat. Arătaţi-mi un poli­ţist care ara­tă ca un clown pe stra­dă.

— Cunoaşteţi poliţişti care-şi cumpără singuri uniforma?

— Nu cunosc, dar admit că unii din poli­ţi­ş­tii noş­tri îşi cum­pă­ră uni­for­mă.

— Mai ştiu că în unele raioane, poliţiştii cumpără singuri flori şi mărţişoare atunci când se fac diferite acţiuni sociale, să le spunem aşa, de 1 şi 8 martie.

— Dacă avem o tâlhă­rie asu­pra unui maga­zin de biju­te­rii, asta nu înseam­nă că la noi în ţară-i dez­as­tru. Asta înseam­nă că ori cine­va s-a eli­be­rat din peni­ten­ci­ar, ori cine­va e con­su­ma­tor de dro­gu­ri, ori cine­va a venit din stră­i­nă­ta­te, ori au pri­vit un film care l-a impre­sio­nat tare. Noi doar asta nu o avem ca feno­men. Doam­ne fereş­te dacă asta s-ar întâm­pla pe întreg teri­to­ri­ul R. Mol­do­va, în fie­ca­re zi, atun­ci noi tre­bu­ie să recu­noa­ş­tem că nu putem ţine situ­a­ţia sub con­trol. Aşa e şi cu mărţi­şoa­re­le şi flo­ri­le. Admit că cine­va din con­du­că­to­ri le-a pro­pus cole­gi­lor „băieţi, hai­deţi noi, din banii noş­tri, să cum­pă­răm flo­ri şi mărţi­şoa­re. Mâine-i 8 mar­tie, noi nu avem bani des­ti­na­ţi pen­tru mărţi­şoa­re şi flo­ri. Vrei să par­ti­ci­pi la acţiu­nea noas­tră? Da sau nu?” Şi tu îi spui că eu nu par­ti­cip că nu am bani. Nime­ni n-o să obli­ge şi omul n-o să sufe­re din cau­za asta. Cate­goric. Aici eu sunt gata să pun mâna-n foc. Noi avem sin­di­ca­te, avem inspe­cţia de efec­tiv, avem orga­ni­za­ţii negu­ver­na­men­ta­le de dife­rit gen.

— Dar e adevărat că poliţiştii trebuie singuri să repare şi să spele maşinile de serviciu?

— Nu. Noi avem un con­tract. În fie­ca­re an noi înche­iem con­trac­te cu spă­lă­to­ria şi cu sta­ţii de repa­ra­ţii căro­ra li se achi­tă bani. Omul vine după ser­vi­ciu, spa­lă maşi­na şi ulte­ri­or sta­tul achi­tă pen­tru asta. Noi, desi­gur că tre­bu­ie să îmbu­nă­tă­ţim sta­ţi­i­le de repa­ra­ţie, sunt une­o­ri întâr­zi­e­ri. Anul ăsta am avut o întâr­zi­e­re cu achi­zi­ţi­i­le, am avut o peri­oa­dă în care maşi­ni­le nu au putut ieşi la tra­seu că nu aveau revi­zia teh­ni­că. Aici tre­bu­ie să recu­nosc că am avut o întâr­zi­e­re de vreo două săp­tămâ­ni şi unde au fost pro­ble­me, aco­pe­ream cu alte forţe. Dar, la gene­ral, noi avem o pro­ce­du­ră care se res­pec­tă şi o să ne stră­duim ca oame­nii să nu-şi cum­pe­re uni­for­me, să nu-şi cum­pe­re rechi­zi­te de biro­ti­că şi să nu-şi repa­re auto­mo­bi­le­le. Asta dă drep­tul unde­va, în sub­conş­ti­ent, ca el să-şi întoar­că banii prin acţiu­ni ile­ga­le.

— Aceste condiţii de muncă, practic, obligă un poliţist să ia bani, pentru că are familie, copii, unii au chirie de plătit. Ce soluţii aveţi pentru a redresa situaţia?

— Încer­căm să nu mai dăm moti­ve la oame­ni pen­tru ca ei să-şi moti­veze acţiu­ni­le greşi­te prin fap­tul că şi-au cum­pă­rat uni­for­mă sau pixu­ri. Sta­tul tre­bu­ie să le dea totul, înce­pând cu pixu­ri şi ter­minând cu eli­cop­ter.

— Când va fi gata statul să le dea toate astea?

— În mare măsu­ră, prin alo­ca­ţi­i­le de la buget pe care le avem, prin aju­to­rul par­te­ne­ri­lor de dezvol­ta­re, ele se aco­pe­ră. Eu am acti­vat în sis­tem în anii 90, înce­pu­tul ani­lor 2000, unde pro­ble­ma petro­lu­lui era una majo­ră. Între­ba­ţi acum pe toa­tă lumea din inspec­to­ra­te dacă exis­tă pro­ble­ma cu petro­lul. Vrei să te duci, ţi-au dat maşi­na şi mer­gi.

— Am înţeles totuşi că inspectorilor de patrulare li se dă de multe ori mai puţină benzină decât ar fi necesar, deşi de la ei se cer multe procese verbale.

— Noi nu sun­tem la uzi­na de trac­toa­re pen­tru ca eu azi să soli­cit ca ei numai­de­cât să monte­ze sau să fabri­ce două trac­toa­re pe zi. E non-sens. Dacă aş face asta, mi-aş pune lumea în cap, dar nu poţi tre­ce cu vede­rea oame­nii care încal­că. Şi tre­bu­ie să recu­noa­ş­tem că până azi, lumea nu res­pec­tă regu­li­le de ciru­la­ţie ruti­e­ră.

— Ce salariu are un poliţist începător?

— Cam 4 mii.

— Dar unul cu stagiu?

— 7,8,9 sau poa­te chiar 10 mii.

— Ştiu că mulţi aleg să plece din sistem, în special din cauza salariului. Ce le propuneţi ca ei să rămână?

— Tem­po­ul care e luat astăzi în lup­ta cu coru­pţia, cu spă­la­ra bani­lor, cu fra­u­da­rea buge­tu­lui, o să ducă, în timp, la supli­ni­rea buge­tu­lui nos­tru, care va per­mi­te ridi­ca­rea sala­ri­i­lor. Pen­tru mine e clar că noi, în cel mai scurt timp o să ne per­mi­tem mult mai mul­te, la nivel de stat.

— Asta în ce an s-ar putea întâmpla?

— Să zicem, 2018. Atun­ci, sta­tul îşi va per­mi­te să adu­că mai mul­te bene­fi­cii oame­ni­lor care-l ser­vesc. Pro­ble­ma noas­tră azi e că plătim puţin oame­ni­lor care lucrea­ză pen­tru stat. Nu poa­te pro­du­ce o refor­mă cali­ta­ti­vă un om care este plătit cu 3 mii de lei. Nu tre­bu­ie să ne minţim. Atun­ci când oame­nii ştiu că vin la un sala­riu de 8, 9,10 mii de lei, e alt­ce­va. Ai putea ale­ge oame­ni de cali­ta­te.

— Deci, când se vor mări salariile?

— În 2018 s-ar putea, dar eu aş greşi dacă acum aş spu­ne o dată con­cre­tă, iar infor­ma­ţia nu s-ar ade­ve­ri.

— Apropo, aţi văzut probabil o ştire foarte mediatizată când un poliţist şi soţia au sustras o salatieră. Asta e semn al sărăciei sau e o problemă singulară?

— Asta e clep­to­ma­nie. Omul ăsta nu o să mai lucre­ze în minis­ter. A fost dat afa­ră. E inac­cep­ta­bil. E boa­lă. Omul nu se poa­te abţi­ne. Sunt în lume oame­ni mili­ar­da­ri care nu se pot abţi­ne să nu fure o gumă de mes­te­cat.

— S-a aprobat acel spor de 25% pentru poliţişti din contul amenzilor. Cum funcţionează astăzi această prevedere?

— E imple­men­tat deja, iar lumea îşi pri­meş­te spo­ru­ri­le.

— Despre ce sume vorbim?

— Dife­ri­te, în depen­denţă de cum acti­vea­ză.

— Daţi-ne măcar nişte cifre, pentru că, iniţial, când s-a vorbit despre 25%, părea foarte mult. Sunt sporuri de zeci de mii de lei, de mii de lei?

— Nu-s mulţi bani. De zeci de mii nu. Sunt spo­ru­ri de 1-2 mii de lei.

— Dar cum se calculează aceste 25%? Se calculează singular sau se ia performanţa întreg efectivului?

— Este un mecansim cam ane­vo­ios. Se cal­cu­lea­ză numă­rul pro­ce­se­lor ver­ba­le întoc­mi­te şi suma achi­ta­tă, nu se ia din numă­rul teo­re­tic. E o prac­ti­că ce nu fun­cţio­nea­ză doar în R. Mol­do­va. Dacă tu docu­men­te­zi ca să-ţi faci sala­ri­ul mai mare, nu mer­ge. Noi moni­to­ri­zăm şi dacă vedem că la un inspec­tor sunt mai mul­te pro­ce­se dese­na­te ima­gi­nar, sunt pro­ble­me. Numă­rul pro­ce­se­lor ver­ba­le întoc­mi­te nu s-a mărit după imple­men­ta­rea aces­tei legi. Pro­ble­ma e că lumea nu vrea să-şi achi­te amen­zi­le, asta e clar.

— Aici este şi o altă problemă. Omul nu vrea să achite amenda, merge în instanţa de judecată unde este obligatorie prezenţa celui care a aplicat-o, iar acel inspector trebuie să se deplaseze dintr-o localitate în alta, să lase lucrul.

— E o pro­ble­mă. Noi tre­bu­ie să ne depla­săm de fie­ca­re dată. De exem­plu, dacă un inspec­tor de patru­la­re fiind în Vul­că­neş­ti a con­sta­tat, iar omul ăsta con­tes­tă în instanţa de jude­ca­tă, inspec­to­rul tre­bu­ie să ple­ce la Vul­că­neş­ti în instanţă. E o pro­ble­mă mare pe care ne gân­dim cum s-o rezol­văm. Nu-i nor­mal aşa ceva. Tre­bu­ie să avem oame­ni per­ma­nent care să ne repre­zin­te în instanţe. Aici tre­bu­ie de schim­bat legi­sla­ţia.

— Camerele de supraveghere a traficul rutier: în Chişinău – funcţionează, în raioane – nu. Dvs aţi vorbit anterior despre relansarea acestui proiect.

— Per­so­nal, am dis­cu­tat cu doi par­te­ne­ri care s-au ară­tat inte­re­sa­ţi de a avea un par­te­ne­ri­at public-privat, pe ţară. Dar lumea vrea asi­gu­ră­ri că nu vor păţi la fel ca cei­la­lţi care au fost în acest pro­iect.

— Dar cu cei care au fost de ce nu se mai poate? Ei au camere încă instalate pe străzi.

— Se poa­te, dar noi nu avem încă înche­ie­ri ale jude­că­ţii sau sen­tinţe defi­ni­ti­ve, pen­tru că au fost pro­ce­se. Tre­bu­ie să ne cla­ri­fi­căm şi penal cu unii din cei care au imple­men­tat acest pro­iect, pen­tru că, apa­rent, came­re­le de supra­ve­ghe­re s-au insta­lat, ele fun­cţio­nea­ză. Dar între­ba­rea e cum ele au fost insta­la­te, prin ce pro­ce­du­ră şi unde se duc banii. După idee, cum ar tre­bui să fie. Dvs sun­teţi un par­te­ner al MAI. Aţi venit, aţi insta­lat, ne înţe­le­gem con­form con­trac­tu­lui care-i par­tea dvs şi v-aţi dat la o par­te, iar banii vă vin o dată-n lună. Dar dvs nu ges­tio­na­ţi baza de date. Dar, cum a fost. Oame­nii care au fost în par­te­ne­ri­a­tul public-privat deci­deau cui să pună amen­dă şi cui nu. A fost o pro­ble­mă mare atun­ci, iar noi am învă­ţat lecţia din greşe­li­le tre­cu­tu­lui. Pen­tru a nu admi­te greşe­li pe vii­tor, noi azi dis­cu­tăm. Lumea vrea să facă stu­diu de feza­bi­li­ta­te. Din par­tea lor este un pro­iect comer­ci­al, pen­tru că nime­ni nu vrea să arun­ce banii în vânt.

— Este un proiect important pentru că deşi camerele nu lucrează, oamenii şi azi merg încet când ajung lângă ele. Deci, au disciplinat şoferii.

— (zâm­beş­te, n.r.) Noi o să mer­gem şi cu maşi­ni cap­ca­nă, aşa ca în Euro­pa. Pro­ba­bil vom insta­la şi niş­te came­re mache­te, vor pune pe tra­see şi niş­te maşi­ni mache­te. De ce nu?

— Acest interviu s-a amânat de câteva ori din cauza agendei Dvs încărcate. Dar, oricum, bănuiesc că aveţi şi timp liber. Ce faceţi atunci când îl aveţi?

— Vin la lucru (zâm­beş­te, n.r.). În tim­pul liber, pre­fer să fac sport. Este prac­tic uni­ca moda­li­ta­te prin care pot să-mi scot obo­sea­la şi stre­sul pe care-l acu­mu­lez. Eu am făcut sport toa­tă via­ţa, iar dacă am un pic de timp, merg să facem ceva. Sau ieşim cu bici­cle­te­le împre­u­nă cu copi­ii, unde­va în oraş, ori mer­gem la natu­ră să jucăm fotbal unde­va.

— Totuşi, fotbal cu diverşi foşti sau actuali funcţionari jucaţi? Cu dl Valentin Zubic, de exemplu. Vă întreb asta pentru că următoarea întrebare e dacă la fotbal se rezolvă sau nu anumite întrebări, se fac anumite înţelegeri?

— Ce fel de înţe­le­ge­ri?

— De exemplu, cine să fie promovat la minister, nu ştiu.

— Bine, dar de ce noi să nu pro­mo­văm un om mai bun ca Jiz­dan, de exem­plu. Şi dacă eu am jucat fotbal şi l-am întâl­nit pe Zubic, de exem­plu, iar dacă el meri­tă, las să vină Zubic. Nu meri­tă înseam­nă că nu vine…. Ulti­ma dată cred că am jude­cat fotbal cu copi­ii. Aaa, am jucat cu repre­zen­tanţii amba­sa­de­lor recent. În mod pri­vat, cred că am jucat cu vreo jumă­ta­te de an în urmă, cu copi­ii mei. I-am pro­pus fecio­ru­lui mij­lo­ciu, care face sport pro­fe­si­o­nist. El a venit cu o echi­pă de copii, pri­e­te­ni de-ai lui şi pri­e­te­ni de-ai pri­e­te­ni­lor noş­tri şi am jucat împre­u­nă cu părinţii copi­i­i­lor. E ulti­ma dată când am jucat.

— Cu dl Plahotniuc în ce relaţii sunteţi?

— Am pri­mit de mai mul­te ori aceas­tă între­ba­re. La ce vă refe­ri­ţi când vor­bi­ţi de rela­ţie?

— Sunteţi prieteni, vă întâlniţi, discutaţi?

— La noi, lumea tra­tea­ză cu neîn­cre­de­re totul şi ori­ce aş spu­ne, va fi inter­pre­tat. Pe dl Pla­ho­t­niuc, îna­in­te de a fi numit eu în fun­cţie nu l-am cunos­cut. Doar ca per­soa­nă publi­că, dar nu am inte­ra­cţio­nat cu el nici­o­da­tă. Şi aici merg cu tes­tul poli­graf. După, deja e alt­ce­va. El e om poli­tic, eu sunt în fun­cţie. Ne vedem la dife­ri­te reu­niu­ni. Asta-i toa­tă rela­ţia.

— V-a mulţumit vreodată că poliţia îi protejează GBC-ul?

— Ce înseam­nă să-ţi mulţu­meas­că? E copi­lă­rism. Noi în fie­ca­re zi apă­răm ceva.

— Dar cu Renato Usatîi mai vorbiţi?

(zâm­beş­te) Vă pro­pun altă dată să-mi puneţi între­bă­ri mai desfă­şu­ra­te. M-aţi între­bat dacă vor­besc, vă răs­pund că nu.

— Cert e că aţi vorbit, au apărut acele înregistrări.

— Am vor­bit, ne-am întâl­nit, am băut şi cafea, şi ceai, şi am stat.

— Vă pare rău?

— Îmi pare rău că lumea nu ştie ade­vă­rul. Eu cu Renat Usa­tîi nu am avut alte rela­ţii decât cele de ser­vi­ciu şi nu am încăl­cat legi­sla­ţia. Că el a fost fil­mat lân­gă DSO (Depa­ra­ta­men­tul Ser­vi­cii Ope­ra­ti­ve, n.r.) când noi ne-am întâl­nit, el s-a vic­ti­mi­zat la tim­pul lui. A decla­rat că a fost ţin­ta unui atac. Noi am între­prins niş­te acţiu­ni şi prin pris­ma lor, l-am cunos­cut. Din momen­tul în care a deve­nit o per­soa­nă poli­ti­că, el inter­pre­tea­ză niş­te mesa­je.

— Aţi văzut filmul făcut de el?

— Nu, dar am văzut niş­te momen­te în care eu figu­rez, că „moj­na zaka­zîva­ti, ne zaka­zîva­ti”. Par­tea pro­ba­to­rie con­tea­ză. Noi sun­tem într-o demo­cra­ţie inci­pien­tă şi pro­ba­bil toa­tă lumea ar tre­bui să răs­pun­dă pen­tru cuvin­te­le sale. O să vină pro­be, iar atun­ci eu ime­di­at o să mă con­for­mez cu ce vrea legea, dar cu dis­po­zi­ţia cui­va şi cu fap­tul că lumea îşi face elec­to­rat poli­tic pe sea­ma asta, nu am cum să fac nimic.

— Vă mulțumim!

Pentru conformitate, Victor MOŞNEAG

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. Andrian

    Din nimic au facut asa o pro­ble­ma. Ati luat inter­viu, cred ca v-ati linis­tit.

  2. Realist

    Ras­pun­de­ti la o intre­ba­re: In SUA este demo­cra­trie? Daca da, pai sa va uita­ti cum actio­nea­za aco­lo poli­tia!

  3. Jan Balan

    Bla bla bla Dom­nu­le Minis­tru MAI….
    ZUBIC te-a inves­tit pe tine la MAI
    Tu l-ai insca­u­nat pe Pin­za­ri la IGP
    Pin­zar la insca­u­nat pe Piterschii la DIE
    Asta ca la mafie,toti ai nos­tri….

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *