Ce poate învăţa Moldova de la Irlanda medievală?
De ceva timp, juriştii au devenit adevărate vedete, iar poveştile din revistele cu coperte lucioase au fost înlocuite de jurnalismul investigativ, ca la Ziarul de Gardă. Astfel ni se oferă o privire intimă asupra imobilelor deţinute de slujitorii lui Themis sau a cadourilor automobilistice pentru partenerele lor de viaţă sau de noapte. Recent au apărut şi misterioasele panouri cu “cei mai corupţi judecători”. Poate nu ar fi complet deplasată întrebarea: care este impactul acestei mediatizări asupra cititorului? Oare nu ar putea apărea şi o nouă categorie de fani – cea care-i idolatrizează pe oamenii legii corupţi, dar bogaţi şi care visează să ajungă şi ei pe coperta ZdG?
Bineînţeles, pentru cetăţeanul “pieton”, situaţia este dezolantă. Încrederea în efectele benefice ale majorării salariale pentru judecători, în bunele intenţii şi cumsecădenia clasei politice şi birocratice sau în panaceul oferit de consultanţii şi consultaţiile internaţionale pare să fie de domeniul basmelor. Este şi logic: la ce alt comportament ne-am putea aştepta de la orice deţinător de monopol, în cazul de faţă – monopolul juridic? Monopolurile, în toate domeniile, duc la preţuri mai mari şi la calitate mai proastă.
Pe parcursul istoriei au existat diferite precedente de sisteme de drept concurenţiale, sau private, ca în cazul Irlandei medievale, sistem care a durat peste 2500 de ani, până la invazia britanică. Ne-am putea întreba: ce importanţă ar avea pentru noi o insulă atât de îndepărtată? Răspunsul e că, mai ales în timpul destrămării Imperiului Roman, ea a fost una dintre regiunile mai dezvoltate ale Europei.
Într-un sistem contemporan, sistemul juridic ar putea fi organizat după modelul sistemului de asigurări. Tot aşa cum companiile de asigurări medicale private (!) verifică spitalele şi medicii cu care lucrează, la o poliţă de drept privată, agenţii de protecţie, poliţiştii privaţi, detectivii şi judecătorii independenţi ar trebui să concureze pentru clienţi sau pentru un rating bun printre companiile de asigurare juridică prin maximizarea competenţei, obiectivităţii sau onestităţii lor.
La fel ca bucătarii care îşi intoxică clienţii sau şoferii de taxi care accidentează repetat; juriştii -”vedete” vor fi direcţionaţi momentan, prin mâna invizibilă a pieţei, către bursa muncii. Castelele şi maşinile lor de lux, în loc să apară pe coperta ZdG, vor fi plasate la anunţuri de vânzări, după falimentarea proprietarilor. Astăzi situaţia este inversă. Chiar şi avocaţii privaţi sunt infectaţi de virusul sistemului de stat monopolist, devenind corupţi şi trădând încrederea clienţilor prin afaceri de culise.
Este evident că o parte dintre ei va fi împotriva unui sistem de piaţă. Ca şi armatele de experţi internaţionali în domeniul dreptului, care ar deveni obsoleţi, de prisos, la fel cum sunt de prisos experţii în etică pentru chelneri, vânzători de supermarket sau frizeri. Mecanismul concurenţei îi împinge pe proprietari să aibă singuri grijă să se comporte mai etic decât concurenţii.
Atât pentru consumatorii de servicii juridice, cât şi pentru întreaga societate aceasta ar însemna nu numai o uşurare financiară, ci şi morală. Or, aşa cum asistăm la un proces ireversibil de progres tehnologic, am putea rămâne uimiţi de o permanentă eficientizare a sistemului de drept, cu fiecare generaţie nouă de jurişti. Şi tot aşa cum astăzi e greu să ne imaginăm cum am trăit decenii la rând cu magazine publice, ne vom întreba atunci cum am putut avea aşteptări mai bune de la structurile monopoliste în domeniul dreptului.
