EDITORIAL Cele mai corupte alegeri din istorie
Deși în lume au loc cele mai multe alegeri din istoria umanității, progresul democratic stagnează. De ce? Alegerile reprezintă un element de bază al sistemelor democratice. Dacă alegerile sunt corupte, democrația, la fel, va deveni o fraudă. Liderii cu interese egoiste găsesc metode să se țină de normele sistemului liberal de a organiza alegeri, fără să își pună la bătaie locul de putere în stat. Respectiv, în majoritatea țărilor lumii, inclusiv în marile democrații, acest proces a devenit o artă a manipulării electorale.
Numărul țărilor care desfășoară alegeri regulate a crescut de la 30% pe plan global în anii 1940-50, până la aproape 80% astăzi, așa cum arată estimările. Acest proces se datorează anume naturii unipolare a sistemului global politic, în care, după Războiul Rece, Uniunea Sovietică și-a pierdut puterea de a rivaliza cu Statele Unite în dominanța internațională. Atunci, S.U.A. risca să își piardă influența în țările în curs de dezvoltare dacă punea presiune ca acestea să se alinieze cerințelor sale democratice. În jocul de șah al lumii bipolare dintre cei doi jucători politici, țările-pioni își puteau schimba culorile și respectiv, fronturile de bătălie. De când U.R.S.S. a căzut, jocul continuă după regulile americanilor. Respectiv, în scopul alianțelor și investițiilor, alegerile au devenit un criteriu ce nu poate fi negociat. Moldova, după independență, nu a fost o excepție. Dar, cu toții știm natura alegerilor care s-au desfășurat tocmai până în 2020.
În ajunul fiecărui val de alegeri în Moldova, depănăm amintirile alegerilor precedente. Istoriile sunt reîmprospătate de mass-media, acestea sunt surse bune de glume când se adună rudele la sărbători, care mai apoi evoluează în prognoze referitoare la noile tactici de fraudă electorală. De data aceasta, nu voi solemniza acest an electoral prin reinventarea anecdotelor bine-cunoscute. Totuși, voi împărtăși alte istorii ale absurdităților care se întâmplă în jurul alegerilor în alte țări. De altfel, trăim cu iluzia că Moldova e unica țară în lume capabilă de asemenea perle ale cinismului electoral.
Sunt trei incidente electorale care au avut loc în Liberia, o țărișoară din Vestul Africii, în Rusia (desigur!) și în Azerbaidjan, incidente care, la diferite etape din viața mea academică, mi-au arătat că regulile jocului geopolitic constau în depistarea lacunelor. Dacă căutați în Google care este cea mai mare fraudă electorală din lume, veți găsi articole anume despre alegerile din Liberia desfășurate în 1927. În cadrul acestora, președintele Charles D.B. King, care deținea controlul asupra unei companii ce monopoliza business-ul național, avea o miză înaltă pentru a-și menține puterea în ambele instituții ale țării. În urma alegerilor, președintele titular a obținut 240 de mii de voturi cu un electorat de 15 mii de indivizi cu drept de vot. Respectiv, fiecare dintre ei a votat în medie de 16 ori, astfel încât King și-a continuat mandatul până în 1930, când a fost înlăturat de la putere în cadrul unui scandal legat de sclavie. Totuși, numele i-a rămas în istorie ca fiind câștigătorul celor mai frauduloase alegeri.
Țara care a inspirat atâtea din manipulările alegerilor din Moldova merită a fi în această listă a metodelor de sabotaj al democrației. Ne este deja cunoscută vechea tactică de a include în lista candidaților partide cu nume similare sau chiar candidați cu același nume, pentru a duce în eroare electoratul în momentul în care indivizii își pun ștampila de vot. În alegerile locale din Sankt-Petersburg, în 2021, doi indivizi cu aspect fizic aproape identic cu cel al candidatului Boris Vișnevski al partidului „Iabloko”, au primit mită, schimbându-și numele pentru a fi identice cu numele acestuia și au candidat în aceleași alegeri. Respectiv, cetățenii au avut de ales dintre trei candidați cu același nume și cu diferențe fizice imperceptibile. După cum a menționat un prieten de-al lui Vișnevski pe Facebook, candidatul real a fost singurul care, în fotografiile de pe posterele transmise comisiei electorale, a avut decența să poarte o cravată. Chiar dacă situația creată a fost aberantă, tactica a funcționat. Boris Vișnevski a pierdut cursa pentru primăria orașului.
Al treilea incident pe care l-am aflat de la profesorul meu a devenit o anecdotă, pe care dânsul o menționează de fiecare dată cu mult haz, inconștient că toți studenții deja au ascultat istorioară de cel puțin câteva ori. E vorba despre alegerile din Azerbaidjan din 2013, când dictatorul țării a lansat o aplicație de vot, astfel încât să dovedească transparența procesului electoral și legitimitatea mandatului său. Aplicația a funcționat bine, doar cu o mică defecțiune. Rezultatele alegerilor au fost, din greșeală, postate cu o zi înaintea desfășurării acestora. Într-un final, aplicația și-a făcut rolul de a prezenta transparent alegerile, doar că nu în modul preferat de dictator.
Sistemele democrațiilor contrafăcute sau cele care sunt construite pe interese personale au depistat cum să exploateze limitările normelor democratice în propriul avantaj încă înainte ca voturile să fie colectate. Dar, exploatarea acestor lacune are loc și în statele care au inventat sistemul liberal. Dacă istorioarele de mai sus se transformă cu timpul în anecdote și sunt ușor trasabile la făptașii lor, cazurile în care se manipulează alegerile prin metode complexe, legale sau ilegale, sunt mult mai severe. De la manipularea frontierelor circumscripțiilor (strategie numită gerrymandering) până la cazurile de utilizare a datelor personale, precum a fost scandalul Cambridge Analytica, se face o alegere dintre democrație și putere. Alegerile devin instrumentul de cumpănă dintre aceste două elemente.
