Restanțe electorale la Chișinău
Peste doar câteva zile, în capitala R. Moldova, se va desfășura turul doi al alegerilor locale. Până atunci, alegătorii au o singură alegere: polarizarea. Nu, nu e prea posibil să alegi cel mai bun edil, cel mai iscusit manager, căci candidații sunt în primul rând împărțiți în baza criteriului geopolitic: pro-vest sau pro-est.
Chiar dacă Ivan Ceban, candidatul Partidului Socialiștilor (actualmente deputat în Parlament) a făcut mai multe declarații în care explică sensibilitatea și simpatia sa față de UE și valorile acesteia, alegătorii lui sunt cei care cred în PSRM ca exponent al vectorului rusesc. Chiar dacă Andrei Năstase nu a reușit să demonstreze cele mai bune abilități manageriale, alegătorii lui sunt cei care susțin vectorul european, al democratizării.
Cine va învinge? Într-un stat cu o normalitate în domeniul electoral, ar trebui să învingă managerul cel mai bun, omul care ar convinge cei mai mulți electori că are o viziune de a administra orașul principal al acestui stat, astfel încât oamenii să aibă aer, apă, străzi, parcuri și locuințe curate, să se simtă implicați și bineveniți. Dar, în R. Moldova, lupta între Est și Vest ia turații, de zeci de ani, anume în electorală și elementul principal în alegerile locale e mereu estompat de rivalități politice.
Chiar și rezultatele primului tur de scrutin, în localitățile în care s-au ales deja primarii, consilierii locali sau raionali, au fost dominate de polarizare. Iar turul doi în capitală, dar și în alte localități, denotă o luptă care nu pare prea firească între formațiunile unei alianțe.
De ce ar renunța cetățenii R. Moldova la confruntări pe principii de vector? De ce nu și-ar dedica timpul în campanii electorale chestiunilor care țin anume de cunoașterea și alegerea unor edili care ar avea un alt obiectiv – cel al creării bunăstării necesare în localități.
Din păcate, viața publică este dominată de o gălăgie informațională care determină oamenii să se divizeze. R. Moldova nu a fost niciodată un stat cu adevărat independent, căci chiar din momentul dezlipirii sale de URSS, a rămas cu niște armate rusești pe teritoriul său: o armată militară (Armata a 14-a rusă), cu tot cu depozitele de muniții – în regiunea transnistreană. O altă armată, de mercenari politici supuși Rusiei, a populat mereu instituțiile politice și publice. Și mai este o armată, una informațională, care, zi și noapte, din zeci de canale TV, portaluri, posturi de radio, ziare, reviste, nenumărate conturi pe rețelele sociale aruncă săgeți informaționale otrăvite. Războiul informațional n-a încetat niciodată și nu a fost niciodată transparent în R. Moldova.
Putea fi oare altfel? Putea, dar… nu s-a putut. Din păcate, cei care ar fi trebuit să supravegheze audiovizualul, distribuirea licențelor, crearea condițiilor anti-monopol, pedepsirea corupților sau manipulatorilor, dar și a celor care ar fi trebuit să supravegheze independența acestor instituții și pedepsirea abuzatorilor de sistem au fost determinați, prin acte de corupție, să acționeze în interesul altor forțe decât ale cetățeanului.
Acum este destul de târziu să fie reparate lucrurile, dar nu e târziu de tot. Ideal ar fi ca alegătorii să aibă în față doi (sau mai mulți) manageri buni și să aleagă strict pe criterii manageriale. Situația la moment e ca alegătorii să aleagă dintre doi politicieni rivali, unul care a ales vectorul care le convine: pro-est sau pro-vest.
Finalizarea alegerilor locale va arăta, la moment, ce vrea majoritatea și în care direcție va merge capitala dar și alte localități. Semnul bun e că reprezentanții unui oligarh nu au mai ocupat atâtea primării, câte au ocupat în timpul oligarhiei. Este o lecție, dar nu se știe cât de bine e asimilată de noul oligarh socialist, care deținând deja mai multe canale TV, alte instituții media, care ocupând și majoritatea panourilor publicitare de peste tot, a ocupat și un număr impresionant de primării. Va repeta noul oligarh erorile oligarhului fugar? Va repeta alegătorul vechile erori electorale?
După turul întâi, R. Moldova are exemple clare de primari care au fost aleși în sate, fără apartenență partinică sau aparținând unor partide noi, fără bani și fără televiziuni sau armate de mercenari și fără oligarhi. Unii primari au fost aleși tocmai pentru competențele lor manageriale. Deci, e posibil. Nu știm dacă e și probabil.
