Cade Chișinăul?
La Chișinău, alegerile de duminică sunt o mare dilemă. Trebuie să alegem din nou între două rele. Votul pentru Ceban ar însemna să dăm Chișinăul pe mâna Rusiei (răul mare). Dreapta, ca să câștige, trebuie să se mobilizeze mai ceva decât în primul tur (suburbiile, în special) și să meargă la urne, pentru Năstase, răul mic… O facem nu pentru Năstase, o facem pentru Chișinău.
Ce facem? Duminică avem turul doi la locale. Mergem la vot? Facem și pasul doi sau tragem linie și punem punct?
Pe 20 octombrie, din 898 de primari, câți trebuiau aleși, și-au câștigat mandatul 518, alți 380 urmând să fie aleși în turul doi de scrutin, duminică. Lupta se va da între 4 partide: PSRM, Blocul ACUM, PDM și Partidul Șor.
În primul tur de scrutin au fost puse la bătaie peste 100 de milioane de lei. Alte circa 40 de milioane sunt preconizate pentru organizarea celui de-al doilea tur. Sunt cheltuieli enorme de la buget, ținând cont de faptul că, în afară de aceste două tururi la locale, am mai avut, tot în acest an, pe 24 februarie, alegeri parlamentare, care ne-au costat alte 110 milioane de lei. Sunt banii noștri, de la buget, din contribuția noastră. Ținem cont de ei? Îi luăm în calcul? Mergem la vot, alegem, „tăiem și spânzurăm” în cabinele de vot, ori stăm acasă și lăsăm acești bani „chilipir” partidelor politice să își facă jocurile pe contul nostru?
La sate, cu siguranță, lumea va fi duminică mai organizată decât la orașe, deși și aici simpatiile și antipatiile își au locul lor în alegeri. Dar, oricum, aici lumea va fi mai decisă să meargă până la capăt. Cel mai complicat, de altfel, ca și până acum, va fi la Chișinău. În primul rând, Chișinăul are un electorat mai select (e și normal pentru o capitală). În al doilea rând, electoratul de la Chișinău este mult mai exigent (și e vorba iarăși de capitală). În al treilea rând, Chișinăul este foarte polarizat din punct de vedere etnic (și, respectiv, ideologic). Și, în al patrulea, Rusia, având Președinția pe mâna lui Ig. Dodon și Parlamentul pe mâna Zinaidei Greceanîi, este mai decisă, ca oricând, să pună stăpânire și pe Chișinău, principalul centru administrativ, politic, economic și de orice altă natură. E o țintă mai veche. Având Tiraspolul și Tighina sub controlul ei total, având Bălțiul câștigat la primărie de agentul ei sub acoperire, Renato Usatîi, având Comratul și zona găgăuză sub egida altui supus, Irina Vlah, Moscova încearcă să își creeze în R. Moldova mai multe centre de putere, pentru a putea controla mai bine situația în R. Moldova. E rândul Chișinăului.
Duminică, în turul doi pentru Primăria Chișinău se vor bate Andrei Năstase, din partea Blocului ACUM și Ion Ceban, din partea partidului prezidențial, PSRM. Ceban a încheiat primul tur cu scorul de 40,19%, Năstase, cu 31,09%. Deși după primul tur Ceban arată mai bine la scor, șansele lui Năstase pentru turul doi ar putea fi mai mari, ținând cont că, în primul tur, partidele de pe dreapta politică au acumulat un scor comun mult mai mare, decât cele de pe stânga și centru-stânga. Rezervele lui Năstase pentru turul doi, în cazul în care dreapta politică va vrea să se consolideze (?) la vot, va fi de circa 19-20%, față de 7-8% – rezerva pentru Ceban. Dar asta, în dependență de poziția partidelor de dreapta, antrenate în primul tur de scrutin sau a electoratului acestor partide care nu își doresc ca Chișinăul să intre pe mâna „stângii” pro-ruse a lui Dodon.
În cele două săptămâni de după primul tur de scrutin, Ceban și Năstase s-au întrecut la promisiuni electorale. Ceban, care se dă mare manager în administrarea publică și despre care V. Voronin zice că „nu are nicio calitate în afară de cea de a vorbi”, ne-a promis tot ce a învățat mai mulți ani la școală și a citit prin cărți. Dacă-i să-l iei în serios, Chișinăul, în 4 ani, cu el primar, ar putea deveni un al doilea Berlin, o a doua Vienă sau un al doilea Bruxelles: drumuri, asfalt, curățenie, cartiere amenajate, bulevarde moderne, transport confortabil, pensii, compensații la căldură, transport și pentru tinerele familii – și nu doar pentru oraș, dar și pentru suburbii. A fost o serie și de multe alte lucruri, de care Chișinăul are nevoie, dar… Din ce bani, dle Ceban, că totul costă? Bugetul Primăriei Chișinău pentru 2019, votat inclusiv de consilierul socialist Ion Ceban, indică 3,9 mlrd. lei la venituri și 4,2 mlrd. lei la cheltuieli. Jumătate, 2,1 mlrd., au mers la educație, doar 340 milioane pentru asistență socială, 280 de milioane (o nimica toată la un oraș ca Chișinăul) pentru gestionarea fondului locativ și pentru salubrizare, alte 100 de milioane (doar) la sănătate și, în rest, bănuți. Nici un leu la drumuri. De unde bani, că proiectele pe care le anunțați cer bani mari? „Tăiem” de la educație? De la sănătate? De la salubrizare? De ce mințiți?
Lucrurile (prea frumoase ca să fie și adevărate), pe care ni le promite Ceban, le-am mai auzit și de la alți foști primari, pe când candidau. Dar – vorba populară, viața bate cartea. Ion Ceban, care este umbra lui Ig. Dodon, are în spate un partid și un președinte care, în trei ani, nu a făcut nimic din câte a promis, decât s-a ținut de prietenia cu Putin. Indiferent, însă, de prietenia lui Dodon cu Putin, Rusia nu va da bani pentru nevoile de dezvoltare ale Chișinăului, așa cum nu a făcut-o și până acum. Rusia vrea R. Moldova la picioare și, poate, după asta va da ceva, așa după cum a dat Ceceniei, după ce a făcut orașul Groznîi una cu pământul.
Năstase? Acesta este mai rațional la promisiuni. Cel puțin, așa arată în campanie. Năstase are în spate un guvern, care îl poate sprijini, are și o relație cu Occidentul, care încă ține și de unde pot veni finanțări pentru oraș și pentru municipalitate. Contează ce lume va aduna Năstase în echipă, că Primăria și Chișinăul nu se pot ține doar pe primar.
Alegerile de duminică, la Chișinău, sunt o mare dilemă. Avem de ales din nou între două rele. Votul pentru Ceban ar însemna să dăm Chișinăul pe mâna Rusiei (răul mare). Dreapta, ca să câștige, trebuie să se mobilizeze mai ceva decât în primul tur (suburbiile, în special) și să meargă la urne pentru Năstase, răul mic. Suntem în situația în care trebuie să facem ceea ce mulți s-ar putea să nu vrea să facă. Dar o facem nu pentru Năstase, o facem pentru Chișinău. Dacă Năstase ne va trăda așteptările, e pe conștiința lui, dacă câștigă alegerile Ceban – e pe conștiința noastră.
