„Pădurea domnească” europeană
Revelionul 2016 a zguduit Europa cu un val de hărțuiri sexuale, mai ales în unele orașe germane. La Köln, între timp, au parvenit sute de plângeri la poliție. Agenda elitelor politice, transmisă unei mass media aservite, era de a prezenta valul migrațional fără precedent exclusiv ca o îmbogățire culturală și economică pentru Europa. Köln este ceea ce „Pădurea domnească” a însemnat pentru R. Moldova.
Au fost dezvăluite numeroase scandaluri. Că poliția nu a intervenit (nu a putut?) atunci când în centrul orașelor mari din Europa au fost molestate sute de femei. Că, în unele cazuri, polițiștii nu erau dispuși să înregistreze plângerile victimelor, că, precum a dezvăluit recent și Suedia, crimele migranților nu sunt incluse în statisticile oficiale. Şi mai șocant, pentru mulți germani, a fost faptul că a durat circa patru zile până când mass media națională a început să raporteze despre rușinea de la Köln, Hamburg sau Stuttgart – în timp ce media locală relata cazurile din prima zi!
Inclusiv oficialități, persoane „respectate”, au început să vorbească despre un cartel al tăcerii. În sfârșit, zidul chinezesc mediatic s-a rupt, și chiar ziarele până acum loiale politicii lui Merkel a ușilor deschise se văd obligate să raporteze zilnic cazuri de hărțuire și violuri săvârşite de către migranți. Dar cel mai tare s-au autoblamat feministele „profesioniste” (dar și feminiștii masculini, bunăoară un conducător al Partidului Verzilor de la Hamburg, care relativiza incidentele prin a scrie că, chipurile, „toți bărbații suntem potențiali violatori”). Ele (și ei), care timp de decenii combat „sexismul” în formele sale cele mai diverse, au tăcut sau – şi mai rău – şi-au bătut joc de femeile-victime. „Armele” lor sunt relativizarea și blamarea victimelor. Or, ar trebui să înțelegem că, „pentru un bărbat musulman, o femeie în minifustă și/sau cu zâmbet pe buze înseamnă că ea acceptă orice”, că populația nativă ar trebui să se adapteze la normele culturale ale nou-veniților. Și că ceea ce s-a întâmplat la revelion ar fi ”cam același lucru” cu ce se întâmplă anual la Oktoberfest sau la sărbătorile populare din Germania (lucru dezmințit vehement de poliția bavareză).
Pare-mi-se că lobby-ul feminismului oficial, cu excepții nobile, cum ar fi pioniera drepturilor femeilor germane, Alice Schwarzer, cu revista ei „Emma”, va continua neclintit cu eradicarea „sexismului” prin impunerea de cote la angajare, prin obligativitatea de a scrie mereu ”ea/el”, ”ele/ei”; prin înlocuirea cuvintelor „mama și tata” cu „părintele 1 și părintele 2”; va continua să se scandalizeze de șovinismul unor politicieni. În timp ce femei adevărate sunt abuzate zilnic, inclusiv în cazurile masive de viol și hărțuire în centrele europene de plasament al refugiaților (pentru care răspund, oficial, statele europene respective), ca să nu mai vorbim despre victimele războaielor și ale sancțiunilor impuse lumii arabe de către Vest și Rusia. Dar asta interesează mai puţin. Agenda transformării Europei într-o cultură „deschisă și frumoasă” bate totul.
