„Datoriile care sunt, le recunosc”
Gheorghe Țurcanu, învinuit de câțiva locuitori din satul Drăgușenii Noi că ar fi cumpărat prune și nu le-ar fi achitat, dar și de câțiva creditori din Ciuciuleni – că nu ar fi întors sume enorme de bani, s-a adresat redacției ZdG pentru a relata părerea sa.
„Nu avem nicio datorie față de oameni”
Eu, Gheorghe Țurcanu, nu am cumpărat și uscat prune acasă, după cum zice lumea. Eu sunt o persoană fizică. E vorba de tone de prune, pe care nu le pot usca la mine acasă. Oamenii aduc prune la Tanixcom S.R.L., o întreprindere unde este uscătorie, moară, frigider, sunt mai multe acolo. Este om care răspunde de moară, altul – de frigider, cineva – de uscătorie. Eu nu stau la cântar. Este persoană care primește pruna, scrie de la cine a primit-o, face factură. Dacă nu are firmă, atunci îi face factură – act de achiziție. Nu avem nicio datorie față de oameni. Eu nu pot lua prune pentru uscat fără acte, căci nu le pot vinde apoi. Cui nu le-ai vinde, e nevoie de acte. Eu nu le pot vinde dacă nu am acte de unde le-am cumpărat.
„În decembrie, 2012 am fost implicat într-un dosar penal”
Ce ține de datoriile față de familia Buza, da, le recunosc. Suntem în proces de judecată. El mie bani reali nu mi-a dat. În decembrie 2012 am fost implicat într-un dosar penal. Atunci m-am adresat ca la un vecin. Știam că feciorul lui, Nicolae, a lucrat puțin la Hîncești ca procuror, apoi avocat. Vasile Buza are doi feciori, Ion și Nicolae. Nașul lui Ion era în același dosar cu mine, iar Nicolae era avocatul său. Vasile a zis că Nicolae se va ocupa de caz, ne va rezolva problema la ambii. Am stat ascuns în casă la ei, la Chișinău, apoi la vilă.
Venea feciorul lui și zicea, de fiecare dată, că situația e foarte complicată și că e nevoie de mulți bani pentru a nu face închisoare. Eu nu aveam bani și el zicea că tatăl său are și îl va ajuta. Lua (de la tatăl său, n.r.) de câte ori era nevoie și eu semnam recipise. Până la urmă, am ieșit cu o amendă de 20 de mii de lei. Ceilalți au primit pedeapsă mai aspră. Atunci Vasile a zis să mergem la un notar cu toate recipisele pentru a face o sumă totală. Suma era în jur de 100 de mii de euro, dar fiindcă au trecut doi ani de când mi-i dăduse, a pus procente și am ajuns la 124 de mii de euro.
„Eu nu că nu vreau, dar pur și simplu nu am posibilitate acum”
A mai trecut un timp și pentru că nu aveam bani să-i întorc, Vasile Buza mi-a cerut un lac mic din cele trei pe care le am. La acel lac eu am săpat puțin și din teritoriul primăriei. L-am anunțat că sunt vreo 30 și ceva de ari ai primăriei, pentru care eu am depus cerere de cumpărare. Pentru ca să nu-l cumpăr eu, apoi să i-l vând lui, i-am propus să-l cumpere deodată el. Cât timp a avut loc procedura de cumpărare a terenului, mi-au venit scrisori acasă precum că el m-a dat în judecată. Atunci eu m-am răzgândit să-i mai dau bucata de iaz și el a rămas doar cu cea de la primărie.
Eu lui i-am spus că nu fug, că achit. Mi-a propus să lucrez împreună cu feciorul lui, Ion. Eu nu aveam bani, mi-a dat Ion o parte, dar el nu se implica, lucram eu singur. Când i-am zis că nu e bine așa, a cerut banii înapoi. I-am dat, am dovezi, recipise. Prima tranșă care i-am întors-o lui Vasile Buza a fost de 130 de mii de lei, sumă extrasă de către executorul judecătoresc. Când el a avut probleme de sănătate, i-am mai dat lui Ion 5 mii de euro.
Acum, Nicolai zice că eu greu întorc banii, că am afaceri și nu vreau să-i întorc. Eu nu că nu vreau, dar pur și simplu nu am posibilitate acum. Și așa au început judecățile. Ei zic că eu am legături, că le amân. Dar eu nu mă ascund nicăieri!
Ce ține de Nicolai Pagu, recunosc că am datorii. Am cu el contract de împrumut, mi-a dat prin bancă banii. Doar că noi suntem în două procese implicați, unul că mi-a dat acești bani, iar altul – că mi-a dat ca persoană fizică mie și soției 10 milioane de lei cash. Eu datoriile care sunt, le recunosc.
