EDITORIAL Un american despre Moldova
Acum două sute șaizeci și doi de ani (e ca o fracțiune din timp, pe când Bogdan Întemeietorul traversa Carpații), înaintașii mei, cu doar 6 generații înaintea mea, au părăsit Idar-Oberstein din Germania spre Rotterdam, apoi spre Londra și mai departe ajungând în Carolina de Sud.
Aceste lucruri s-au întâmplat cu ceva timp în urmă, de aceea, ezit să comentez situația. Dar urmărind ceea ce se întâmplă în Moldova – rezistență, caritate, bonomie – ceea ce văd pe pământul vostru și la generațiile de fermieri, vreau să remarc că înțeleg ce înseamnă un pământ bun, iar generozitatea poporului vostru, mă face să trag concluzia clară că sunteți o națiune care are motive temeinice de a crede în viitorul ei.
Ar însemna asta că drumul vostru e simplu și clar, că veți ajunge în America de Nord la Cupa Mondială din 2026, că nu veți mai avea de luptat cu poluarea uzinelor învechite sau că veți scăpa de efectele unui miliard de dolari furat din băncile voastre sau de distrugerea întreprinderilor și a economiei de piață impusă de cei corupți, de disparitatea economică uriașă dintre orașe și sate, sau poate că drumurile voastre se vor repara în mod miraculos? Sau că istoria regretabilă a traficului de ființe umane va dispărea de la sine?
Evident că nu! Chiar și pentru un american, cunoscut pentru naivitatea sa (să nu mai vorbim de obiceiul iritant de a oferi opinii pe care nimeni nu i le-a cerut), dificultățile cu care se confruntă poporul vostru sunt foarte clare – și asta înainte de a lua în considerare iarna dificilă cu care aveți să vă confruntați, ravagiile inflației, perturbările artificiale ale forțelor externe care încearcă să vă întoarcă unul împotriva celuilalt, slăbindu-vă în acest mod și dovedind ceea ce marele Abraham Lincoln a profețit pe culmile tragicului nostru război civil: „O casă care luptă împotriva ei înșiși nu poate rezista”.
Cu toate acestea, mă gândesc la multele experiențe obișnuite, de zi cu zi, pe care le-am avut aici, controloarea de bilete care așteaptă răbdătoare în timp ce eu bâjbâi prin buzunare căutându-mi biletul de 6 lei, aceeași controloare care se întoarce să vadă dacă străinul neîndemânatic e bine, doamna de la chioșc care își ascunde chicotul de râs în timp ce eu încerc să înțeleg cât trebuie să plătesc… Ce este generozitatea de spirit dacă nu asta? Când o tânără de doar 18 ani se oprește din drumul ei nu o dată, ci de trei ori, pentru a-l ajuta pe călător să găsească un taxi și să-i explice taximetristului drumul … Ce-i asta dacă nu viitorul țării voastre? E o fată care a fost bine crescută de părinții ei. Puteți să nu-i ascultați pe cei care vă vor spune că trebuie să vă întoarceți la un trecut mitic pentru a regăsi valorile creștine, cele adevărate – eu le văd în fiecare zi, aveți pământ și soare abundent pentru 1.200 kWh/m2 de energie solară; sunteți situați ideal pentru reorientarea și alinierea coridoarelor de transport, inclusiv cel feroviar. Și, să fim sinceri, în multe privințe țara voastră începe de la zero – mai puține sisteme moștenite este o binecuvântare și un blestem, dar cred că mai mult prima decât a doua.
Moldova, cel puțin în capitala dumneavoastră, are o scenă artistică remarcabilă. Am văzut multe producții în numeroase capitale mai mari, iar „Maria Bieșu” e ceva intangibil, da, și într-o economie globală, intangibilul contează. La bine și la rău, cunoștințele și artele sunt legate.
În sfârșit, aveți în Statele Unite un aliat în culise. S-ar putea să fim niște copii răsfățați, dar nu dorim să cucerim, să furăm, să jefuim, să violăm, și să subjugăm. Mai mult decât atât, majoritatea americanilor recunosc un agresor când îl văd și, deși am făcut multe, multe greșeli, vrem să vă fim atât parteneri, cât și cei care vă vor susține pe măsură ce națiunea voastră își atinge potențialul. Și dacă vă hotărâți… voi, nu alții, să vă alăturați NATO sau UE, faceți o excursie până în apropiere de Constanța unde sunt localizați cei din divizia americană aeropurtată 101, ca să vedeți că nu blufăm. Păstrați-vă neutralitatea dacă doriți, dar protejați-vă. Noi, americanii, nu suntem perfecți, departe, departe de asta, și mâncăm prea multe Big Mac-uri, dar suntem buni la apărare și am fi de ajutor, dacă voi, ca națiune suverană, vă veți dori acest lucru.
Ah, încă ceva, ați putea să rugați pe cineva să facă o versiune în limba engleză a site-ului Căilor Ferate ale Moldovei? Mă descurc când e vorba de „vă rog”, „dumneavoastră”, „nota de plată”, dar cu programul pentru mersul trenurilor… mai puțin.
Lewis Arrington este din a 7-a generație de locuitori ai Carolinei de Sud, stat american. A activat în universități, instituții publice și în domeniul finanțelor. Este pensionar, admiră moldovenii în calea lor spre un viitor mai bun și spune că cea mai mare realizare a sa este să fie tată și bunic. Lewis s-a adresat ZdG cu dorința de a publica editoriale și opinii după ce a citit unele texte în ZdG și le-a considerat interesante.
