VIDEO Străinii de la marginea satului: „Noi nu suntem niște reziduuri, iar dacă suntem aruncați, trebuie să știm de ce și pentru ce”

Natalia Gabor și Serghei Cunițchi locuiesc la marginea satului Onești (raionul Strășeni). Sunt străini în localitate, fiind aruncați aici de valurile vieții. Ambii au experiența tratamentului la Spitalul de Psihiatrie, Serghei fiind cu grad sever de dizabilitate. Natalia încearcă să-l apere și să se apere de avalanșa greutăților prin care le este dat să treacă în R. Moldova pacienților cu probleme de sănătate mintală.

Datele oficiale arată că, în anul 2020, în R. Moldova erau 71 494 de persoane cu probleme de sănătate mintală, aflate sub supraveghere medicală. Peste 16 000 s-au aflat la tratament în staționarele de psihiatrie. Specialiștii în probleme de sănătate mintală spun, însă, că în realitate numărul acestora ar fi mult mai mare și că nimeni nu cunoaște cu exactitate câți pacienți „tăcuți”, care refuză să-și dezvăluie suferința, sunt astăzi în R. Moldova.

O istorie cu Natalia și Serghei

Natalia și Serghei au traversat toate etapele suferinței lor, de la derută și izolare până la recunoaștere publică… Natalia a ajuns prima dată la Psihiatrie la insistența familiei sale, care a decis că atunci, în perioada sovietică, convertirea fiicei lor la altă credință decât cea creștin-ortodoxă ar semnifica o gravă deviere psihică… Tratamentul „nu i-a ajutat”, în schimb, Natalia nu a mai reușit să revină în familia sa.

Când l-a cunoscut pe Serghei, acesta trecuse deja prin chinurile bolii și a tratamentelor uneori umilitoare, starea sa agravându-se și din cauza faptului că a ajuns ținta unor escroci imobiliari, care l-au deposedat de locuință. Atunci, cunoștința cu Natalia a fost salvatoare pentru el.

Așa au început anii lor de vagabondaj. Serghei – rămas fără locuință, iar Natalia – respinsă de familie, și-au căutat adăpost prin Centre de Plasament, prin spitale, prin subsoluri, pe la mănăstiri…

Într-o căsuță veche, de la marginea satului Onești, raionul Strășeni, au ajuns cu sprijinul unui pacient al Spitalului de Psihiatrie, care îl cunoscuse pe Serghei și a vrut să-l ajute, după externare.

Viața de la Onești – mai grea decât la ospiciu

Când au ajuns la Onești, și-au închipuit că aici viața lor va fi altfel, că vor avea destulă liniște și un acoperiș de-asupra capului. Au crezut că nu va dura prea mult timp, sperând că justiția îl va ajuta pe Serghei să-și recapete bunurile, inclusiv locuința, pe care le-a pierdut în urma unor tranzacții cu o grupare de escroci imobiliari, care ținteau persoane vulnerabile sub aspect psihiatric. Natalia s-a implicat, a umblat prin instanțe, iar până la urmă, Curtea de Apel a decis încasarea „de la Marin Ruslan în beneficiul lui Serghei Cunițchi a sumei de 9 mii de euro, echivalentul în lei moldovenești, conform cursului valutar la momentul executării hotărârii”. A decis, dar, de ani de zile, decizia nu este executată, pe motiv că Marin Ruslan ar fi fugar, fiind dat în urmărire generală.

După ani de zbucium, Serghei spune: „Am nevoie acum să pot trăi, căci lupta nu mai este pentru mine. Nu e pentru mine, deoarece eu sunt un om bolnav. Cu diagnoza mea eu nu pot lupta…. Puteți lupta, puteți implica avocați sau pe altcineva, le puteți povesti, puteți scrie, dar eu nu trebuie să mă aflu acolo unde au loc aceste lucruri. Puteți veni la mine să-mi povestiți despre luptă, dar eu trebuie să fiu în condiții bune. Eu nu trebuie să fiu în condițiile în care lupta continuă… Pentru mine e dificil, eu nu mai pot duce această povară. Eu nu pot reacționa altfel, poate mai târziu, peste doi ani. Dar acum, avocați, grupare, bandiți, escroci, ce pot face eu? Eu pot avea bănuieli că pe mine vor să mă omoare, ăștia sau alții, îmi apar fobii, că mă urmăresc, că vor să mă rețină… De ce eu aleg să merg, să merg? Pentru că altfel nu reușesc…”

Veți întreba ce o fi însemnând „aleg să merg, să merg, să merg”… Este starea pe care a ales-o Serghei ca să-și poată menține o anumită stare de spirit. În fiecare zi, ore în șir, cutreieră dealurile și pădurea din apropiere ca să poată exista, ca să poată gândi la ziua de mâine, ca să-și poată păstra puținele amintiri pe care le mai are din trecutul său. „Din viața de altădată puține îmi amintesc, dar uneori îmi apare ceva în memorie – amintiri dure, dar și unele frumoase, când nu cunoscusem încă tragedii”.

O discuție neformală cu fostul savant Serghei Cunițchi

• Serghei, unde ați lucrat altădată?
• În general, mergeam la Institut, la Institutul Universității, dar și la Institutul de chimie-fizică, care pe urmă a fost transformat în Institutul de chimie cuantică. Da, am fost acolo… Așa îmi amintesc…
• Folosiți în discuție cuvinte în limba engleză. Unde ați învățat engleza?
• Engleza? La institut am învățat, acolo unde mergeam… am învățat multe.
• Mai păstrați vreo relație cu oamenii de atunci?
• Toate conexiunile între oameni ar trebui să fie utile. De ce comunicarea prin internet, mai ales pentru noi, poate fi o problemă? Pentru că sunt și escroci, și persoane care vor să obțină ceva din această comunicare, și un consultant, pe care îl veți găsi, vă poate înșela și puteți pierde mult. Cei care au bani pot face multe. Pe dânșii nimeni nu-i amenință nopțile… Cum te poate ajuta în astfel de situații cineva on-line? Noi nu putem trăi așa. Noi suntem bolnavi mintal sau altfel de pacienți. Totuși, noi nu suntem niște reziduuri, iar dacă suntem aruncați, trebuie să știm de ce și pentru ce… Dacă e vorba de narcomani, de bețivani, ei sunt într-o parte, dar noi nu suntem așa. Cred că noi merităm altceva. Cred că trebuie să fie altfel. Și asta depinde de cei care trebuie să ne ajute, dar și de noi, de eforturile noastre, chiar dacă acestea nu pot fi prea mari. Și noi trebuie să participăm la asta. Avem nevoie de o atitudine respectuoasă. Supărările, energiile negative acumulate ar trebui învinse.
• Cu cine, cum reușiți să comunicați?
• În realitate, am avut comunicare on-line cu lumea, nu știu câți erau, sute, mii de persoane, cu ei am comunicat, dar aici în sat oamenii sunt ocupați cu treburile lor, umblă, se ocupă de una-alta, ei m-au respins, nu au dorit să aibă treabă cu mine. În sinea mea am protestat, după care protestul a trecut.
• Nu ați încercat să scrieți o carte despre viața dvs. de aici?
• M-am gândit la asta, a fost un vis al meu. Dar am văzut un film în care scriitorul a fost omorât și am renunțat… Merg mult, fac exerciții. Și de respirație. Adun energie. Acum diminețile e frig, dar oricum ies. Am observat că totul se produce în cap…. Deseori în cap îmi vin subiecte matematice, teoreme. Le rezolv, dar deseori nu-mi ajung foi de hârtie (n.r., arată pagini cu exerciții matematice).
• Când ați văzut/ați avut ultima dată bani?
• Cred că acum 2-3-4 ani, da, am văzut bani, dar chiar dacă noi nu facem parte din categoria celor ocupați cu activități grandioase, cu circulația banilor mari, cu circulația capitalului, noi la fel suntem parte a societății, chiar dacă avem probleme de sănătate mintală.
• E frig în casă și afară, pensia e una mai mult simbolică, titlul executoriu, care v-ar permite îmbunătățirea situației materiale, nu este pus în aplicare… Cum vă descurcați?
• Deseori îmi amintesc de condițiile din spitale. Acolo e relativ cald, iar tratamentul depinde de starea ta. Contează și cum te înțelegi cu medicii… Acolo e bine că după prânz urmează odihnă. Da, e bine să vorbești mai puțin, nu trebuie să-ți amintești ce a fost. Acolo cineva citește o carte, o revistă. Puteți vorbi despre ceea ce ați citit. În prag de iarnă, problema ar trebui rezolvată, ca să supraviețuim până la primăvară, ar trebui să primim un ajutor și să nu fim atrași în lupte, mai ales că e început de decembrie. Ce fel de lupte pot fi în noiembrie-decembrie?
• Și care ar fi soluția?
• Soluția depinde de starea sănătății, de rezerve, de anotimp. Putem sau nu? Acum situația e critică, dar peste doi ani poate fi altfel. Nu trebuie să cădem în disperare. Nu trebuie să fim dependenți de pastile. Eu merg, fac exerciții și asta e alegerea mea. Eu așa vreau să mă mențin, să mă salvez. Am încercat să ne salvăm și prin rugăciuni, prin meditații, dar și pentru asta trebuie să fie anumite condiții… Acum trebuie să ne pregătim de Revelion, de Crăciun, la asta trebuie să ne gândim.

Reforma i-a scos din spitale, dar le-a oferit prea puține soluții de supraviețuire

Cum trăiesc, cum se descurcă cei peste 71 494 de pacienți cu probleme de sănătate mintală, în condițiile în care, în urma reformării serviciilor spitalicești de asistență psihiatrică, au fost trimiși pe la casele lor să se integreze în comunități și să-și trăiască viețile alături de oameni aparent sănătoși?

Natalia Gabor spune că ambii au obosit de stigmatizare, de nepăsarea organelor de drept, de condițiile mai mult decât dificile de trai, de sărăcie. Ea face trimitere la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, la care R. Moldova este parte, și care spune că persoanele cu dizabilități mintale au aceleași drepturi sociale, juridice și culturale ca şi alte persoane. „Ce fel de drepturi se respectă la noi, dacă ambii supraviețuim dintr-o singură pensie, de 1600 de lei, iar pentru pacienți ca Serghei nu există cel puțin o posibilitate de adăpost pentru perioada rece a anului?”– întreabă ea.

Asistenta socială din sat, Lilia Popovici, care ne-a însoțit în vizită la Serghei și Natalia, susține că autoritățile locale îi ajută cum pot, cu informare, consiliere, dar și cu ajutor social, „dar politicile statului sunt pentru dezinstituționalizare, deoarece statul nu are resurse ca să țină astfel de persoane în instituții medicale”.

La Onești locuiesc câțiva pacienți cu probleme de sănătate mintală, dar aceștia au rude, au familii și viața lor e altfel. Vecinii lui Serghei și ai Nataliei nu încetează să-și pună întrebări despre viața lor: „Ce istorie au ei, de unde îs veniți?” – se întreabă una dintre vecine, nemulțumită de certurile și strigătele care se aud periodic dinspre casa de la marginea satului. „Câteodată, vreo doi ani în urmă, venea o mașină, se vede că de la Chișinău. Veneau niște bărbătoi mari și îl luau. Și ea se ducea din urmă și îl aducea înapoi. Acum nu-l mai ia nimeni. Am mai scris la poliție, au venit și parcă s-a mai liniștit. Ei îs singuri, străini… Au o problemă mare de sănătate și ei singuri nu o să răzbată. Eu nu cunosc diagnoza lui, dar poate că se poate de tratat, cât de cât”, ne spune o altă vecină.

După reformă, în R. Moldova au fost deschise 40 de centre comunitare de sănătate mintală. O astfel de instituție activează și la Strășeni. Coordonatoarea Centrului comunitar de sănătate mintală, Valentina Gavriliuc, ne-a spus că cei circa 900 de pacienți cu probleme de sănătate mintală din Strășeni pot beneficia aici de consiliere, de asistență, de tratament. „Doar să vrea asta”, spune Valentina Gavriliuc, fără a oferi informații personalizate despre situația și condițiile de viață ale lui Serghei Cunițchi.

• 

• 

• 

• 

Reforma respectivă presupune că în dotarea centrelor comunitare va fi tot ce este necesar pentru ajutarea acestor pacienți și doar dacă pacienții nu pot fi ajutați în aceste centre, în caz de acutizare a bolii, ei ar trebui să ajungă pentru asistență specializată în spitale.

„Locuiesc câte 24 de persoane într-o cameră, paturile sunt la distanță de vreun metru unul de altul și nu au acolo nicio intimitate și asta-i pe toată viața”

Victoria Condrat este directoare executivă și manageră locală a Proiectului „MENSANA – Suport pentru Reforma Serviciilor de Sănătate Mintală în Moldova”.

Am solicitat-o să ofere o soluție pentru pacienții aflați în condiții dificile după dezinstituționalizarea serviciilor psihiatrice.

„Statul nostru nu are de unde să asigure locuințe protejate pentru toate persoanele care au această necesitate. Probleme sociale au toate categoriile de pacienți. Nu contează dacă au dizabilitate mintală sau dizabilitate locomotorie. O persoană nu are cu ce să-și încălzească o casă, să-și cumpere o pâine, indiferent ce dizabilitate are. Sistemul social are limitările sale. Ei oferă ajutoare sociale, pot oferi indemnizații sau alte surse de întreținere, dar ele sunt insuficiente pentru supraviețuire. În alte țări, sistemul e mai cooperant. Problemele de sănătate mintală sunt abordate de către specialiști medicali, de către specialiști sociali. O persoană, dacă nu are unde locui, poate beneficia de servicii sociale alternative, cum ar fi locuința protejată, casa comunitară. Noi avem asemenea servicii, dar sunt foarte puține”, explică Victoria Condrat, făcând trimitere la importanța soluțiilor locale, identificate de autorități.

„Primarul, de exemplu, dacă dorește să rezolve problema, găsește o locuință a cuiva, se înțelege cu proprietarii și oferă locuința acestor persoane. Ei pot mobiliza pe cineva din comunitate, de exemplu, liderii agricoli, să susțină familia dată. De cele mai multe ori, administrația locală se adresează cu solicitări de genul: nu aveți chip să-i luați și să-i închideți undeva? La Spitalul de Psihiatrie, la vreun internat, dar, la internat, oamenii locuiesc câte 24 de persoane într-o cameră, paturile sunt la distanță de vreun metru unul de altul și acolo nu au nicio intimitate și asta-i pe toată viața. Consider că e inuman să plasezi acolo o persoană. La spital ei trebuie să meargă doar dacă au o problemă acută de sănătate, dar dacă s-au tratat și pot urma tratamentul în comunitate, asta trebuie să facă. În cazul dat, aș apela la autoritățile locale ca să mobilizeze alte persoane, pentru că fiecare persoană care locuiește în comunitate are drepturi și obligații”, susține Victoria Condrat.

Oleg Cotelea, primarul satului Onești, cunoaște bine situația celor doi, dar mai mult decât face asistența socială nu poate oferi nimic. „Avem zeci de persoane cu probleme grave de sănătate. Toți trebuie ajutați în egală măsură. Da, cunosc, condițiile lor de viață sunt complicate, dar noi, în sat, nu dispunem de locuințe protejate pentru astfel de pacienți. Nu le este ușor, în orice moment se poate întâmpla orice. Unii au incendiat casele, alții… Dar de ce statul a lăsat toate aceste probleme pe seama autorităților locale?”, se întreabă primarul.

Între timp, Ministerul Sănătății elaborează un nou Program național de sănătate mintală pentru anii 2022-2026. Acesta presupune îmbunătățirea condițiilor de menținere a sănătății și bunăstării mintale pentru persoane de orice vârstă, pe tot parcursul vieții și dezvoltarea infrastructurii sistemului de sănătate mintală, conform standardelor internaționale.

Pe fundalul acestor opinii contradictorii, reveneam cu gândul la mesajul lui Serghei: „În prag de iarnă, problema ar trebui rezolvată, ca să supraviețuim până la primăvară, ar trebui să primim un ajutor și să nu fim atrași în lupte, mai ales că e început de decembrie. Ce fel de lupte pot fi în noiembrie-decembrie? Acum trebuie să ne pregătim de Revelion, de Crăciun, la asta trebuie să ne gândim”.